Așa cum se întâmplă în țările civilizate, comisia de anchetă formată după accidentul Helge Ingstad și-a prezentat concluziile. Amatorii teoriei conspirației vor fi însă dezamăgiți: avem o culpă comună a echipajului de pe Helge Ingstad și a celui de pe Sola TS, conjugată cu cea a VTS-ului competent în zona accidentului. Vă invit să urmăriți clipul de mai jos, subtitrat în engleză:
O versiune prescurtată a raportului poate fi citită accesând link-ul de mai jos.
Pe scurt, lipsa de experiență a celor de pe puntea de comandă a navei norvegiene a generat o situație în urma căreia, marina norvegiană a pierdut 1/5 din flotă. Asta pentru că s-a luat decizia de a nu mai repara nava, costurile aferente reparației echivalând sau chiar depășind valoarea unei nave noi din aceeași clasă.
Eu aș vrea să sesizez/evidențiez câteva aspecte:
- marinele occidentale se confruntă cu lipsa de personal, în condițiile în care le este din ce în ce mai greu să atragă oameni dispuși să se înroleze. Așa cum remarcam într-un articol recent, britanicii au un distrugător de clasă Type 45 apt de luptă dar tras pe dreapta din lipsă de personal;
- lipsa de personal, lipsa de experiență, coroborate probabil și cu oboseala celor de pe puntea de comandă (la acel moment avea loc și schimbarea cartului) pot avea consecințe deosebit de grave, după cum am văzut și în cazul accidentelor în care au fost implicate navele americane în 2017. De foarte multe ori, una este consecința celeilalte: lipsa de personal obligă comandanții să folosească în posturi cheie oameni fără experiența necesară iar ritmul din ce în ce mai mare al operațiunilor pune presiune pe resursa umană oricum limitată conducând la oboseală accentuată;
- fregatele norvegiene au un echipaj standard (conform wikipedia) de 120 de oameni, cu spațiu pentru 146. Vorbim de niste fregate multi-rol, cu potențial de fregată de apărare anti-aeriană, similare unor Type 23 de exemplu, doar că din generația următoare. Type 23 are un echipaj de circa 185 de oameni, în timp ce Alvaro de Bazan, fregatele de apărare anti-aeriană care au servit ca model pentru cele norvegiene au un echipaj format din 250 de oameni. În opinia mea, echipajul navelor norvegiene este subdimensionat în raport cu cerințele operaționale ale navelor. Până și FREMM-urile multirol au un echipaj ușor mai mare, de circa 150 de oameni iar aici vorbim de nave din aceeași generație, cu scop și rol similar;
- datorită luminilor de lucru de pe Sola TS, cei de pe puntea navei norvegiene n-au reușit să distingă nici luminile de navigație ale petrolierului, nici semnalele acestuia transmise cu lampa Aldis. Zonele costiere sunt renumite pentru luminozitatea derutantă, fiind destul de greu de distins luminile utile navigației de luminile de la țărm;
- comunicațiile dintre nave și VTS (vessel traffic service) dar și dintre cele două nave implicate în accident pot fi caracterizate, în opinia mea, ca neprofesioniste. VTS a ”uitat” de Helge Ingstad și nu s-a implicat activ în comunicațiile dintre cele două nave, pilotul de pe Sola TS a ”presupus” în mod eronat că Helge Ingstad știe atât cu cine vorbește cât și că petrolierul este în mișcare;
- AIS-ul (automatic identification system) navei norvegiene era închis, situația fiind similară și în cazul distrugătoarelor americane. Acum, este aberant să ceri navelor militare să meargă cu AIS-ul pornit…
Una peste alta, marina militară norvegiană s-a cam făcut de râs… așa cum a fost și cazul US Navy sau al navei rusești din Marea Neagră. Spun asta pentru că, în general, se presupune că echipajele navelor militare sunt mai profesioniste decât cele ale navelor civile.
Nicolae Hariuc
P.S. Pentru că am insistat atât de mult cu luminile, mai jos un clip ca să vă faceți o idee despre ce înseamnă navigația în zone de coastă pe timp de noapte.
Video credit: https://www.tobysmith.com/
Sursa: