Anul acesta m-am hotărât să fac o vizită navelor marinei militare de la Constanța în speranța că voi fi plăcut surprins. Spun asta pentru că, în anii trecuți s-au derulat mai multe licitații având ca obiect modernizarea corvetelor de clasă Tetal, a dragoarelor maritime de clasă Musca și a vedetelor blindate și monitoarelor de la Dunăre.
Prin urmare am două vești: una bună și una mai puțin bună, chiar proastă.
Vestea bună
După cum relatam într-un articol mai vechi, în 2018 a fost organizată o licitaţie care avea ca obiect modernizarea monitoarelor şi vedetelor blindate despre care puteţi citi mai multe detalii aici. În esenţă se avea în vedere un soi de Mid Life Update – MLU, o acțiune firească în mai toate marinele lumii (nu și la noi, că suntem speciali) la jumătatea duratei de viață a unei nave. Ei bine, după cum se pare, licitația aceasta pare să fi fost dusă până la capăt sau, cel puțin, se derulează şi în prezent.
Mai multe detalii despre modernizarea vedetelor blindate fluviale puteți citi pe rnhs.info accesând acest link.
Mulțumită lui mihaistoian am aflat că și la monitoare se lucrează, Dunav Brăila modernizând deja cel puţin un monitor, lucrul la cel de-al doilea/treilea urmând să înceapă curând. Pe 15 iulie, UM 02022 – Constanța a făcut o plată către Dunav, plată în valoare de 13 272 055,78 lei. Despre licitația privind „reparaţie capitală/revizie majoră cu modernizări la corp navă, instalaţii de punte şi auxiliare la nava tip monitor” am mai scris și noi pe site.
În principiu se avea în vedere înlocuirea generatoarelor şi motoarelor, modernizarea sistemelor de comandă, comunicaţie şi navigaţie şi îmbunătăţirea condiţiilor de lucru la bordul navelor. Ceea ce pare să se întâmple. Iar ăsta e un lucru bun.
Vestea mai puţin bună
În cazul corvetelor și dragoarelor pare să fie însă liniște totală. Despre cele două licitații, în esență același tip de MLU ca la monitoare și vedetele blindate, am mai scris aici și aici. Licitațiile s-au desfășurat în cursul anului 2017 și au fost câștigate de SN Constanța la corvete și de SN Midia la dragoare.
În condițiile în care achiziția noilor corvete trenează iar pentru dragoare nu există absolut niciun fel de plan concret de înlocuire de care noi să fi auzit, nu înțeleg de ce nu s-a procedat la modernizarea câte unei nave din fiecare clasă, cu atât mai mult cu cât mai au ani buni de serviciu în față.
Costurile unei astfel de modernizări se situează în jurul sumei de 10 000 000 lei per navă, chiar nu mi se pare o sumă excesiv de mare. Cu atât mai mult cu cât, dacă chiar nu vor să-și piardă complet resursa umană și așa scăzută, ar putea cel puțin să încerce să ofere condiții omenești de trai la bordul navelor, cum ar fi chiar și o banală climatizare.
Prin urmare, dacă în acest moment putem spune că la marina fluvială lucrurile stau chiar bine raportat la tipul de misiuni pe care aceste nave îl au de îndeplinit, la maritim lucrurile sunt… grave. Programul Puma Naval a fost ultimul program important desfăşurat de ramura maritimă a marinei militare. De atunci, nimic. Astăzi, marina de la Marea Neagră nu are niciun mijloc modern de luptă împotriva navelor de suprafaţă sau pentru lupta anti-aeriană.
Pe scurt, ne aflăm fix în situaţia de dinaintea Primului Război Mondial: la fluvial stăm bine, la maritim nici măcar nu avem un contract, aşa cum aveam pentru distrugătoarele de clasă „V”. Doar o licitaţie contestată.
P.S. S-ar putea totuşi să avem o şansă anul acesta cu licitaţia bateriilor de coastă…
Nicolae Hariuc