In orice armata decent dotata putem observa importanta “calibrelor mari”. Artileria clasica si reactiva, calibrul 155 mm,122/160/270 mm si chiar mai mare, mortiere pentru linia I-a. Si cam atat, la care se adauga si aviatia cu bombe, rachete ghidate si neghidate, cu calibre si greutati diferite.
La sol avem tancuri, flancate de MLI-uri (aici gasim 30/35 mm, chiar 40 mm la cei mai psihopati), plus transportoarele de trupe dotate cu ce are fiecare pe langa casa, in general mitraliera de 12,7 plus un aruncator de 40 mm, la care se pot adauga tunuri de 25 mm, poate chiar 30 mm.
Asa-i in lumea vestica, la rusi insa alta logica, alta mancare de peste, alte calibre…
Daca ne ducem aminte de pataniile germanilor (si ale romanilor) pe frontul de est in cel de-al doilea razboi mondial constatam ca sovieticii nu treceau la atac pana nu strangeau 500-700 chiar o mie de obuziere pe kilometrul de front, dupa care bombardau cu intreaga artilerie (basca Katiusele) cat este ziua de lunga, plus noaptea.
Adevarat ca germanii sustineau ca precizia si calitatea proiectilelor lasa de dorit, ca unele proiectile nu prea explodau (de parca aveau vreun motiv sa se planga din aceasta cauza), dar in linii mari, cand “vecinu” iti arunca-n cap sute de mii de proiectile, sute de tone de explozibil, faptul ca “unele” nu prea explodau iti aduce doar o vaga alinare. La artilerie, cantitatea chiar ca poate tine loc de calitate…
Revenind la vremurile noastre pandemice, observam ca ivanii au bagat la cap lectiile stramosilor lor sovietici si au retinut un lucru simplu: cu cat poti arunca asupra inamicului o cantitate mai mare de munitie cu atat mai bine pentru tine si mai rau pentru el.
Pana la urma, daca esti in atac vrei sa-ti tii inamicul cu nasul in tarana, sa nu te poata intampina asa cum se cuvine, si realizezi acest lucru folosind o cantitate cat mai mare de munitie. Iar daca “al’ de vis-à-vis de tine” vrea sa-ti intoarca vizita, tot cantitatea de munitie si de guri de foc este raspunsul; ‘geaba vrea sa vie daca n-are pe unde si moare incercand.
Am auzit cu totii de BMPT Terminator, vehicul blindat greu de sprijin cu foc pe sasiu de T-72. Rusii zic ca l-au proiectat (si) cu gandul la lupta urbana si n-am nici un motiv sa nu-i cred, dar blindatul sus-numit are ca rol principal insotirea tancurilor in lupta, detectarea rapida a inamicului (dispune de o droaie de senzori) si potopirea acestuia cu o cantitate incredibila de munitie, pe principiul ca dai dupa el pana nu mai misca.
“Terminatorul” dispune de doua tunuri rapide de 30 mm, patru lansatoare de rachete AT, doua lansatoare de grenade si o mitraliera, totul pe un sasiu de foarte mare mobilitate. De distrus il distrugi clasic cu metode anti-tanc ca altfel n-ai cum, cert este ca daca ala pune pe tine doua tunuri de 30 mm si o mitraliera nu prea mai ai cum sa scoti capul de la adapost, ivanii se apropie de tine si cu asta basta.
Doar ca, se vede treaba, ca tunul de 30 mm este considerat cam modest in armata rusa si cum cel mai mare pitic din lume este cel sovietic, rusii au mers mai departe cu noua generatie de BMPT-uri, de aceasta data pe sasiu de Armata.
Ei bine, noua generatie vine si cu un nou calibru: 57 mm. Tunul ne este cunoscut, il avem si noi in dotare, este S 60-ul anti-aerian. Doar ca de aceasta data a fost montat pe sasiu de tanc alaturi de rachete AT, mitraliere si o noua generatie de senzori.
Nu a fost inca trimis in productia de serie dar se pare ca va fi curand.
Acum, orice armata se doteaza in functie (si) de ce are inamicul si nu pot sa nu ma gandesc ce sanse are orice alt vehicul, cu exceptia tancurilor, in fata unui tun rapid de 57 mm?! Rezista Boxerul, Pirahna 5, VBCI, Puma MLI sau Lynxul la asa ceva? Probabil ca nu rezista nimic altceva decat un tanc serios.
Sigur ca acest calibru enorm prezinta si dezavantaje, cum ar fi rezerva mai mica de proiectile, pretul mai mare etc, dar cand te intalnesti cu el in prima linie toate acestea sunt simple fineturi de fite, realitatea este ca n-ai cum sa-l opresti decat cu calibre mari: artilerie, rachete AT, aviatie.
Necazul vine insa de la faptul ca si BMPT-ul are artileria lui de sprijin, aviatie sau sisteme AA de escorta si sustinere, are si BMPT infanterie de sprijin, de exemplu BMP 3.
BMP 3
Si daca tot am amintit de BMP 3, cea mai moderna din neamul ei, sa spunem ca dracovenia este o ruda mai evoluata a BMP 1, doar ca ivanii au intarit-o pe la protectie (rezista conform pliantului la calibrul 30 mm in arcul frontal) si are un tun de 100 mm…
Adevarat ca nu-i tun anti-tanc de inalta presiune, dar are, da-l dracului, 100 mm in calibru si daca te ia la ochi, daca te mai si nimereste, vaya con Dios.
Chiar daca este un tun pentru suportul infanteriei, nu crez ca un transportor blindat sau MLI sa-i reziste. Te paleste, ala esti, devii statistica.
Asta nu inseamna ca trebuie sa ne predam deja, exista cai de a opri astfel de calibre, cele mai la indemana (nu a noastra ci a unei armate dotate decent) sunt aviatia, submunitia, bombe ghidate, rachete AT, artileria cu raza lunga si de inalta precizie, cu un accent pus pe artilerie si sub-munitie.
Dar showul incepe mai ales atunci cand pierzi suprematia aeriana, abia atunci vine dihorul de mare calibru dupa gainile tale si singura ta sansa este sa te ingropi, sa astepti sa treaca, sa-i cureti infanteria de dupa si apoi sa-I hartuiesti cu ce ai la indemana. Tot clasic adica…
Dar lasand proprietarul la o parte, asa putere de foc (si de incasare) si-ar dori orice ofiter de front, pentru ca – sa fim seriosi – daca tu ai tun de 30/35 mm si blindajul frontal rezista cu greu la 30 mm, iar inamicul tau iti arata un tun de 57 mm, nu mai zic de 100 mm, atunci in mod clar trebuie sa-l poti opri altfel.
Gandindu-de la noi, avem HIMARS – bravo noua, chiar si fara submunitie AT tot sunt bune ca au raza mare si precizie, mai avem LAROM si APRA, bune si dansele, raza mijlocie spre mica, ghidare mai modesta, dar avem putine, avem rachete Spike AT. In materie de artilerie clasica, n-avem mai nimic, iar la aviatie stam cum stam, atac la sol la modul serios il poti face doar cu F-16, doar ca zburatoarea americana a venit cam golasa pe segmentul atacului la sol, cele cateva Maverick fiind cu totul si cu totul doar decorative.
Ca sa pui reactiva pe ei iti trebuie informatii, ceva drone (de satelit nu mai putem discuta), mobilitate mare, munitie suficienta.
P.S. Ca sa va faceti o idee, din ce mai stiu eu, artileria a facut macel in WW1 (ne referim la luptele de pe front) si nici in WW2 n-a fost deloc de neglijat (germanii pot depune marturie), iar astazi stim ca rusii investesc masiv in artileria lor (raza crescuta, precizie), cresc calibrele de pe vehiculele blindate de sprijin.
Ori in aceste conditii Pirahna 5 mai poate juca rolul de MLI la insotirea tancurilor, ar mai putea fi un blindat care sa lupte cu MLI-urile rusesti? Sigur, cine vede primul, trage primul, distanta si precizia angajarii conteaza enorm, cantitatea de munitie disponibila la bord este importanta, cert este ca un BMP 3/BMPT poate distruge o MLI romaneasca/europeana din prima lovitura pe tinta, noi tre’ sa avem noroc sa prindem rusoaica mai din lateral sau de la o distanta mai mica.
Rusii compenseaza astfel precizia mai slaba a sistemelor lor de conducere a focului (daca o fi mai slaba) prin cresterea puterii de foc la un calibru superior.
Si ca sa citez un cunoscut: “ti-o da dupa ceafa si asta nu e bine.”
GeorgeGMT