Iranul (Republica Islamica Iran/Jumhouriy Islamiy Iran), teocratie islamica, guvernata sub spectrul “sharia” (legea islamica –aici este chiar cartea de capatai a guvernarii, ayatollahii dispunand de putere imensa, avand mare influenta asupra conducerii statului), este una dintre tarile care, conform statelor democrate, aspira la statutul de putere nucleara, depunand eforturi substantiale in acest sens –lucru bineanteles, nerecunoscut de catre conducerea iraniana. Influenta ayatollahilor se rasfrange si asupra fortelor armate iraniene –ayatollahul Ali Hoseini –Khamenei fiind declarat oficial, “comandant suprem” al Armatei, Garzilor Revolutionare Islamice, precum si al fortelor de securitate interne si externe. Chiar si ministrul de interne si comandantii categoriilor de forte armate, sunt subordonati direct Ayatollahului Khamenei.
Cu un buget military de 2,5% din PIB (probabil undeva la 10 miliarde de dolari), Iranul dispune de trei organizatii militare separate: Fortele Armate Iraniene (Trupele de Uscat, Aviatie si Marina –formate din aproximativ 400000 de oameni), Corpul Garzilor Revolutionare Islamice -Pasdaran (IRGC –au aproximativ 250000 de oameni, la care se adauga cam 200000 de rezervisti, constituiti in asa-zisa “Armata a Mobilizarii Populare –Basij”, subordonandu-se direct Garzii Revolutionare) si Fortele de Ordine (formate din: Comitetul Revolutionar, Politia Nationala, Jandarmeria si Granicerii –toate aceste forte apartinand Ministerului de Interne. Din randul acestor forte fac parte cel putin 50000 de oameni).
Fortele terestre, au 400000 de militari activi si cel putin 400000 de rezervisti, serviciul militar obligatoriu durand intre 24-30 de luni. Au in compunerea lor: 3 corpuri de armata; 4 divizii mecanizate, fiecare dispunand de cate trei brigazi de blindate, o brigada de infanterie mecanizata sic ate 4-5 batalioane de artilerie; 6 divizii de infanterie, fiecare avand cate 4 brigazi de infanterie si 4-5 batalioane de artilerie; o brigada independenta de parasutisti; 3 brigazi independente de forte speciale; o brigada independenta de comando; 5 grupuri de artilerie si 12 batalioane de rachete AA (dintre care cel putin unul opereaza racheteHAWK). Dispun de armament si tehnica, atat est cat si vest –in mare parte mostenit de la Sah (in anii *70, Iranul sub conducerea Sahului, Mohammed Reza Pahlavi (rege al Iranului intre 1941-1979), era aliat de baza al SUA in zona, fiind totodata mare cumparator de tehnica americana. De la americani le-au ramas: F-14 TOMCAT, F-5, HAWK, tancuri M-60 PATTON, etc, pe care au reusit prin contrabanda si spionaj sa le modernizeze si sa le mentina cat de cat in stare de functionare.
FAJR-3 -MERCEDES
Cel putin asa sustin, ba chiar prin “reverse engineering” le-ar fi copiat si bineanteles…imbunatatit. Asa sa fie oare, fiindca expertii americani au mari indoieli in acest sens!?). Fortele terestre dispun de aproximativ 1000 de tancuri, dintre care cel mai modern este ZULFIQAR, construit in 3 variante, numarul acestora fiind de cel putin 200 de exemplare. Acest tanc este o dezvoltare locala, un hibrid mai bine spus, intre cel rusesc T-72 si cel american M-60 PATTON, fiind construit la Shahid Kolah Dooz Industrial din Teheran. Varianta nr.3, cantareste 41 de tone, avand blindaj comnpozit+blindaj reactiv, tun de 125 mm, mitraliere de 12,7/7,62 mm, motor Diesel cu 12 cilindri si 780 CP, transmisie automata, viteza maxima de 70 km/h si autonomie de 450 km. Exista informatii neconfirmate inca, care mentioneaza o colaborare iraniano-ucraineana in dezvoltarea acestui tanc (ar urma varianta nr.4, cu motor de 940 CP, ce ar urma sa fie fabricat din 2019, la un cost estimat de 4,5 milioane de dolari). Mai dispun de: 50 de tancuri M-60 A1; cel putin 100 de tancuri CHIEFTAIN (de fabricatie britanica mostenite de la Sah. Acest tanc a fost modernizat local, fiind numit MOBAREZ, avand 55 tone, tun de 120 mm/L11A5, 2 mitraliere L7MG de 7,62 mm, de fabricatie belgiana –FN-MAG, dar probabil copiate local –motor Diesel de 850 CP), 100 de T-62, peste 200 de T-72 S (varianta locala a T-72 sovietic, produs sub licenta) si peste 350 de T-72 Z (numit si SAFIR-74, o modernizare locala a celor sovietice T-54/55 si a celui chinezesc, Type 59. Tancul are 36 de tone, blindaj cuprins intre 20-203 mm –in functie de dispunerea acestuia, inclusiv ERA- tun de 105 mm, mitraliere de 12,7/7,62 mm, motor Diesel de 780 CP, viteza 65 km/h, autonomie 440 km si sisteme electro-optice de vizare si tintire moderne –posibil de provenienta slovena, ucraineana sau chineza), la care se adauga cam 50 de tancuri usoare FV- 101 SCORPION, de provenienta britanica, mostenite de la Sah (si pe acesta l-au modernizat, realizand o varianta autohtona numita TOSAN, cel mai probabil din anul 1997. Vehiculul este destinat in principal misiunilor de recunoastere si cercetare, fiind dotat cu tun de 90 mm, rachete AT –TOOPHAN, mitraliere, blindaj de 12,7 mm, cantarind 8000 kg. Rachetele AT –TOOPHAN, sunt copia locala a celor americane TOW, mostenite si acestea de la Sah).
SM-1
Au un numar mare de vehicule blindate si transportoare, multe dintre acestea datand de pe timpul Sahului, de tipul: EE-9 CASCAVEL, FERRET,GREYHOUND,FOX, BMP-1 (peste 200 de unitati), BORAGH (in numar mare, cel putin 200 fiind operationale in diferite variante, acesta fiind facut dupa cel chinezesc, Type 86 –care la randul sau este copie dupa cel sovietic, BMP-1. In functie de destinatie, BORAGH este echipat cu tun de 30 mm, mitraliera AA de 12,7 mm, mortier de 120 mm, lansator de rachete AT –TOOPHAN, sisteme de comunicatii si transmisiuni, MEDEVAC, etc), aproximativ 200 de M-113A1, cam 400 de BTR-40/50/60/152.
MISAGH-2
Artileria, dispune de cel putin 2000 de guri de foc, avand urmatoarele calibre: 75 mm; 85 mm; M-101, 105 mm, de fabricatie americana, mostenire de la Sah; cel putin 200 piese de calibrul 122 mm/130 mm; M-107, autopropulsat, de fabricatie americana mostenit de la Sah; M-114, de calibrul 155 mm, mostenit de la Sah; M-115, calibrul 203 mm, mostenire de la Sah; M-110, autopropulsat, calibrul 203 mm, de fabricatie americana; RAAD 1/THUNDER 1, obuzier autopropulsat de calibrul 122 mm, modernizare locala a celui sovietic 2S1 GVOZDIKA, avand motor Diesel V-8 de 330 CP, viteza maxima de 65 km/h si autonomie de 500 km; RAAD 2/THUNDER 2, obuzier autopropulsat, dezvoltat local pe platforma celui american, M109A1, cu suport ucrainean, avand 36 tone, tun de calibrul 155 mm cu bataia maxima de 30 km/19 mile marine, rata de foc fiind de 5 proiectile/minut. Vehicolul are motor Diesel V-8 de 700 CP (5TDF –de fabricatie ucraineana, posibil facut local sub licenta), viteza maxima de 70 km/h si autonomie de 500 km; cel putin 50 de obuziere de fabricatie austriaca (licenta canadiana, Gerard Bull. Africa de Sud construieste si ea sub licenta acest tip de obuzier, acest stat a si livrat dealtfel Iranului, un numar de cel putin 40 de obuziere prin anii *80.
RAAD-2
Varianta sud-africana este denumita, DENEL G-5. Chinezii fac si ei o varianta a acestui obuzier, numit Type 88/89), NORICUM GHN-45, autotractat, calibrul 155 mm/45 calibre, participante la razboiul cu Irakul. Aceste obuziere au calibrul 155 mm, bataia maxima de 40 km, avand rata de foc de 5 proiectile/minut la o viteza initiala a proiectilului de 897 m/s. La toate aceste guri de foc se adauga un numar mare de mortiere, de calibrul 81/107/120 mm si un numar probabil de 300 de exemplare de lansatoare multiple de rachete, de tipul: BM-21 (posibil peste 70 de unitati); HADID/ARASH, versiune locala modificata a BM-21, cel mai probabil cu ajutor nord-coreean, avand 16/30 tuburi lansatoare cu bataie maxima de 20 km. Mossad, sustine ca Iranul a livrat astfel de lansatoare organizatiei teroriste siite, Hezbollah (Partidul lui Dumnezeu), din Liban –organizatie antrenata de catre experti din cadrul Garzilor Revolutionare Islamice, la ordinul expres al ayatollahului Khomeini; FADJIR-3, de calibrul 240 mm, cu 12 tuburi lansatoare, este varianta locala dezvoltata pe baza Katiushei sovietice, avand lungimea de 5,2 m si raza de actiune de 45 km, greutate de 407 kg si ogiva de 45 kg; FADJIR-5, de calibrul 333 mm, montata pe camioane Mercedes 6×6, cate 4 tuburi lansatoare, este varianta iraniana a celei chinezesti, WS-1. Racheta are raza maxima de actiune cuprinsa intre 75-90 km, putand fi dotata si cu ogiva cu incarcatura chimica sau submunitii.
RAAD-THUNDER
Armata terestra iraniana, dispune de un numar mare de rachete AT, mare parte dintre acestea mostenite de la Sah, dar modernizate si chiar copiate prin „reverse engineering” (cel putin asa sustin iranienii, ceea ce este insa foarte probabil, daca ne gandim la buna lor colaborare cu China), precum: ENTAC (Engin Teleguide Anti-Char)/MGM-32A, de fabricatie franceza, de prin anii *60, mostenita de la Sah (acesta a importat cel putin 2000 de asemenea rachete, pe la jumatatea anilor *60. Pe atunci, aceasta vanzare a fost una dintre cele mai mari facuta de catre francezi, pana atunci), pe care foarte probabil au modernizat-o; SS-11HARPON, tot de fabricatie franceza, de prin anii *60, probabil si aceasta modernizata; SS-12/NORD AS-12, franceza, probabil modernizata; M-47 DRAGON, de fabricatie americana, achizitionata de catre Sah prin anii *70. Iranienii au reusit sa copieze si sa modernizeze aceasta racheta, prin „reverse engineering”, numind-o SAEGHE 1/2, despre care sustin ca poate penetra blindaj de 500 mm de la 1000 m distanta, avand ghidaj SACLOS (Semi-Automatic Command to Line of Sight), fiind comparabila cu cele actuale americane, DRAGON si cele rusesti, METIS.
Mossad, considera ca asemenea rachete portabile au fost livrate in secret, miscarii Hezbollah din Liban; peste 130 de rachete TOW, copiate local si modernizate, numite TOOPHAN, avand mai multe variante si raza maxima de actiune de 4000 m, putand distruge blindaje de 550 mm; un numar mare de rachete sovietice de tip 9M113 KONKURS/AT-5 SPANDREL achizitionate pe la jumatatea anilor *80, dar produc si o varianta locala numita TOWSAN –cel mai probabil de la inceputul anilor *2000; RAAD –copie locala a celei sovietice AT-3 SAGGER/9K11 MALYUTKA, avand si o varianta despre care sustin ca este capabila ca strapunga blindaje ERA, numita I-RAAD; SAEGHEH –RPG-7, facut local in numar mare, precum si RPG-29/VAMPIR (ce poate distruge de la 500 m blindaj reactiv de 750 mm, precum si fortificatii cu grosimea de 3700 mm).
FATEH-110
-va continua-
WW
Surse poze si informatii: Multumesc unui foarte bun prieten pentru sprijinul acordat in realizarea acestui articol.
Wikipedia –Enciclopedia libera; Internet.
csis.org/…/iran-and-gulf-military-balance-ii-…
en.wikipedia.org/…/Nuclear_program_of_Ir…
www.iranmilitaryforum.net/ –
www.xairforces.net/galleryd.asp?id=50…
en.wikipedia.org/…/List_of_current_ships_…
www.militaryphotos.net/…/showthread.php?…