În „National Shipbuilding Strategy – A refreshed strategy for a globally successful, innovative and sustainable shipbuilding enterprise” (rom. „Strategia națională de construcții navale”) publicată în martie 2022 de autoritățile guvernamentale britanice apar câteva referiri directe la programul fregatelor Type 32.
Astfel, rolul fregatelor de clasă Type 32 este acela de a contribui și de a extinde prezența Royal Navy pe mările și oceanele lumii, prin asta înțelegându-se că acest tip de nave va fi dislocat permanent sau pe perioade îndelungate (așa cum este prezența Royal Navy în zona Golfului Persic sau cele două OPV-uri din zona Pacificului) în zone aflate la mare distanță de apele proprii.
Mai departe, o dată cu programul fregatelor de clasă Type 32, Ministerul Apărării britanic și industria britanică constructoare de nave intenționează să experimenteze noi modalități de colaborare, scopul fiind, cel puțin în opinia mea, ca statul britanic să contribuie la dezvoltarea industriei locale de profil. Astfel, asigurând continuitatea proiectelor, industria locală de profil va avea în permanență de lucru ceea ce o va ajuta să-și formeze și să-și mențină o forță de muncă înalt calificată.
Tot de aici aflăm că Royal Navy va evolua de la o forță navală centrată în jurul platformelor – navele în sine, către una centrată în jurul sistemelor (asta poate să însemne multe… În teorie sună frumos dar practica ne omoară). Prin urmare, programul Type 32 va produce o primă generație de nave de luptă care se va concentra pe utilizarea și operarea vehiculelor autonome fără echipaj (fie ele submarine, de suprafață sau aeriene), pe modularitatea sistemelor și posibilitatea de a înlocui cu ușurință un sistem cu alt sistem (Littoral Combat Ship, sună cunoscut?) crescând flexibilitatea și adaptabilitatea platformei la mai multe tipuri de misiuni. Urmează bla-bla-ul obișnuit cu inteligența artificială (încă departe) și cu machine learning, pardon my french (oricum, mai aproape de realitate) cu țelul de a elimina omul din lanțul decizional.
Vis-a-vis de cele de mai sus, deschid o scurtă paranteză. În acest moment, aeronavele înarmate fără pilot – unmmaned combat aerial vehicle (UCAV), chiar dacă au un nivel ridicat de autonomie, când vine vorba de utilizarea armamentului din dotare, sunt utilizate păstrând omul în lanțul decizional. Dincolo de disputele morale – robotul care are dreptul de a ucide oameni, avem și o serie de probleme practice legate de posibilitatea funcționării necorespunzătoare a unor senzori sau de interpretarea eronată a intelighenției artificiale a unor informații furnizate de senzori de natură a da naștere unor erori tragice.
Formularea în engleză pare totuși să trimită mai degrabă la o amplă automatizare, de natură a micșora cât mai mult numărul de oameni necesar exploatării unei nave:
This bold and iterative approach will develop learning and artificial intelligence tools and enable human-out-of-the-loop autonomy for a force multiplying effect. This should also assist in reducing both the crew size and the cost of future Royal Navy platforms whilst maintaining effectiveness and the battle-winning edge against adversaries. The Royal Navy has set the ambitious target that reducing crewing levels and pursuing opportunities for autonomous systems within appropriate safeguards will be a starting principle for all new platforms designed after 2030 to accelerate and demonstrate trust in emerging machine development of crewless and autonomous systems.
Una peste alta, aș spune că într-o primă fază se urmărește automatizarea sistemelor pentru a putea reduce numărul membrilor echipajului, un țel de urmărit având în vedere dificultățile curente în a completa echipajele navelor (un distrugător Type 45 a stat câțiva ani pe bară tocmai din lipsă de echipaj). De asemenea, în numele ecologiei (bullshit, efectele urmărite sunt silențiozitate, rază de acțiune sporită, bilanț energetic crescut și ușor de distribuit între diferiți consumatori de la bord), britanicii vor căuta să dezvolte noi modele hidrodinamice, noi sisteme de propulsie și noi sisteme de gestionare a inventarului energetic de la bordul navei.
Dar să abordăm platforma propusă de BAE Systems cu ocazia Euronaval 2022. Până la „sisteme” ne mănâncă platformele… Estetic vorbind, nava arată foarte bine, cel puțin în opinia mea. În partea prova, în fața comenzii se regăsește un spațiu amplu în care au fost amplasate 24 de tuburi pentru sistemul antiaerian cu rază scurtă și foarte scurtă Sea Ceptor dar și un sistem de lansare vertical MK-41 VLS cu 8 tuburi. Nava are două catarge iar radarul principal este unul cu antene fixe, distribuite pe cele două catarge pentru creșterea redundanței. Am mai văzut și două turele cu tunuri de 40mm, câte unul în fiecare bord.
„Nebunia” începe după castelul comenzii unde avem ample spații pentru bărci, ambarcațiuni autonome sau radio-comandate, containere standard de 20 de picioare, hangar pentru un elicopter Merlin și unul pentru aeronave fără pilot dar și o cală multimisiune enormă aflată sub helipadul capabil să susțină operațiuni de zbor cu un elicopter greu Chinook. Dar să lăsăm imaginile să vorbească:
Iată cum își laudă BAE Systems „puiul”, în engleză:
The Adaptable Strike Frigate is a multi-mission warship optimized for littoral strike and lethality. Efficiently delivered by an adaptable, system of systems capability underpinned by credible modularity and through integration and exploitation of uncrewed assets.
Adaptable Strike Frigate: A system of systems vision: Embracing adaptability whilst credibly delivering the complex self-defence capability required in the Maritime environment, BAE Systems has worked with industrial colleagues to develop the Adaptable Strike Frigate design concept to promote the technologies of future warships.
Mission Systems: Optimized for lethality and adaptable mission system requirements, Adaptable Strike Frigate has been designed around a system of systems vision to deliver effect enabled by autonomous systems. Able to operate diverse Uncrewed Surface and Subsurface Vehicles whilst managing the complex aviation requirements of uncrewed aviation systems in conjunction with crewed airframes.
Digital Backbone: Cloud based Mission Systems will be at the heart of future warfare to deliver machine speed warfare at the speed of relevance. Adaptable Strike Frigate has been designed to integrate to the combat cloud underpinned by the management of data from ship sensors and weapons, augmented by disaggregated information sources from uncrewed, autonomous systems.
Modularity: With modularity at its core, BAE Systems has worked with specialist equipment handlers that optimize movement of containerized capabilities in the challenging Maritime domain to design a flexible deck space that can accommodate over 20+ TEUs.
Green Propulsion: Incorporating an innovative propulsion design to allow high maneuverability with sprint capability, Adaptable Strike Frigate’s marine engineering systems have been configured to allow for modular system adaptations whilst being aligned to NetZero targets.
Adaptable Strike Frigate: embracing technology to deliver future naval capability at the speed of relevance.
Trecând puțin prin „pliantul” celor de la BAE, mi-au atras atenția câteva lucruri:
- Sistemul de conducere a luptei va clasifica, disemina și integra informațiile venite din multiple surse. Probabil că va arăta din ce în ce mai mult a puntea de comandă a Enterprise (aia din Star Trek). Va trebui de asemenea să permită integrarea și operarea tuturor sistemelor containerizate care vor fi la un moment dat conectate la navă. Totodată, sistemul de conducere va trebui să permită operarea concomitentă a numeroase vehicule fără echipaj cu roluri diferite: vânătoare de mine, patrulare, cercetare sau luptă antisubmarin deși navele nu vor fi echipate cu sonare performante. Elicopterul ambarcat – Merlin – este însă foarte capabil în acest domeniu. Oricum ar fi, sistemele de comunicații vor fi de top. Pentru partea de cloud s-ar părea că cei de la BAE lucrează deja cu Microsoft.
- Modularitatea. Singurii care au reușit până acum să operaționalizeze un sistem modular funcțional sunt danezii cu al lor Stanflex. Americanii au feștelit-o, programul Littoral Combat Ship. Totuși nu pot să nu remarc similaritatea celor două concepte: Littoral Combat Ship și Adaptable Strike Frigate. Nava britanică va fi însă mai mare, aproximativ 6000 tone deplasament.
- Propulsia verde. Am vorbit puțin mai sus despre beneficiile unei propulsii integrate electrice (IEP). Ansamblul propulsiei este și el interesant: avem 3 elice, una clasică, cu arbore port-elice și două pod-uri rotative. În general, navele de luptă nu au fost dotate cu pod-uri pentru că sunt îngrijorări în ceea ce privește rezistența lor la șocuri, fiabilitatea lor fiind deja demonstrată.
Mai multe informații și poze detaliate găsiți și în articolul publicat recent pe Navy Lookout.
Nu pot să nu remarc curajul britanicilor de a experimenta și de a încerca să intuiască care este nava potrivită pentru conflictul de mâine. Rămâne de văzut dacă programul va fi un succes mai ales în condițiile în care britanicii încearcă să-și resusciteze industria constructoare de nave. Ce știm deja e că fregatele Type 32 vor fi disponibile și la export.