Urmăresc de ceva timp schimbările pe care Generalul David H. Berger le promovează în cadrul USMC (United States Marine Corps). În opinia mea, proiectele USMC sunt foarte interesante iar conceptul LRUSV (Long Range Unmanned Surface Vehicle) – vehicul autonom de suprafață cu rază lungă de acțiune – este unul dintre ele, unul pe care l-aș vedea integrat și în structurile Forțelor Navale Române.
Sursa foto: Metal Shark Boats
Vehiculul în sine va fi dezvoltat și construit de compania Metal Shark Boats după cum aflăm dintr-un comunicat de presă publicat în 25 ianuarie 2021. Va fi un vehicul autonom cu rază lungă de acțiune capabil să utilizeze diferite tipuri de module de cercetare și/sau de luptă. Există și opțiunea ca navele să aibă un echipaj minimal la bord ceea ce uneori poate fi extrem de util.
Cei de la Metal Shark vor construi ambarcațiunea în timp ce sistemele de navigație autonomă, comandă și control vor fi dezvoltate de Spatial Integrated Systems (SIS), proaspăt achiziționată de Huntington Ingalls Industries (HII). Mai sunt implicate Sea Machines și L3 Harris (ASV Global). Pentru suportul logistic al LRUSV, Metal Shark va folosi una din platformele sale curente – 40 Defiant.
De notat că, în 2018, anticipând direcția în care merg lucrurile, compania a înființat o nouă filială specializată – Sharktech Autonomous Vessel. Succesul nu a întârziat să apară: modelele sale au fost selectate de Garda de Coastă și de US Navy în cadrul unor programe specifice de dezvoltare a capacităților tehnico-tactice autonome. Peste 400 de vehicule autonome sau telecomandate au fost proiectate, construite și livrate clienților.
Nu au fost furnizate detalii tehnice clare dar, având în vedere pozele publicate precum și nava de suport aleasă, putem anticipa că LRUSV va folosi unul din planurile de forme aflate deja în portofoliul Metal Shark, lungimea navei putând fi estimată la aproximativ 11 m iar lățimea la circa 4 m. Aceste dimensiuni vor permite LRUSV accesul atât în apele interioare cât și în apele maritime costiere. Ne putem aștepta la performanțe și caracteristici tehnice similare celor ale Seagull produs de Elbit despre care am mai vorbit aici pe site.
Mai departe, zilele acestea aflăm de la Naval Post că, de curând, USMC a atribuit un contract către cei de la UVision Air Ltd. pentru integrarea primului sistem de armament pe LRUSV: Hero-120 Organic Precision Fires (OPF) – o „dronă kamikaze” (eng. loitering munition) precum și canistrele de stocare și lansare aferente. Muniția de precizie Hero-120 (12,5 kg greutate) este una cu rază medie de acțiune (40 km, autonomie 60 minute), capabilă să lupte împotriva vehiculelor blindate, fortificațiilor sau în mediul urban. Este clar că poate fi folosită și împotriva navelor de luptă în ciuda focosului de doar 4,5 kg, mai ales dacă acționează într-un roi coordonat.
De altfel, cei de la USMC au ținut mai multe exerciții de evaluare a „dronelor kamikaze”. S-ar părea că s-au hotărât, cel puțin pentru moment.
Revenind la oile noastre mioritice, am vorbit într-un articol mai vechi despre NOMARS și despre posibilitatea de a implementa un astfel de concept la nivelul Forțelor Navale Române pentru a suplimenta armamentul și muniția navelor cu echipaj la bord. La acel moment, un astfel de vehicul urma să fie dotat doar cu rachete navă-navă. Nu vad de ce nu s-ar putea folosi și adapta același concept pentru a folosi atât rachete navă-navă cât și „drone kamikaze” pe modelul USMC, dar cu un cap de luptă ceva mai generos. În video-ul de mai jos este un exemplu cu IAI Harop navalizat, dar poate fi oricare altă muniție zburătoare similară.
Însă pentru a putea controla mai multe vehicule fără pilot, navele „mamă” vor avea nevoie să fie prevăzute încă din faza de proiectare cu echipamente de comunicații robuste. Altfel, navele vor arăta cam așa:
Sub domul acela este o antenă satelit necesară coordonării mai multor vehicule fără pilot, de suprafață, aeriene sau submarine, totul de pe puntea de comandă a distrugătorului USS Michael Monsoor (DDG-1001) Sursa foto: The War Zone – The Drive
De asemenea, navele „mamă” vor trebui să asigure suport logistic și să dețină toate sistemele necesare manipulării LRUSV-urilor, gruie sau chiar un doc uscat pe modelul navelor amfibii. La fel de adevărat este că, LRUSV-urile vor putea fi operate și din stații aflate la țărm, însă vor exista limitări legate de distanța până la care o astfel de stație poate controla drona și sistemele sale. De altfel, un astfel de sistem capabil să lanseze un roi de „drone kamikaze” ar putea fi inclusiv containerizat și adaptat pentru utilizarea pe nave mai mari, cu echipaj la bord.
Scepticii vor spune că o astfel de „bărcuță” va fi victima sigură a aviației. Evident, nu este suficient spațiu pentru a instala un sistem de apărare antiaeriană la bordul unui LRUSV. Atuul unei astfel de nave este tocmai semnătura extrem de redusă. Chiar dacă nu pare, marea chiar este mare… 😉
Nicolae
P.S. Cei interesați de opinia subsemnatului cu privire la recentele întâmplări din Crimeea pot citi mai multe detalii accesând articolul de pe rnhs.info de aici.