De la meningita morala de care acuza Octavian Goga clasa politica romaneasca, lucrurile au « evoluat », trecand prin dictaturile carlista si antonesciana, apoi bolsevizare si comunism ceausist, pentru ca in final, sa avem parte de mutatia suprema, ctitorie a neocomunistilor erijati in eroi ai revolutiei anticeausiste.
Reteta este relativ simpla, aceea de a aduce in sistemul de stat dar si cel privat, nu oameni competenti ci rude sau «pile», pe salarii aflate in partea de sus a grilei. Practic sectorul bugetar a devenit refugiul tuturor incompetentilor cu relatii si al rubedeniilor acestora.
Cu alte cuvinte anticristul s-a nascut, a crescut si acum devoreaza Tara. Mama anticristului este coruptia iar tatal sau este nepotismul in toate formele sale, anticristul mai este cunoscut si ca incompetenta, iar acesta a reusit, in sfarsit, sa blocheze aprope cu totul societatea romaneasca, nu din rea-vointa ci doar prin… propria natura.
Daca in primele doua decenii postdecembriste evolutia nu a fost vizibila, este pentru ca in aparatul de stat erau inca destui profesionisti, pe de-o parte, dar pe de alta parte si o rezerva mare de crestere a numarului de angajati in administratie, care aproape ca s-a si dublat fata de perioada ceausista in timp ce populatia tarii a scazut cu 25%. Astfel, daca pana in 1989 bugetarii erau sub 10% din totalul angajatilor in economie (800.000 din totalul de 8,1 mil.), in 2010 acestia reprezentau peste 26% (si datorita scaderii cu 700.000 a numarului de angajati la privat din cauza crizei economice), in timp ce in Franta, cel mai birocratic stat din UE, procentul este inferior la 20% iar media UE este pe la 15%. Potrivit unor surse publice, Romania avea 1.218.000 bugetari in aprilie 2018, atingand un maxim de 1,4 milioane in perioada 2008-2009, cand ponderea acestora fata de numarul total de angajati in economie era de 30-31%. Numarul total de salariati la stat in 2015 era estimat de unele surse la 1,35 milioane), in timp ce doar 3,25 milioane lucrau in domeniul privat.
Si nu doar procentajul bugetarilor in totalul salariatilor este relevant ci si cheltuielile anuale cu salariile acestora, care au crescut in 4 ani de la 57 de miliarde lei la aproximativ 108 miliarde lei (aproape 23 miliarde euro !!), practic dublandu-se. Daca in urma cu 4 ani ponderea salariilor bugetare reprezenta 7,5% din PIB, anul trecut depasea 9,1% iar pentru anul acesta se preconizeaza depasirea a 10% (posibil sa atinga chiar 11%). Si asta in timp ce procentul de colectare a taxelor din PIB descreste de la an la an, atingand 25,8% in 2017 (fata de 26,5% in 2016; al doilea cel mai redus nivel din UE, majoritatea tarilor din Europa Centrala si de Est colectand intre 33-40%, iar media UE fiind la 40% ) in timp ce cheltuielile bugetare prevazute in 2019 trec de 36% din PIB.
Reteta dezastrului este una simpla, dincolo de numarul mare ale salariatilor bugetari raportat la forta de munca din economie, fiind cumulate urmatoarele mecanisme:
- Unde s-au facut reorganizari, activitatea unui singur birou a fost impartita in mai multe entitati-birou, fiecare beneficiind de propria structura de management si servicii de secretariat si consiliere, de la cinci directori inainte de reorganizare acum sunt 8-9 ;
- Posturile eliberate prin plecari sau reorganizari au fost desfiintate si inlocuite cu altele din grila cea mai de sus a salarizarii, iar in majoritatea cazurilor pe respectivele posturi au fost aduse persoane putin competente si cu «spate». De multe ori au fost desfiintate posturi din partea de jos a grilei (posturi tehnice si de executie) si au fost inlocuite cu posturi de management si de consiliere. Aceasta a generat pe langa explozia cheltuielilor de salarizare, o dezechilibrare, deprofesionalizare si o birocratizare a sistemului vecine cu blocajul complet;
- Dupa intrarea in UE au aparut tot felul de noi agentii, birouri, directii etc care s-au adaugat sistemului existent, fara a elimina sau comasa redundantele;
- Odata cu regionalizarea si cu crearea de noi entitati administrative locale, au aparut un numar important de posturi in administratia locala. Guvernul a permis autoritatilor locale sa-si majoreze salariile fara restrictii, fara nici o urma de disciplina, generandu-se situatii bizare, fiind cazuri cand salariile medii ale primariilor unor mici sate ating 1000 de euro net;
- Informatizarea nu a ajutat decat partial, creand sisteme si baze de date care nu sunt compatibile cu ale altor servicii, astfel ca in spate informatia tot trebuie dublata in format hartie pentru a fi circulata dintr-un sistem in altul. Practic a mai adaugat un strat de birocratizare, iar unde in anul 2002 era nevoie de doua semnaturi astazi avem nevoie de 16;
- In intreprinderile de stat, majoritatea neperformante si productie redusa, la mare cautare sunt locurile in consiliile de administratie, o alta metoda de a strecura incompetenti in pozitii bine platite si cu comanda politica, ducand la blocarea functionarii acestor entitati. A se vedea situatia de la Tarom ;
- Cireasa de pe tort s-au dovedit functiile de consilier, care s-au inmultit ca si ciupercile de la guvern si pana la ultima entitate administrativa. Primariile si regiile de stat sunt pline de astfel de posturi, pe care sunt angajati semianalfabeti, care apoi trebuie sa participe la decizii majore, cum ar fi investitii de infrastructura, dezbateri pe documente tehnice, etc. Spre exemplu, in Bucuresti daca cineva se prezinta ca fiind consilier cine stie pe unde, cam toata lumea pricepe ca este de fapt un imbecil/a patentat/a si nu poate ocupa o functie de conducere, nici macar una foarte modesta si atunci l-au facut consilier ;
- Toate acestea au dus apoi la decizii si solutii irealiste (nerealist e putin spus) cu privire la programe de achizitii si investitii, alaturi de coruptia si cumetria deja incetatenite, astfel ca se cumpara la preturi astronomice stocuri de consumabile deja expirate, produse sau utilaje ne-necesare (in timp ce cererea pentru cele necesare zace ignorata, la sertar, cu anii), de la cunostiinte/amici, sau se implementeaza solutii tehnice complicate inutil (nestandard si bineinteles mult mai scumpe) si cu un carnet de sarcini alandala atunci cand se construieste ceva. Deci atunci cand banii de achizitii si investitii nu se sifoneaza prin scheme de coruptie, banii sunt aruncati inutil, din prostie crasa. Cazul achizitiilor militare, dar si al unor linii de tramvai, cale ferata sau sosele sunt deja de notorietate. Tot ca pur exemplu: se cumpara suruburi, dar nu si piulite, se achizitioneaza utilaje, dar mai apoi nu se cumpara consumabile (uleiuri, filtre etc), se cumpara modelul GRESIT de macara, sau camioane grele pe post de remorchere auto de mare tonaj (mare diferenta intre cele doua), se cumpara bascule de 3,5 tone si de de 20 tone cand necesarul si gabaritul zonei de lucru cerea bascule de 8 tone, se achizitioneaza piese de schimb pentru utilaje cu totul inexistente dar asemanatoare cu cele aflate in exploatare etc ;
- Tendinta de reducere a posturilor bugetare a fost inversata in ultimii ani, astfel ca din 2016 numarul de salariati la stat a crescut cu 40.000, si este foarte posibil sa creasca in continuare.
Cumuland toate efectele descrise mai sus, aceasta este reteta sigura pentru dezastru, in momentul in care statul roman nu se va mai putea imprumuta pentru a rostogoli mai departe bulgarele de zapada al datoriei. Fara investitii si fara aport de personal apt de munca in urmatorii ani, economia romaneasca va intra in stagnare si apoi in recesiune, in timp ce piramida varstelor si numarul tot mai redus procentual al angajatilor la privat vor accentua dezechilibrul in ritm accelerat.
Dezastrul este insa chiar mai consistent ! Oamenii de calitate (dar fara relatii) nu mai vin la stat, tinerii seriosi nici ei, iar cei cu experienta parasesc sistemul intr-un fel sau altul, in timp ce din urma nu vine absolut nimic decat valuri, valuri de prostie si incompetenta cronica. Pentru ca daca nu exista nici o selectie, alta decat rudele, spaga si carnetul de partid, despre ce calitate putem discuta ?!
Si, bineinteles, ca acesta metastaza generalizata a ajuns inevitabil si in economia privata, acolo unde obiceiul locului isi face si ia si el partea leului. De la indisciplina financiara pana la angajari pe pile si relatii mai ales in cazul firmelor care au contracte cu statul !
Situatia este atat de disperata incat in urmatorii ani vom asista la paralizarea cvasi-totala a intregului aparat de stat (central si local) numai si numai datorita faptului ca nu va mai exista nimeni care sa stie sa citeasca o schita, o lege, un document. Exista cazuri in care o subunitate a cerut departamentului juridic al unei societati de stat cu mii de angajati o interpretare a unui paragraf din regulamentul de ordine interioara a respectivei societati. Dupa trei saptamani, departamentul juridic a informat ca nu poate emite o astfel de interpretare, desi regulamentul de ordine interioara are girul departamentului juridic si este in general o cartulie cu 50/70 de pagini foarte, foarte simpla dpdv juridic (s-o priceapa si cel mai prost angajat).
Rezultatul a fost ca fiecare sef a facut ce-a crezut de cuviinta, s-au intentat procese, s-a creat o stare de profunda nemultumire printre angajati (respectivul paragraf avea legatura cu salarizarea). In tot acest timp, departamentul juridic isi vede de treaba lui, nimeni n-a fost dat afara. In respectivul departament lucreaza zi de zi peste 40 de angajati. Din + 40 de oameni cu presupuse studii juridice, unul n-a fost in stare sa interpreteze o fraza banala. Nici macar unul singur…
Ce e de facut ? Raspunsul e doar unul : desfiintarea actualului aparat de stat, reconstructia sa de la zero cu o structura minimalista (maxim 500.000 de angajati la stat ?) cu angajari pe criterii de competenta si privatizarea restului activitatilor, acompaniat de o simplificare radicala a fiscalitatii care sa elimine din start orice tentatie de evaziune fiscala sau de coruptie a functionarilor.
Reluam pe scurt cateva dintre masurile care au facut parte din terapia de soc georgiana : reducerea cu 50% a numarului functionarilor publici (acompaniata de dereglementare, termene de solutionare a cererilor si ghiseu unic), doar 4 impozite principale (Impozit pe profit de 15%; Impozit pe venit de 20% – cota unica; Impozit pe proprietate de până la 1%; TVA redus de 18%, respectiv 0% pentru sectorul financiar şi de sănătate), zero contributii sociale, zero impozit pe dividendele oferite de companiile listate la bursa, zero impozit pe dobanda aferentă depozitelor bancare şi obligatiunilor, cheltuielile publice limitate prin lege la 25% din PIB, taxe vamale aproape inexistente, privatizarea tuturor activelor statului (cu exceptia caii ferate, postei, distributiei energiei electrice, drumurilor si serviciilor rurale de apa si canal), salariu minim inexistent, nu exista permis de munca, program national simplificat de protectie sociala. Enumerarea de mai sus nu este o lista a ceea ce trebuie facut, unele alegeri nefiind neaparat recomandate a fi aplicate si in cazul nostru, ci doar o sursa de inspiratie.
Cine are insa curajul, si mai ales cine ar putea fi mandatat prin vot sau referendum, sa faca toate acestea ? Sau poate ar trebui sa ne punem intrebarea daca mai putem avea reprezentanti care sa se implice si sa gandeasca iar mai apoi sa implementeze astfel de masuri dureroase (cancerul necesita extirpare si tratament extrem de agresiv) dar necesare.
Georgienii au putut, nordicii si ei ! Noi mai putem ceva?
Marius Zgureanu
GeorgeGMT
Citeste si :
https://www.rumaniamilitary.ro/demografia-romaniei-tot-mai-precara
“Demografia Romaniei, o bomba cu ceas cu efecte dezastruoase Partea I ”
“Posibile prioritati demografice ale Romaniei in urmatorul deceniu Partea a II-a ”
“Prioritatile satului romanesc”
“Statul roman – comportament sinucigas”
“Ce-i dorim Romaniei – posibile prioritati in urmatorul deceniu“
https://rumaniaeconomic.wordpress.com/tag/reforma-in-georgia/
https://rumaniaeconomic.wordpress.com/2012/05/11/renasterea-liberala-a-georgiei/