Ar trebui sa fie construit in sudul Istanbulului (in partea europeana a orasului), fostul Constantinopol devenind astfel – pentru prima oara in istoria sa – un fel de insula. Pe langa distrugerea, conform ecologistilor, a 80% din rezervele de apa dulce ale orasului, iar Istanbulul sta oricum foarte prost la acest capitol, ne putem intreba care ar fi logica unei investitii de peste 25 de miliarde de dolari…
Dar ca sa intelegem un pic contextul acestui proiect ar trebui mai intai sa explicam ca stramtorile Dardanele si Bosfor nu sunt considerate ape teritoriale ale Turciei, sau ape interne, desi ele sunt, din punct de geografic, in interiorul teritoriului suveran turc.
Nu sunt ape interne pentru ca Turcia nu a ratificat UNCLOS (United Nations Convention on the Law of the Sea) care prevede drepturile si obligatiile natiunilor riverane marilor si oceanelor lumii. Turcia nu a semnat aceasta conventie datorita disputelor eterne pe care le are cu Grecia asupra insulelor din Mediterana, unele dintre ele fiind la doar cativa kilometri de tarmul turcesc. Iar turcii au si ei dreptatea lor in aceasta privinta.
Revenind la Stramtori, traficul prin Bosfor este reglementat de Conventia de la Montreux iar asta inseamna ca pentru navele civile tranzitul este liber si gratuit, Turcia neputand nici sa-l restrictioneze si nici sa-l taxeze. Nu discutam aici de taxa de pilotaj sau alte cazuri particulare (navele care transporta gaz lichefiat) ci ne referim la navele civile de transport in general.
Navele militare au insa un regim special. Daca in cazul navelor de lupta apartinand tarilor riverane Marii Negre traficul este – pe timp de pace – neingradit, bastimentele marinelor altor tari au restrictii de tonaj si de timp petrecut in Marea Neagra, asta pe timp de pace.
Si aici incepe spectacolul. Daca Turcia va realiza Canalul Istanbul (aproximativ 45km lungime) spera ca acesta sa-i aduca foarte multi bani (sunt estimari care arata ca daca intreg traficul prin Bosfor ar fi taxat suma ar depasi incasarile Egiptului de pe urma Canalului de Suez), pentru ca banii sunt de fapt adevaratul motiv al constructiei canalului.
Pe de alta parte, mai spera Turcia, Canalul nefiind stramtoare ar avea un regim juridic cu totul liber pentru navigatia navelor militare ale tarilor neriverane. Oare?!
Prima problema este de natura juridica – cum anume va forta Turcia o nava comerciala sa treaca prin canal si sa plateasca taxe cand aceasta poate trece prin Bosfor libera ca pasarea cerului de orice fel de danii? De ce ar alege o companie de navigatie Canalul Istanbul si taxele sale aferente cand isi poate trimite navele prin Bosfor fara nici un cost?!?
Pentru ca, indiferent de constructia Canalului, circulatia prin Stramtori ramane libera, iar o posibila denuntare a Conventiei de la Montreux de catre Turcia ar putea fi atat problematica cat mai ales riscanta.
A doua problema este tot de natura juridica si ea a fost ridicata pentru prima oara de Moscova. Astfel, rusii nu au negat dreptul turcilor sa-si faca un canal pe unde vor ei, dar au anuntat ca din punctul lor de vedere si navigatia prin noul canal va trebui sa se supuna aceleiasi Convenții de la Montreux, adica sa fie libera de taxe si restrictiva cu navale militare ale tarilor neriverane Marii Negre.
Iar rusii isi pot argumenta foarte solid opinia, Convenția de la Montreux fiind in acest moment mai importanta pentru ei decat pentru Turcia, cu atat mai mult cu cat, la Marea Neagra Rusia nu are practic niciun prieten si – pe cale de consecinta – nu doreste ca navele militare ale NATO sa-I defileze zilnic prin fata Sevastopolelui.
Asadar, ce spera Turcia de la Canalul Istanbul atat timp cat circulatia prin Bosfor va ramane libera si perfect accesibila tuturor navelor civile?
Atunci cand s-a prefigurat intentia Turciei (inca nedeclarata) de a iesi din Convenția de la Montreux un numar important de amirali turci in rezerva au protestat printr-o declaratie comuna, aratand ca Turcia se supune de buna voie unor riscuri enorme de securitate si ar renunta la controlul Stramtorilor pentru un iluzoriu castig financiar de pe urma Canalului. Ofiterii turcii si-au exprimat profunda ingrijorare in privinta punerii in discutie a Convenției de la Montreux chiar de catre Turcia.
Evident – precum in orice tara cu adevarat democratica – raspunsul puterii de la Ankara a fost previzibil, mai multi semnatari ai declaratiei au fost arestati. Restul amenintati cu toate cele rele, inclusiv sustinatorii lor…
Asadar care sa fie posibilul castig si care pierderile garantate daca Turcia forteaza nota si denunta Convenția de la Montreux? Pai in primul rand restul natiunilor semnatare, ca si cele care nu semnat Conventia, nu sunt obligate sa fie de acord cu noua orientare a politicii turcesti. Sigur ca Ankara poate incepe sa faca tot felul de mizerii navelor care doresc in continuare sa foloseasca gratis Bosforul in locul Canalului pe bani, dar totul are o limita si se poate ajunge la sanctiuni economice si izolare politica.
Inchiderea Stramtorilor ar putea fi considerata chiar un act de razboi si una peste alta doar punerea in practica a unui astfel de demers va arata pana unde se poate ajunge, aici Rusia fiind in mod clar cea mai periculoasa, mai ales ca din punctul de vedere al dreptului international, Moscova ar avea dreptate, iar restul tarilor ar sustine direct sau in mod tacit pozitia Rusiei.
Ca sa intelegem despre ce discutam, navigatia pe Dunare este si ea libera, reglementata de Convenţia de la Belgrad din 18 august 1948. Prevederile Convenţiei se aplică porţiunii navigabile a Dunării de la Ulm (Germania) până la Marea Neagră, prin canalul Sulina (România). Navigatie libera fara taxe, dar Romania a construit Canalul Dunare – Marea Neagra, ori aici discutam despre taxe.
Respectand Conventia de la Belgrad, Bucurestiul nu s-a gandit sa oblige vreo nava comerciala sa treaca prin Canal, cine vrea trece si plateste taxe (distanta se scurteaza cu aproximativ 400km intre porturile Cernavoda si Constanta Midia-Navodari) cine nu, continua linistit si gratis pe Dunare si bratul Sulina pana la mare.
Iar in cazul canalului Dunare – Marea Neagra vorbim despre o ruta navigabila care scurteaza drumul, faci economie de timp si combustibil, are asadar o logica economica, dar in cazul Canalului Istanbul, care sa fie aceasta? Platesti in loc sa treci pe gratis, neexistand nici o economie de timp si combustibil?
Adica, spera Turcia, hai sa ne imbatam cu apa rece, turcii vor sa ceara bani pentru un serviciu disponibil, conform Conventiei, in mod gratuit. Pai asta-i afacere?!?
Deocamdata, explicatia oferita de oficialii turci are legatura cu “siguranta Istanbulului” care ar avea de suferit in urma traficului naval prin Bosfor.
GeorgeGMT