BUTOIUL ZBURATOR 7

George GMT

4 ani ago

Continuam…inarmarea. Rachete ghidate si neghidate utilizate de SAAB J-29 Tunnan.

Rb.24B

Robotsystem 24/Rb.24 a fost versiunea locala produsa sub licenta a AIM-9B Sidewinder (AIM-Air Intercept Missile. In Flygvapnet mai apare si sub numele de Jakt-Robot 24 Sidewinder, unde Robot semnifica armament ghidat) si a fost prima racheta aer-aer operationala in Flygvapnet. Performante identice AIM-9B, a intrat in dotarea Flygvapnet in 1960 si exista date firave despre aceasta –ghidaj pasiv IR lungime de unda 2,1-2,7 micrometri, detector cu sulfit de plumb (in capul de cautare al rachetei se gasea un giroscop dotat cu o oglinda parabolica care se rotea cu viteza de 4200 rpm), lungime 2,80 m, greutate 73 kg, lupta aeriana apropiata, capabila de manevre la maxim 6G, focos de proximitate (raza de imprastiere de aproximativ 9 m circular), ogiva HE-Frag de 4,50 kg, viteza maxima racheta 2082 kmh, motor-racheta cu combustibil solid Thiokol Mk.17 (o singura treapta, 17,70/17,80 kN, greutate uscat 18 kg, greutate totala 40 kg, lungime 1,90 m, diametru 13 cm, timp de ardere 2,10/2,20 s. La acea vreme motorul-racheta se importa de la producator cu acceptul Guvernului SUA –Thiokol Propulsion din Brigham City/Utah). Doar varianta J-29 F Tunnan putea acrosa sub aripi doua Rb.24 si, conform surselor independente suedeze, racheta era considerata de pilotii suedezi ca avand “slaba capacitate de urmarire a tintei manevriere/pierde tinta cand vremea era insorita sau innorata”. Racheta echipa in 1960 si J-32 B Lansen/Lancea, 4 exemplare. Din putinele date existente, racheta viza tinta de la maxim 3700 m, asta in conditii ideale si cu aeronava pozitionata corect, lansarea avand loc intre 900-3000 m din spatele tintei. Rb.24 nu a “luptat” niciodata drept urmare nu se stie cat de eficienta era, insa se stie ca originalul AIM-9B, in Vietnam, a facut praf 28 de MIG-uri 15/17/21 in perioada 1965-1968/175 de rachete lansate de F-4C/D ale USAF, rata de succes fiind de aproximativ 16%. Oricum, Ford Aeronautics a produs pana in 1962 peste 80.000 de rachete aer-aer AIM-9B Sidewinder (ca fapt divers, prima “doborare” facuta de AIM-9B a avut loc pe 24 septembrie 1958 cand F-86F taiwaneze au doborat MIG-uri 15 chineze). Se stie ca suedezii au produs sub licenta si AIM-9P/P3 (21.000 de exemplare construite de Ford Aeronautics) sub numele de Rb.24J, asta fiind varianta de export, simplificata, a AIM-9J/N. Rb.24J a aparut pe la mijlocul anilor *70/probabil 1977-1978 si a dotat versiuni Draken (doar Draken J avea Rb.24J din 1985. Se stie ca Draken F avea Rb.24) si Viggen (doar Rb.24J) –avea sistemele electronice de ghidare imbunatatite, cap de cautare IR racit (argon, -180◦), mai sensibil, motor-racheta Hercules-Aerojet mai puternic asigurand rachetei viteza de 2820 kmh, lungime 3/3,07 m, greutate 82 kg, diametru 13 cm, diametrul aripilor 56 cm. Racheta e mai manevrabila/10-12G si putea fi lansata de la 4500 m distanta de tinta, foarte probabil.

RB-24/24J, conform surselor independente, avea/aveau urmatoarele caracteristici: racheta ghidata IR aer-aer; lungime 3/3,07 m; diametrul 12,70/13 cm; anvergura 60 cm; greutate 75/78 kg; altitudine de lansare intre 40-20000 m; viteza maxima pana la 600 m altitudine, 1760 km/h/intre 610-3500 m altitudine, 1926 km/h/ intre 3510-9000 m altitudine, 2390 km/h/intre 9010-20000 m altitudine, 2732 km/h; ogiva HE in greutate de 4,50 kg; raza maxima de actiune cuprinsa intre 14,50/16/18,50 km, in functie de altitudinea de lansare; propulsie motor racheta cu combustibil solid. Au fost inlocuite cu RB-74 (licenta AIM-9L Sidewinder), racheta avand con de cautare conic racit cu argon, un nou focos si rezistenta marita la contramasuri IR. Se afla si astazi in uz pe Gripen.

Eeee, Rb.24 a ajuns si la export…Austria, 21 mai 1985, Guvernul austriac dupa cautari si zbateri care au durat mai bine de 20 de ani, decide pe 21 mai 1985 cumpararea din surplus Flygvapnet a 24 de SAAB J-35D Draken/Dragonul, aeronave zburate anterior de Flotilele F4 si F21 –la acea vreme erau inlocuite cu J-37 Viggen (J-35D Draken, vanatoare-bombardament, a zburat prima data in decembrie 1960. Avea motor mai puternic, prize de aer modificate/marite, rezerva interna de combustibil marita cu 600L. Putea acrosa sub fuzelaj doua rezervoare suplimentare de combustibil de 530 L/1060L. Sub aripi, pe piloni, putea acrosa 2 Rb.24). Nu facem aici istoricul complet al “Dragonilor” Osterreichische Luftstreitkrafte/OLK/Fortele Aeriene Austriece cu toate ca au fost primele supersonice din dotarea austriecilor facand trecerea la Eurofighter Typhoon Tranche 1 (mda, alea pe care austriecii le zboara de le indoaie, basca scandalurile si controversele!), insa suedezele au venit inarmate doar cu cele doua tunuri de bord ADEN/30 mm fiind zburate la Bazele Aeriene Zeltweg si Graz-Thalerhof in Stiria, sud-estul Austriei, sub numele de SAAB 35OE (O-Osterreich/Austria+E-Export. Ei bine, din 1938, Baza Aeriana Zeltweg a ajuns in mana Luftwaffe aici fiind bazate Ju-86/88 si Do-17. In WW II a fost si casa Jagdgeschwader 300/JG-300 cu ME-109G si FW-190A. Asta avea sa-i coste pe austrieci dupa razboi…OLK a avut doua escadrile de SAAB 35OE –Staffel 1/2,Graz-Thalerhof si Zeltweg, ambele facand parte din Fliegerregiment 2. In decembrie 2005 doar 8 J-35OE mai erau operationale la Zeltweg, OLK ramanand doar cu 7 piloti calificati sa zboare “Dragonul” suedez).

J 29 Tunnan cu Rb 24

Cele 24 J-35D au fost cumparate de catre SAAB de la Flygvapnet si revandute austriecilor dupa ce au fost revizuite, OLK zburandu-le pana in noiembrie 2005 (cu piese de schimb asigurate de suedezi contra cost si dezmembrari cat s-a putut. Eeee, suedezii nu le-au mai asigurat piese de schimb dupa ce austriecii au refuzat J-37 Viggen/sh si JAS-39 Gripen/noi sau sh). Au venit inarmate doar cu tunurile fiindca in tratatul de pace semnat in mai 1955 de SUA, URSS, Marea Britanie si Austria, in Articolul 13 numit “Raketenverbot”, se stipula ca Austria nu are voie sa construiasca, sa experimenteze si sa detina rachete ghidate sau sisteme de arme cu bataie peste 30 km –asta deoarece austriecii fusesera implicati in productia rachetelor V1/2 in timpul razboiului (Tratatul permitea independenta totala a Austriei si recrearea Armatei Austriece/Bundesheer, implicit si a Fortelor Aeriene. Cu conditionari, bineinteles!). Ca urmare a Tratatului, austriecii n-au avut rachete aer-aer, antitanc si sol-aer pana la sfarsitul anilor *50/sec.XX (ca fapt divers, Bundesheer a avut primul batalion de MLRS abia in 1974 cand au luat 18 M-51/Cehoslovacia, fiind interesati de asa ceva inca din 1959. In perioada 1990-1996 au venit si rachetele antitanc RBS-56 BILL, TOW, HOT, si astea in cantitati limitate. Abia in 1993 au cumparat primele rachete sol-aer Mistral/Franta. In 1988 au avut primul sistem integrat de aparare aeriana numit Goldhaube/Palaria de aur. Haios, nu-i asa?). OLK n-avea ce face cand in timpul Razboiului Rece aeronave supersonice americane, germane, italiene si britanice (via Germania Federala) le incalcau spatiul aerian, oftau si se resemnau…

Rb.24J

A existat si o oferta sovietica “prieteneasca” –stationarea la Innsbruck a unor aeronave supersonice sovietice care sa le faca ceea ce noi astazi numim “politie aeriana”. Din fericire pentru ei, austriecii n-au acceptat “oferta”! Toate astea au pus pe ganduri guvernul austriac si fortele aeriene insa imboldul dotarii cu rachete aer-aer a singurelor lor supersonice ultra-chele, J-35OE, avea sa fie dat de incidentul din 25 octombrie 1991/Criza Iugoslava cand un MIG-21R/Fishbed H iugoslav cu pilot croat/Rudolf Peresin a dezertat fiind insotit pe aeroportul din Klagenfurt de 2 SAAB-105 ale OLK. S-a pus problema, daca asta ar fi avut alte intentii ce-ar fi putut face aeronavele austriece lipsite de rachete aer-aer, MIG-ul fiind complet armat! Ar fi avut acestea vreo sansa sa doboare incursorii sau totul tinea doar de noroc? De altfel, din iunie 1991 au fost mai multe incursiuni ale aeronavelor iugoslave in spatiul aerian austriac, notabil fiind MIG-ul 21 care a survolat linistit orasul Graz aflat la 50 km de granita austriaco-iugoslava, Bundesheer reactionand anemic prin detasarea unei baterii de artilerie AA la Baza Aeriana Graz-Thalerhof, ca rachete AA n-aveau (incidentul asta a facut deliciul presei austriece si germane, cetateanul platitor de taxe intrebandu-se la ce e buna OLK). Drept urmare in 1992, Guvernul austriac decide in sfarsit dotarea J-35OE cu rachete aer-aer pentru “aparare”, cumparand de la suedezi rachete Rb.24 second-hand (nu se cunoaste numarul acestora dar surse independente sustin ca au fost 48/60 de exemplare). Primele trageri reale a austriecilor cu Rb.24, primele din istoria OLK, au avut loc in Suedia, 1996, Baza Aeriana Vidsel…In sfarsit, J-35OE devenise intr-adevar “Dragon” avand si dinti si gheare!

Trecem la rachete neghidate aer-sol utilizate de SAAB J-21A-3, SAAB J-21R si J-29 Tunnan dar nu inainte de a mentiona faptul ca Flygvapnet a introdus in dotare astfel de rachete dupa 1945.

“8×8 cm pansarraket m/46” a fost prima racheta neghidata aer-sol din dotarea Flygvapnet –racheta era britanica RP-3/76 mm/1600 m raza de actiune. A aparut initial in 1946, experimental, pe SAAB-17A/B-17A, testele incheindu-se cu succes. Drept urmare la sfarsitul lui 1946, doua escadrile apartinand F6 Karlsborg si-au modificat loco aeronavele B-17A din dotare pentru a putea acrosa rachete/4 rachete dispuse cate doua per aripa, in perechi –a fost prima unitate din Flygvapnet dotata cu armament reactiv/rachete aer-sol. Ulterior, nu mult dupa aceea, in 1949-1950, si bombardierul in picaj SAAB-18B/B-18B a primit astfel de rachete –12 maxim. Racheta RP-3 se afla si in dotarea Vampire/J-28 si Venom. Nu vom insista asupra britanicei RP-3 deoarece am discutat despre aceasta intr-un articol anterior.

SAAB J-21A-3 putea acrosa pana la 8 rachete RP-3/8 cm pansarraket m/46 cu ogiva HE/High Explosive, ogiva continand 5,40 kg TNT sau 4 rachete RP-3/15 cm sprangraket m/46 cu ogiva HE-SAP/High Explosive-Semi-armour-piercing, ogiva continand 11 kg TNT+RDX, calibrul 152 mm –penetra blindaj de 44/45 mm de la 1500 m distanta. SAAB J-21R putea acrosa pana la 10 rachete RP-3/8 cm pansarraket m/46 cu ogiva HE/High Explosive, ogiva continand 5,40 kg TNT sau 4 rachete RP-3/15 cm sprangraket m/46 cu ogiva HE-SAP/High Explosive-Semi-armour-piercing, ogiva continand 11 kg TNT+RDX, calibrul 152 mm –penetra blindaj de 44/45 mm de la 1500 m distanta. Surse independente sustin ca lansarea rachetelor se facea la viteze de pana la 500 kmh. J-29B&F Tunnan ducea si el astfel de rachete, de la 8 la maxim 14, depinde de calibrul acesteia. Oricum, J-29 Tunnan putea duce mai multe tipuri de rachete aer-sol neghidate, intre 12-24 rachete calibrul 75 mm montate pe standuri/maxim 6 standuri. In 1954 au montat, experimental, 8 standuri cu rachete calibrul 57 mm pe Tunnan, numarul de rachete ajungand la 40 insa si performantele aeronavei scadeau drastic –nu a devenit niciodata dotare standard (se pare ca rachetele erau doar niste machete la scara reala fiindca in realitate incarcatura pe aripa ar fi fost prea mare). Se spune din surse independente ca suedezii le foloseau si in rol aer-aer impotriva bombardierelor, nu doar in atacul tintelor aflate la sol –exista marturii ale unor piloti de Tunnan care spun ca luau in vizor cu aceste rachete bombardierele sovietice Tupolev Tu-4/95.

180 mm halvpansarraket m/49A/B&Bofors

Din pacate nu am reusit sa gasesc date despre toate aceste rachete dar stim care era denumirea lor si producatorul (Flygvapnet le numea generic Attackracket/Arak/Rachete de Atac/Atac la Sol, conform unor surse independente): 80 mm pansarraket m/46/RP-3 britanica; 145 mm pansarsprangraket m/49A/B&Bofors 14,5 cm, HEAT. In Flygvapnet mai apare sub numele generic de Pansarvarnsraket/PVRAK/Racheta antitanc, probabil aparuta dupa 1953; 103 mm ovningraket m/49&Bofors 10,3 cm racket. Foarte probabil racheta inerta, de antrenament; 180 mm halvpansarraket m/49A/B&Bofors 18 cm racket. Racheta era destinata tintelor blindate dar era folosita si in rol antinava. Aparuta probabil dupa 1952, insa Flygvapnet mai numeste rachetele antinava Sjomalsracket/SMRAK/Racheta antinava –unele surse o mentioneaza sub aceasta denumire; 150 mm sprangraket m/51A&Bofors 15 cm racket, HE, 4-4,5 kg TNT; 63 mm ovningsraket m/52&Bofors 6,3 cm racket; 75 mm sprangraket m/55 “Frida”&Bofors 7,5 cm racket, HE, viteza rachetei era de 2880 kmh; 60 mm ovningsraket m/54&Bofors 6 cm racket; 127 mm malraket, denumirea Flygvapnet a rachetei tinta americane TDU-11/B Mk.26. Au fost importate, Tunnan dar si Lansen si Viggen ducea un set de doua rachete “127 mm malraket” montate pe sina de lansare Aero-3b. Rachetele astea erau destinate antrenamentului/tragerii cu AIM-9B/Rb.24 –se putea acrosa o TDU-11 si o Rb.24 (lansau TDU-11 si asteptau ca Rb.24 sa o detecteze. TDU-11 avea in coada 4 capse pirotehnice, fiecare continand cate 100 grame de amestec pirotehnic. Odata declansate electric ofereau o semnatura IR puternica pentru Rb.24. TDU-11 era la origine racheta neghidata de mare viteza aer-sol “Holy Moses”, calibrul 127 mm). A fost in dotare australiana/Mirage III, canadiana/CF-104, vest-germana/F-104, suedeza/J-29F/32/35/37 si americana/F-100/104/4 pana la inceputul anilor *80/sec.XX. O parte dintre aceste rachete au dotat pentru scurt timp J-21A-2, J-21A-3 si J-21R, dar e greu de stabilit cu certitudine care dintre ele –certe sunt variantele de RP-3.

J-29 B/F Tunnan ducea cu certitudine containerul PRND numit ABEL/Raketkapsel ABEL, container produs de catre Malmo Flygindustri, acesta continand 7 rachete neghidate calibrul 75 mm/” 75 mm sprangraket m/55 “Frida” produse de catre Bofors AB. Rachetele containerizate aveau aripioare retractabile, acestea deschizandu-se imediat dupa iesirea din container. Tunnan mai putea acrosa si o varianta anterioara a “Frida”, maxim 6 rachete montate pe stand, cate 3 una deasupra celeilalte, stanga-dreapta. Racheta, conform surselor independente, cantarea 7 kg si avea diametrul de 13,50 cm, aceste rachete aveau aripioare de ghidare fixe. Foarte probabil, ogiva ambelor rachete continea 3,50 kg TNT.

Continuam cu SAAB RB-04, (Robot-04/Robot Byran -04), prima racheta ghidata anti-nava fabricata in Suedia, aceasta zburand prima data, experimental, cu J-29 Tunnan. Mai mai e cunoscuta in serviciu drept RB-304. Era o racheta de mari dimensiuni de tip „trage si uita”, care a inceput sa fie dezvoltata inca din anul 1948, unii experti fiind de parere ca aceasta ar fi a doua din lume in anii *50. Ea n-a intrat in „paine” decat in anul 1958, sub numele de RB-04C. RB-04C avea ghidaj radar, 600 kg greutate si costa atunci 20.704 dolari. RB-04D era asemanatoare cu varianta C, dar costa 20.600 de dolari. Cea mai avansata varianta, mult imbunatatita, a venit in anul 1968 (unele surse mentioneaza anul 1962), aceasta fiind RB-04E si avea urmatoarele caracteristici: racheta anti-nava; greutate 600 kg; ghidaj radar activ; rezistenta la ECM; lungime 4,45 m; diametrul 50 cm; anvergura aripilor 2,04 m; ogiva HE de 300 kg; fuzee de impact sau de proximitate; autonomie 32 km; viteza maxima 1130 kmh; a fost in dotarea SH 37 Viggen, AJ 37 Viggen si AJS 37 Viggen (numai varianta RB-04E, nu si celelalte modele); motor racheta cu combustibil solid; a iesit din productie in 1978. Ea a fost trasa pentru prima data, experimental, in 1955 de un Saab J-29F Tunnan modificat, insa a intrat in serviciu pe J-32A Lansen in anul 1959 -initial racheta avea probleme cu ghidajul radar (racheta avea probleme in a viza doar o singura tinta navala daca aceasta se afla la mai putin de 1000 m de alte tinte, putand s-o ia razna, ulterior aceasta problema fiind rezolvata). Despre dezvoltarea RB-04 vom vorbi intr-un articol viitor, acum…bombe!

J-21A-3 putea acrosa: 4 bombe de 50 kg de uz general/minbomb m/37; 4 bombe de 50 kg cu fragmentare/sprangbomb m/42&47; 4 bombe canistra de 50 kg/bombkapsel m/43; o bomba de 250 kg, uz general/minbomb m/37; o bomba de 250 kg, uz general/minbomb m/40; o bomba de 250 kg, uz general/minbomb m/50; o bomba de 500 kg, uz general/minbomb m/41; o bomba de 600 kg, uz general/minbomb m/50.

50 kg minbomb m/26 a intrat in dotarea Flygvapnet in 1925/1926 via Germania, odata cu importul bombardierelor italiene FIAT B.R/B.R1, bombardiere biplan destinate Armeflyg/Aviatia Armatei, bombardiere pe care le-au zburat pana in 1937, spre final doar ca trainere (la acea vreme Flygvapnet nu exista ca entitate de sine statatoare, Aviatia apartinea Armatei Terestre si Marinei. Flygvapnet a devenit independenta pe 1 iulie 1926. Bineinteles, Armata suedeza a „zburat” prima data cu aerostate de observare si ghidare a tirului artileriei in 1912, cand au infintat prima Ballongkompanier/Compania de Aerostate/Baloane). Nu e o certitudine dar exista surse independente care sustin ca „50 kg minbomb m/26” a fost prima bomba de aviatie cu cadere libera din dotarea Armeflyg&Flygvapnet, cert e faptul ca bomba data din WW I fiind la origine un proiectil de artilerie transformat in bomba de aviatie prin adaugarea unor aripioare de stabilizare in coada. Suedezii au avut un numar limitat de astfel de bombe pe care le-au utilizat probabil pana in 1940-1942, foarte probabil si pe J-21. Mentionam faptul ca e dificil de stabilit clar ce tipuri de bombe au zburat cu J-21 si urmasii, e posibil ca unele dintre bombele pe care le vom detalia in randurile care urmeaza sa nu fi facut parte din arsenalul aeronavelor acestui articol. Le vom enumera totusi fiindca sunt interesante din punct de vedere al istoriei si dezvoltarii Flygvapnet, inclusiv a industriei locale de armament.

50 kg minbomb model 32/50 kg mb m/32 a aparut in dotarea Flygvapnet in 1932, fiind utilizata pana la finalul anilor *50/sec.XX, foarte probabil. Bomba era produsa de compania finlandeza Oy Tolfvan Ab din Turku/coasta de sud-vest a Finlandei (ca fapt divers, in Razboiul de Iarna cu sovieticii, noiembrie 1939-martie 1940, razboi in care 180.000 de finlandezi le-au dat suturi zdravene celor 450.000 de sovietici invadatori, mica forta aeriana finlandeza a lansat 6400 de bombe/208 tone asupra invadatorilor, basca faptul ca au capturat 25 de zburatoare cu stele rosii. Bombele erau produse de compania Tolfvan, majoritatea avand 12,50 kg si 50 kg, bombe produse din 1930. La acea vreme compania era in stare sa produca 80 de tone de bombe pe luna+explozivi. Si sovieticii si-au luat-o rau, 160.000 de morti si disparuti, 264.908 raniti si 3100 de prizonieri. Finlandezii au avut 22.830 de morti, 43.557 raniti si 1000 prizonieri. Eeee, conform stilului specific, Stalin a decapitat pe multi dupa dezastrul finlandez, dar a si invatat multe!). Oricum, compania finlandeza a cooperat in anii *30/sec.XX cu Bofors/Suedia in producerea de bombe de aviatie, explozivi, proiectile de artilerie si posibil, munitii de infanterie.

Suedezii au mai cumparat in numar limitat de la Tolfvan in 1932, si bombe de aviatie de 100 kg numite in Flygvapnet „100 kg minbomb model 32/100 kg mb m/32”, insa nu exista date despre aeronavele Flygvapnet care au avut-o in arsenal. Surse independente sustin ca nicio aeronava Flygvapnet n-a avut in dotare aceasta bomba. Posibil ca B-18 s-o fi avut in arsenal pentru scurt timp fiind „consumate” la antrenamente.

50 kg minbomb model 37AT&AN/50 kg mb m/3AT&AN a aparut in 1937-1939 si e una dintre primele bombe de aviatie produse de catre suedezi. Din ea au derivat bombe de aviatie cu fragmentare de 12 kg, bombe explozive de 50 kg si 250 kg. Bomba a fost proiectata si produsa partial de catre Bofors AB, productia pe scara larga desfasurandu-se la Aktiebolaget Svenska Jarnvagsverkstaderna/ASJ in Linkoping. Bomba era utilizata pe scara larga de Flygvapnet in anii *40/sec.XX, iesind din uz la sfarsitul anilor *50/sec.XX. Initial ogiva avea incarcatura de Trotil/TNT, bomba avand initiala „T/Trotil”. Insa in 1939-1940, productia de TNT (la acea vreme suedezii importau o parte din compusii acestui exploziv) a devenit dificila, basca faptul ca Trinitrotoluenul/TNT-ul era scump, drept urmare Bofors AB l-a inlocuit cu Nitrolit, noua bomba primind indicativul „N/Nitrolit”. Nitrolitul e o alternativa ieftina la dinamita/trotil, are punct de inghet mai scazut decat dinamita/+13◦C fiind mai sigur in utilizare, acest compus exploziv fiind cu 10% mai usor decat TNT-ul. I se mai spune Dynamex si e compus din azotat de amoniu+trotil+nitroglicerina+siliciu. Dynamex-ul/Nitrolitul era un exploziv ieftin excelent sub forma de pulbere, si putea fi produs 100% in Suedia eliminandu-se importul. Bomba detona la impact fiind dotata cu fuzee de impact/detonator electric. 50 kg minbomb model 37AN/50 kg mb m/3AN a ramas in uz pana in 1957-1958, a fost in arsenalul J-21A-2/3 si J-29B Tunnan. Foarte probabil a zburat si cu Lansen, unele surse independente o mentioneaza. Ultima lansare a acestei bombe s-a facut de catre SAAB T-18B in cadrul Flygvapnet. Prima utilizare in lupta a bombei a avut loc in Razboiul Ruso-Finlandez/1939-1940 de catre flotila de voluntari suedezi F19 bazata langa Lacul Olkkajarvi langa Rovaniemi/Finlanda, flotila echipata cu 4 bombardiere biloc biplane B-4A/Hawker Osprey britanice produse sub licenta la ASJA in Gotaverken (ei bine, B4 isi are originea in cele 4 Hawker Hart importate in decembrie 1932, operate de Flygvapnet sub numele de S-7. In mai 1939, suedezii obtin licenta de productie pentru varianta Hawker Osprey platind pentru asta 2000 de lire. Aeronavele produse sub licenta au fost zburate de Flygvapnet sub numele de B4. Flotila de voluntari suedezi F19 a devenit operationala in Finlanda in decembrie 1939. Chiar din prima misiune de zbor impotriva sovieticilor care a avut loc pe 12 ianuarie 1940 au pierdut 3 din cele 4 B4 pe care le aveau, aceste aeronave fiind transferate din cadrul F4Froson. F19 e creditata cu distrugerea la sol a cel putin doua Polikarpov I-15 „Ceaika”, ambele pe 12 ianuarie 1940. Ulterior inca un B4 a fost transferat de la F4, ambele aeronave F19, dupa armistitiul din 12 martie 1940, au ajuns la F6 Karlsborg, inclusiv „voluntarii” aflati sub comanda maiorului Gustaf Hugo Beckhammar, din 1937 seful operatiunilor aeriene in Flygvapnet. Dupa revenirea in Suedia devine comandantul F3 Malmslatt pana in 1951. Si-a incheiat cariera de zbor cu J-29F Tunnan si J-29C Tunnan).

Nitrolit

50 kg minbomb model 37 AT&AN/50 kg mb m/3AT&AN aveau urmatoarele caracteristici: bombe de aviatie operationale intre anii 1937-1957/1958, productie Bofors AB&ASJ. Doua variante operationale -50 kg mb m/37AT avand ogiva continand Trotil/TNT si 50 kg mb m/37AN avand ogiva continand Nitrolit. Bombe echipate cu aripioare de stabilizare si cartus detonant montat central in corpul bombelor (acesta era detasabil, se monta doar cand bomba era armata prin infiletare si cantarea 1 kg); lungime 1,09 m; greutate 59 kg/37AT si 53 kg/37AN; diametru 20 cm; greutate ogiva/incarcatura exploziva -37AT, 26 kg si 37AN, 20 kg; bombele au facut parte din arsenalul B-3/4/5/16/17/18, S-5/6B/9, Sk-16, J-21A-2/3 si J-29B Tunnan. Va urma.

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet

www.airvectors.net › avj29

militaryfactory.com

modelist-konstruktor.org

www.saab.com › brazil › stories

plane-encyclopedia.com › saa…

saabveteranernatrollhattan.com

www.ww2wings.com › sweden