In acest articol care se intinde pe mai multe capitole vom vorbi despre Tzahal, armata unui stat mic dar puternic pe care il admir si il invidiez totodata, Israel! Vom vorbi despre istoria unei Arme pe care Israelul a utilizat-o cu succes in conflictele cu arabii sprijiniti majoritar de URSS, vom vorbi despre arma Tancuri. Vom vorbi despre “pumnul de otel” evreiesc, Merkava –“Carul de lupta” mai pe limba noastra….Vom vedea in aceasta serie de articole cum, cand si cu ce au pornit israelienii la impartit pumni de otel vecinilor arabi “prietenosi” si bineinteles, vom vedea cum o fac astazi si cu ce! Inceputul a fost greu insa la ora actuala, Corpul Blindat Tzahal/Heil HaShiryon are in compunere 3 brigazi de blindate: 7th “Saar me-Golan”/Brigada 7 Blindate “Furtuna din Golan”, Comandamentul Nordic, opereaza Merkava Mk.IV/Merkava 4, activa din 1948; 188th “Barak”/Brigada 188 Blindate “Fulger”, Comandamentul Nordic, opereaza cu precadere Merkava Mk.IV/Merkava 4 insa au si un batalion de Merkava Mk.III/Merkava 3, activa din 1948; 401st “I’kvot Ha-Barzel”/Brigada 401 Blindate “Drumul/Calea otelului”, Comandamentul Sudic, opereaza cu precadere Merkava Mk.IV/Merkava 4, activa din 1968. Brigada a fost creata pentru apararea Canalului Suez, asta face si astazi!
Corpul Blindat are si o unitate de antrenament in Camp Shizafon aflat in sudul Desertului Negev, Comandamentul Sudic, unitate numita 460th “Bnei Or”/Brigada 460 Blindate “Fii Luminii” –aici se formeaza tanchistii israelieni, instructia durand 8 luni (instructia se face in cadrul a 3 batalioane: 195th “Adam” Training Battalion pe Merkava 2; 198th “Ezuz” Training Battalion pe Merkava 3; 532nd “Shelah” Training Battalion pe Merkava 4. Camp Shizafon a fost infiintat cu ajutorul SUA dupa retragerea din Sinai in 1982 –americanii au dat banutii, americanii le-au construit-o! Baza poate gazdui 3500 de soldati in conditii exceptionale, militarii beneficiand de toate utilitatile. Si asta in desert!!! Mda, asistenta militara primita de israelienii din partea SUA nu mai e un secret pentru nimeni! Prima “asistenta gratuita”, adica “money, money”, a venit in 1974 -1,50 miliarde de dolari. Din 1974 pana in 2002, Israel a primit din SUA sub forma de “ajutor militar gratuit”, 41,06 miliarde de dolari, bani cu care a achizitionat tehnica si tehnologie americana. Aoleooo muica, da’ si noi avem nevoie Uncle Sam, dragutule, mancati-as pusculita! Breee, Unchiule, da’ noua nu ne dai? Awww, sau noi nu stim sa cerem?Camp Shizafon se afla in Valea Shizafon, numele tragandu-i-se de la arbustii spinosi “Shizaf”/Ziziphus nummularia/1-2 m inaltime care cresc in aceasta vale –fac fructe dulci asemanator piersicului, fructele sunt comestibile). Comandantii, selectati dintre cei mai buni cursanti, fac 4 luni de instructie suplimentara in cadrul 196th “Shahak” Tank Commanders Training Battalion pe Merkava 2/3/4 la Baza Shizafon. Cei mai buni dintre cei buni sunt alesi sa devina instructori in cadrul acestei scoli, pentru asta se perfectioneaza in cadrul “Magen Sayarim/Scutul Apararii” Tank Instructors Training Battalion pe Merkava 4 –aici ajung doar elitele, un fel de Top Gun pentru blindate.
Brigada 7 Blindate e prima unitate de tancuri din istoria Tzahal/IDF, a participat la toate razboaiele Israelului. Brigada 188 a intrat in lupta pentru prima data in Razboiul de Sase Zile, participand ulterior la toate conflictele. In timpul Razboiului de Yom Kippur, brigada si-a pierdut aproape toti ofiterii in prima zi de conflict dar a rezistat. Au fost primii din armata israeliana care au folosit in lupta tancul britanic Centurion – l-au inlocuit in 1993 cu Merkava 3.
Si daca tot suntem la capitolul organizare mentionam faptul ca Tzahalul (Tzva Hahagana LeYisra’el/Tzahal/Fortele de Aparare Israeliene/Armata Israeliana. I se mai spune astazi Israel Defence Forces/IDF/Fortele de Aparare Israeliene) are 3 Armate+8 divizii de blindate in rezerva: Armata de Sud/Pikud Darom/prescurtat Padam raspunde de regiunea Negev si portul Eilat, comandamentul central aflandu-se in capitala Tel Aviv; Armata de Centru/Pikud Merkaz/prescurtat Pakmaz raspunde de Cisiordania/Diviziunea Cisiordania, Ierusalim, Sharon, Gush Dan, Shephelah, Iudeea si Samaria, comandamentul central aflandu-se in orasul Er-Ramla; Armata de Nord raspunde de Inaltimile Golan, Tinutul Galileea&Marea Galileei, orasele Acra, Haifa/principalul port la Marea Mediterana si Safed (unul dintre cele 4 orase sfinte evreiesti alaturi de Ierusalim, Tiberias si Hebron), comandamentul central aflandu-se in orasul Nazaret. Armata de Nord raspunde si de granita cu Libanul si Siria (da, israelienii au bombardat deseori tinte aflate pe teritoriul sirian apartinand Fortei Quds/unitate de elita a Garzii Revolutionare iraniene responsabila cu operatiuni externe si a paramilitarilor teroristi libanezi Hezbollah/astia organizati, instruiti si dotati de iranieni. I-au scuturat zdravan si pe sirieni cand a fost cazul, sunt tatici in zona!). In sfarsit, Corpul Blindat, arma Tancuri, a avut un rol decisiv in toate razboaiele duse de Israel, deci, e timpul sa vedem de unde au pornit si unde au ajuns!
Ei bine, Corpul Blindat a aparut odata cu infintarea pe 26 mai 1948 de catre seful guvernului provizoriu, David Ben-Gurion, a fortelor armate israeliene/Tzahal la doar cateva zile de la declaratia de independenta, actul de nastere a statului Israel, 14 mai 1948 (David Ben-Gurion e numit pe buna dreptate “Tatal Natiunii”. Era evreu polonez la origine, numele de botez fiind David Josef Grun/Gryn. A fost primul conducator al guvernului israelian si primul ministru al apararii din istoria acestui stat). Ben-Gurion a fost “parintele” Tzahal, forta militara considerata astazi de top, foarte bine dotata, exceptional antrenata, bine motivata, temuta si apreciata in lume (bineinteles, nu se ridica nicicum la “valoarea” noastra, doar noi suntem capabili sa “furnizam securitate”! Israelienii, Tzahalul, bietii de ei, furnizeaza tuturor doar “teama” si “respect”, de aceea inca exista ca stat, de aceea sunt admirati si invidiati totodata!). Tzahal s-a nascut din dizolvarea si integrarea in noua structura militara, oficiala, statala de aceasta data, a vechii organizatii paramilitare evreiesti, Hagana (Hagana/Apararea a activat in Palestina in timpul mandatului britanic, 1921-1948. Pe structura Hagana s-a construit Tzahal. Hagana, in 1936-1939, in timpul revoltei arabe, era deja o structura militara bine inchegata compusa din trei unitati principale: Heil HaSadeh/Hish/Corp terestru-Infanterie; Heil Mishmar/Him/Corp de protectie/Corp de paza; Palmach/Interventie/Asalt. Au fost primele unitati speciale evreiesti -“companii speciale”secrete in cadrul Hagana, rolul acestora fiind lupta antiterorista impotriva arabilor palestinieni. Mai erau numite Peulot Meyuhadot/Pum si apar oficial pe 15 mai 1941 sub numele de Plugot Mahatz/Palmach/Forta de soc, unitate de elita care la momentul izbucnirii Razboiului Arabo-Israelian din 1948-1949 avea peste 2000 de oameni, barbati si femei organizati in 3 brigazi –unitati terestre, aeriene, navale si de informatii. Palmach a fost nucleul serviciului de informatii militar israelian, AgafHaModiin/AMAN. Majoritatea luptatorilor Hagana&Palmach au fost inrolati in noua armata a Israelului, Tzahal, asa explicandu-se eficienta teribila a noii armate inca de la infiintare, in conflictele cu arabii! Totusi, in Tzahal aveau sa vina in perioada 1948-1950 si militari evrei care luptasera in WW II in armata americana si britanica, inclusiv ofiteri superiori –piloti, tanchisti, artileristi, infanteristi, genisti, marinari, informatii-contrainformatii. Deci, se poate spune, ca Tzahal n-a fost nicicum o forta militara fara experienta la momentul nasterii! Aveau experienta dar n-aveau arme si munitie la momentul nasterii, insa asta avea sa se schimbe! Ca fapt divers, in 2016, IDF/Corpul Blindat avea 220 de tancuri Merkava 4, 160 de Merkava 3 si 120 de Merkava 2. La astea se adaugau 711 M60A1/A3, peste 100 T-55 si T-62, 111 Magach 5/7, 568 M-48. Majoritatea elitei militare israeliene care a luptat in razboiul de independenta si in cele care i-au urmat, s-a format in cadrul Hagana&Palmach –Moshe Dayan, Yitzhak Rabin, Yigal Allon, Ariel Sharon, Mordechai Gur si multi, multi altii…Toti acestia, dar si multi altii pe care nu i-am enumerat, aveau sa aduca victoria Israelului in Razboiul de Independenta/1948-1949, Razboiul de Sase Zile/5-10 iunie 1967 si Razboiul de Yom Kippur/6-26 octombrie 1973.
La inceputul lui 1948, Hagana avea 8 brigazi –Brigada Levanoni/Carmeli/Golani/Kiryati/Alexandroni/Etzioni/Givati/Oded. Ei bine, 188th “Barak”/Brigada 188 Blindate “Fulger” s-a nascut inainte de fondarea statului Israel fiind la origine brigada de infanterie in cadrul Hagana –Brigada Carmeli. A luptat in nordul Israelului, din Galileea de Vest pana la Kibbutzul Manara. Initial a purtat numele de Brigada 45 Blindate fiind comandata de catre Moshe “Brill” Bar-Kochba in Razboiul de Sase Zile –tancurile sale au capturat de la iordanieni Regiunea Samaria din Cisiordania. A trecut in rezerva cu gradul de general-maior. Dar care au fost primele unitati de tancuri din Tzahal?
Itzhak Sadeh
Primele tancuri/blindate au aparut in Razboiul de Independenta sub comanda lui Itzhak Sadeh, viitor general in cadrul IDF, evreu de origine poloneza, strateg, scriitor si pedagog, unul dintre fondatorii Tzahal, fost comandant in Hagana si intemeietor al Palmach. Era poreclit “Hazaken/Batranul”. Primele blindate din Tzahal au constituit Brigada 8 Blindate/Hativa Shmoneh cu cazarma in apropiere de Ierusalim, brigada mecanizata luand fiinta in data de 24 mai 1948, la doar 10 zile dupa declaratia de independenta, primul comandant fiind Itzhak Sadeh.
Felix Beatus
Numele de “brigada blindata” nu i se potrivea nicicum dar facea bine la moral, avand in compunere un batalion de tancuri (Batalionul 82 Tancuri comandat de catre maiorul Felix Beatus) + un batalion de semisenilate si jeepuri inarmate (Batalionul 82 Comando comandat de catre Moshe Dayan). In cursul razboiului, in cadrul Brigazii 8 Blindate a luat fiinta si al treilea batalion, Batalionul 88 Tancuri.
Dotarea Brigazii 8 Blindate era de stransura, cum au putut si de unde au putut:
Hotchkiss-H-39-IN-BRIGADA-8-BLINDATE-1948
-10 tanchete Hotchkiss H-39 folosite anterior de armata franceza. Blindatele au fost expediate clandestin cu vaporul din Marsilia/Franta ajungand in Haifa/Israel in 1948. Cel putin unul mai era activ in IDF in 1952;
– un Sherman M4 de provenienta britanica adus prin contrabanda. Interesant e faptul ca agentii israelieni au cautat tancuri inclusiv in parcuri/cimitire/depozite din Palestina si Europa ajungand pana in Filipine. In Palestina au gasit doua Sherman-uri ruginite intr-un depozit pe care le-au luat chiar daca necesitau reparatii capitale. In Italia au dat de 32 de tunuri autopropulsate pe platforma Sherman echipate cu obuziere M2 calibrul 105 mm/105 mm Howitzer Motor Carriage M7/M7 Priest pe care le-au expediat cu vaporul catre Haifa ca fiind “tractoare si utilaje pentru agricultura” chiar daca nu erau 100% functionale. In timpul conflictului din 1948-1949 au mai capturat 3-4 Sherman M4 de la egipteni. Au fost multumiti de ele ulterior importand cateva sute.
In anii *50/sec.XX au colaborat cu francezii pentru a le moderniza cu tunuri si motoare mai puternice. 60 de Sherman-uri cu tun calibrul 76 mm+piese de schimb si munitii au fost importate din Franta si au avut un rol crucial in infrangerea egiptenilor in 1956 si 1967.
Sherman M 50 in criza Suezului
In 1956 au mai importat din Franta 100 Sherman M5 echipate cu tunul lung de pe AMX-13/75 –CN 75-50/75 mm, in urma vizitei efectuate in 1953 de o delegatie israeliana care fusese invitata de francezi sa evalueze AMX-13/75. Au intrat in lupta in 1956/Criza Suezului si au continuat cu Razboiul de Sase Zile si Razboiul de Yom Kippur. Ulterior, cu sprijin francez, israelienii au modernizat aproximativ 200 de Sherman M4 aducandu-le la standard M-51 Super Sherman –americanii le-au spus Isherman/Israelian Sherman.
Sherman SUPER
Aveau turela modificata, tun cu teava lunga si recul mic, CN 105-57 de pe AMX-13/105. Francezii i-au ajutat mult pe israelieni in crearea Brigazii Blindate moderne, insa evreii au fost inovativi si descurcareti –inca din 1949 si-au dat seama ca tunul calibrul 75 mm de pe Sherman M4 nu mai face fata sovieticului T-34/85 care incepuse sa intre in dotarea statelor arabe vecine, cu deosebire Egipt via Cehoslovacia. In urma vizitei efectuate in 1953 la Atelier de Construction d’Issy-les-Moulineaux/AMX, expertii militari israelieni au concluzionat ca tunul CN 75-50 calibrul 75 mm de pe AMX-13 e bun, are viteza mare la gura tevii, insa tancul desi are mobilitate sta prost la capitolul blindaj.
AMX 13 in IDF
Pana la urma au achizitionat AMX-13 insa le-a venit si ideea sa cumpere separat tunuri CN 75-50/75 mm pe care le-au “altoit” tancurilor Sherman M4 pe care le aveau, tancuri care erau mai bine blindate decat AMX-ul 13, blindate care inca puteau spune multe in conflictele cu arabii. Interesant e faptul ca in 1953, finlandezii au proiectat o versiune Sherman 4 dotata cu tun calibrul 75 mm de productie indigena, tancul fiind propus israelienilor insa fara succes (foarte probabil Sherman-ul era dotat cu turela tancului M-42 Valkoinensusi/Lupul Alb, proiect dezvoltat de Patria cu ajutorul inginerilor de la Skoda –o alta poveste, bineinteles! Turela era proiectata de Bofors/Tampella cu tun calibrul 76 mm. Finlandezii, foarte probabil, le-au propus Sherman-ul dotat cu turela Bofors/Tampella si tun calibrul 75 mm de origine germana “7,5 mm KwK 40” –in 1944 importasera din Germania 15 Panzer IV Ausf.J echipate cu acest tun. Tunul german era mai puternic decat cel american putand penetra blindaj de 7,70 cm de la 1500 m distanta/9,70 cm de la 1000 m distanta. Interesant cum finlandezii le-au propus israelienilor Sherman dotat cu acest tun in conditiile in care Maavoimat/Armata Finlandeza nu l-a avut in dotare!). In sfarsit, evreii au apelat la francezi care au acceptat sa-i ajute in 1954.
M 42 finlandez
Orientarea israelienilor nu era intamplatoare deoarece anii 1954-1959 au reprezentat apogeul relatiei strategice franco-israeliana. In acea perioada, in afara de Franta, nici o alta putere a vremii nu a fost dispusa sa inarmeze noul stat Israel -evreii apelasera la americani si britanici pentru ajutor militar insa fara succes, deocamdata! Franta a fost receptiva insa efortul diplomatic al Israelului, cu deosebire al directorului general in Ministerul Apararii de la acea vreme, Shimon Peres/29 de ani, a fost colosal. “Conexiunea franceza” cum i s-a spus, avea sa aduca curand Israelului supersonice Mirage III, artilerie moderna, sisteme radar si de comunicatii moderne si…reactorul nuclear de la Dimona care a dus la obtinerea armelor nucleare. Bineinteles, Franta avea interesele ei, la baza intelegerii cu evreii stand si dorinta de a-l opri pe colonelul Abdel Abdel Nasser, presedintele Egiptului si al asa-numitei Republici Arabe Unite, un fel de stat-experiment egipteano-sirian, de a vira prea mult spre Moscova (Nasser era un inamic declarat al Israelului sustinand oricui era dispus sa-l asculte ca “Israelul e un pericol prin insasi existenta sa”. Ulterior, prin preluarea cu forta a Canalului Suez/nationalizare si declansarea Crizei Suezului/octombrie 1956-martie 1957, i-a infuriat pe americani si britanici facand ca acestia sa-si schimbe optiunea fata de Israel acceptand sa-i vanda arme si tehnologie de ultima generatie. La acea vreme, Canalul Suez era proprietate franco-britanica condusa de catre egipteni. Eeee, Tzahal-ul avea sa-i bata zdravan pe egipteni in doar 5 zile, ocupand Peninsula Sinai –peninsula de forma triunghiulara cuprinsa intre Marea Mediterana la nord, Marea Rosie la sud, avand suprafata de aproximativ 60.000 kmp. Le-au luat-o egiptenilor in doar 5 zile retragandu-se de acolo abia in 1957 dupa obtinerea de garantii ferme cu privire la libera trecere prin Stramtoarea Tiran/Meitarey Tiran –egiptenii au recuperat peninsula datorita presiunilor diplomatice facute de americani si sovietici. Stramtoarea Tiran are latimea de doar 13 km aflandu-se intre Peninsula Sinai si Peninsula Arabica separand Golful Aqaba de Marea Rosie. Stramtoarea Tiran e de maxima importanta strategica pentru Israel fiind calea de acces catre unicul port maritim de la Oceanul Indian al statului evreu, portul Eilat –la acea vreme, pe acolo ajungeau in tara armele importate din occident, bunurile de consum si petrolul iranian. Inchiderea stramtorii de catre egipteni si declararea ei de catre Nasser drept “ape teritoriale egiptene prin care nici o nava israeliana nu va mai trece vreodata pe acolo” avea sa duca la Razboiul de Sase Zile din 1967).
Sherman M4A4 israelian
In sfarsit, la inceputul lui 1954 o echipa de ingineri Tzahal ajunge in Franta la AMX. Aici, impreuna cu inginerii francezi, au luat doua blindate, un distrugator de tancuri M-10 (M4A2 Sherman modificat) si un tanc M4A2 Sherman, modificandu-le turelele pentru a putea include tunul CN 75-50/75 mm de pe AMX-13/75, acesta avand culata mai mare si teava mai lunga decat tunul original american (tunul francez tragea 10 proiectile/minut, viteza initiala fiind de 1000 m/s). Ambele prototipuri au fost numite M-50, israelienii optand in final pentru platforma M4A2 Sherman modificata. Primele teste au avut loc in vara lui 1955 in Franta la Etablissement d’Experimentation Technique de Bourges/ETBS Bourges, poligon de test/artilerie apartinand Ministerului Apararii francez (poligonul exista si astazi, are 10.000 de hectare, 30 km lungime si 6 km latime. Se afla la sud-est de orasul Bourges). Testele n-au fost un succes, ambele blindate prototip avand probleme de stabilitate si de tragere cu noul tun –reculul era mare. Problemele de stabilitate si recul au fost rezolvate pana in toamna lui 1955 prin montarea unei contragreutati in spatele turelei (similar AMX-13) si revizuirea culatei si a sistemului de recul al tunului.
La sfarsitul lui 1955, Tzahal accepta M-50 in dotare utilizandu-le pana la finalul anilor *70/sec.XX cand a aparut Merkava. Israelul a inceput sa modifice local vechile turele Sherman montand si noul tun in cadrul atelierelor Corpului Blindat incepand din 1956 –turela modificata de Sherman a fost adusa in secret cu vaporul in Israel cu concursul agentilor AMAN si stiinta francezilor (ca fapt divers, in 2018 a fost un scandal imens in Franta cand MApN-ul galic a arestat fosti agenti DGSE, ofiteri in retragere, care lucrau pentru China, Rusia si…Israel). Primele 50 de Sherman M4 modificate aveau motor Continental R-975 pe benzina luand rapid foc daca erau lovite (nu degeaba le poreclisera germanii in WW II –“Brichete americane”) fapt ce a nemultumit tanchistii Corpului Blindat. Drept urmare, dar si datorita faptului ca Israelul nu-si permitea pierderi umane, urmatoarele blindate convertite au fost remotorizate cu motoare diesel Cummins V8 Turbodiesel/460CP/340 kW, stiut fiind faptul ca motorina e mai putin inflamabila decat benzina, deci, cu alte cuvinte, tancul e mai sigur in exploatare chiar daca e mai lent, basca faptul ca sansele de supravietuire ale echipajului in caz de lovire de catre inamic a rezervorului sunt mari.
Detalii turela AMX 13
Pana in 1964, foarte probabil, 300 de Sherman M4 au fost aduse la standard M-50 Isherman/Israel Sherman. Exista surse independente ca primele 25 de turele modificate+noul tun au fost fabricate la AMX fiind aduse clandestin cu vaporul in Israel in vara lui 1956, acestea fiind montate rapid pe platforma Sherman M4 intrand in lupta in Criza Suezului. Au luat parte si la Razboiul de Yom Kippur din 1973 insa nu faceau fata noilor tancuri sovietice din dotarea arabilor, IS-3M, T-55/62. In perioada 1973-1976 au fost scoase din prima linie, cateva fiind vandute chilienilor si libanezilor (Ejercito de Chile/Armata Chiliana a luat 65 de exemplare la inceputul anilor *80/sec.XX, blindate pe care le-au modernizat inca o data –sisteme de vizare si ochire mai bune si motor Detroit-Diesel V8-71T/535 CP, inlocuindu-le cu Leopard 1V in 1999, second-hand via Olanda. 27 de blindate au venit in 1988 cu tun de mare viteza Oto Melara/Italia&Israel Military Industries/IMI, tun calibrul 60 mm High-Velocity Medium Support/HVMS, lungime teava 4,20 m, rata de foc 12 proiectile/minut, incarcator manual, lungime proiectil 62 cm, greutate proiectil antiblindaj 6 kg, penetra blindaj de 12 cm grosime dispus la unghi de 60◦ de la 2000 m distanta/HE 7,20 kg, viteza initiala a proiectilului 1620 ms –blindatele s-au numit M-60/53 tone greutate. Chilienii le-au convertit ulterior pe toate 65 la standard M-60. In 1983, M4 Sherman era inca activ in 41 de tari. Israel a dat Fortelor Libaneze Crestine/Armata Libanului de Sud 75 de M-50 standard israelian, doua dintre ele au fost capturate de catre Organizatia de Eliberare a Palestinei/OEP, distruse ulterior de Tzahal. Eeee, putem fi “mandri”, Al-Quwwat al-Musallaha al-Lubnaniyya/Armata Libaneza, ca si noi, se da si astazi cu T-54/55, majoritar donate de catre URSS, Cehoslovacia si Polonia. Rusia le-a promis in 2008 ca le vor da T-80/90 insa…au uitat. Au armament de stransura luat pe bani putini sau donat de SUA, Marea Britanie, Italia, Franta, Cehoslovacia, Polonia, RDG, foarte probabil si Romania);
– doua Cromwell Mk.VIII de contrabanda. Tancurile au fost furate in noaptea de 29 iunie 1948 din baza militara britanica aflata langa aeroportul din Haifa (astazi, la sud-est de Haifa se afla Baza Aeriana Ramat David apartinand Zroa haAvir VeHahalal/Israel Air Force/IAF/Fortele Aeriene Israeliene, una dintre cele 3 mari baze aeriene israeliene). Au fost furate de catre soldatul britanic Mike Flanagan, irlandez la origine, cu concursul comandantului si prietenului sau, Harry McDonald. Au condus tancurile pana la Tel Aviv unde ii asteptau agentii Hagana&Palmach. Cei doi au dezertat din armata britanica pentru a lupta in razboiul de independenta. Au primit onoruri militare in Israel. Flanagan s-a convertit la iudaism casatorindu-se cu Ruth Levy, soldat in IDF. S-a mutat in Canada dupa moartea sotiei unde a ramas pana la sfarsitul vietii. Mike Flanagan a participat la eliberarea lagarului de concentrare Bergen-Belsen fiind oripilat de ceea ce a vazut acolo, asta facandu-l sa adere la cauza evreiasca –intemeierea statului Israel;
– Brigada 8 Blindate mai avea cateva semisenilate americane M5, probabil 10-15 exemplare aduse drept “tractoare agricole” prin contrabanda, masinile blindate fiind vopsite initial in…rosu. Personalul Brigazii 8 Blindate era format numai din voluntari –fosti militari de origine evreiasca sau non-evreiasca care luptasera in WW II in cadrul armatei americane, britanice, sovietice (au fost si multi ofiteri si subofiteri care servisera in trupele de ocupatie din Germania. Astia au fugit/dezertat din armata sovietica fugind in Israel, si nu toti erau de origine evreiasca. Sovieticii, bineinteles, i-au condamnat la moarte si i-au cerut Israelului sa-i dea inapoi. Evreii nici nu i-au bagat in seama! In Tzahal le spuneau “sinucigasii” datorita faptului ca riscasera totul pentru a ajunge in Israel ca sa lupte din nou), poloneze si sud-africane. Deci, cu alte cuvinte, doar militari cu experienta de lupta! Dupa ce si-au castigat si consfintit independenta in fata Jaysh al-Inqadh al-Arabi/Armata de Eliberare Araba (6000 de voluntari arabi din Palestina, Liban, Iordania, Irak, Arabia Saudita, Yemen, Egipt, Turcia si Siria), s-au pricopsit si cu alte blindate, de captura, precum autoblindate de recunoastere/automitraliere Otter (de la iordanieni, sa traiasca!), senilate Bren Carrier + tanchete Marmon-Herrington M-22 Locust si Vickers-Armstrong Mk.VI (de la egipteni, sa traiasca!), tancuri Sherman/Crusader/Matilda (de la egipteni, sa traiasca! La acea vreme egiptenii aveau 2 batalioane de Crusader/60 de blindate) si tanchete Renault R-35 (de la sirieni si libanezi, sa traiasca! De la libanezi au capturat si cateva Renault FT pe care le-au folosit drept tancuri-scoala pentru scurt timp).
M-48MAGACHIDF
Maior Felix Beatus era evreu polonez si fost soldat in armata poloneza. Cand Polonia a fost impartita in baza Pactului Ribbentrop-Molotov, Beatus a cazut in mana sovieticilor intrand in prizonierat. In lagar, ca sa scape cu viata, a declarat anchetatorilor NKVD ca e “sofer-mecanic” stiind faptul ca sovieticii au nevoie de “specialisti”. La doar 10 zile dupa declaratie a fost chemat sa repare un automobil Citroen de captura pe care un ofiter de rang inalt din NKVD pusese ochii –masina nu pornea. Nestiind deloc mecanica, Beatus s-a facut ca mestereste la motor rugandu-se in gand pentru o minune…Si asta s-a intamplat, Citroenul a pornit! Drept urmare, a fost eliberat din lagar si inrolat in Armata Rosie fiind trimis sa invete a conduce tancuri. A inceput cu T-27 si a ajuns rapid la T-34 –a luptat din Ucraina pana la Berlin, inclusiv la Stalingrad. In 1943 ajunsese sergent si comandant de pluton. Tot atunci sovieticii creau armata poloneza comunista, Felix Beatus fiind trimis la o scoala de ofiteri timp de 6 luni, ulterior fiind incadrat in “noua armata poloneza” –la finalul WW II ajunsese maior si comandant al unui pluton de tancuri T-34. In mai 1947, neagreand comunismul care era impus polonezilor de sovietici, a fugit in Palestina intrand in Hagana. Desi nu existau tancuri in dotarea Hagana, Felix Beatus a tinut cursuri de tactica in lupta cu blindate membrilor Hagana, printre acestia aflandu-se Haim Bar-Lev, viitor general-maior si sef al Corpului Blindat/1957, ulterior sef al Marelui Stat Major al Armatei Israeliene/1968. La acea vreme nu cunostea ebraica sau engleza vorbind doar poloneza si rusa –le vorbea cursantilor prin intermediul translatorului personal. Chiar si asa, Felix Beatus, alaturi de Itzhak Sadeh, e considerat creatorul Corpului Blindat israelian si al primei scoli de tanchisti, fiind considerat in 1948 cel mai experimentat ofiter tanchist pe care il avea Israelul.
Primul tanc modern din dotarea Corpului Blindat israelian a fost AMX-13/75. In anii *50/sec.XX, Franta era principalul furnizor de armament si tehnica militara al Israelului (Mirage III, spre exemplu, a masacrat Mig-urile egiptene, irakiene si siriene). AMX-13/Char 13t-75 Modele 51, tanc usor/tancheta/13-15 tone greutate de fabricatie franceza, avea design revolutionar la momentul aparitiei (turela oscilanta+incarcator semi-automat. Incarcatorul semi-automat era alimentat de un cilindru revolver cu 6 obuze. A avut doua variante dotate cu tun calibrul 75 mm sau tun calibrul 105 mm. Turela oscilanta era revolutionara, unica la momentul aparitiei –era compusa din doua parti, partea inferioara continand inelul rotativ de atasare a turelei de sasiu, si partea superioara, turela, tunul aflandu-se la partea superioara a acesteia. Tunul se ridica odata cu jumatatea superioara a turelei –turela oscilanta, proiectata de AMX in 1946, insa ideea dateaza din 1939, Panhard folosind-o la prototipul autoblindatei de recunoastere Panhard AM-40P, neintrat in productie de serie datorita invaziei germane cu toate ca pe 1 mai 1940 fusesera comandate 600 de exemplare –era prevazut cu tun antitanc calibrul 25 mm, Hotchkiss Sa-35. Blindaj frontal AMX-13 – 4 cm/turela 2 cm, motor Renault 250 CP, viteza maxima pe sosea 60 kmh. Echipaj 3 –comandant, acesta fiind si tunar+mecanic conductor+mitralior, insa in caz de nevoie putea fi si conductor. Tancul AMX-13 “functiona” bine si cu 2 membri in echipaj. Pe platforma tancului s-au creat ulterior si derivate – artilerie autopropulsata 105/155 mm, transportor de trupe AMX-VCI, vehicul de depanare, artilerie autopropulsata AA –similar Gepard/AMX-DCA, ATGM –purtator de rachete ghidate antitanc SS-11. Despre AMX-13&derivatele vom vorbi pe larg intr-un articol viitor fiindca…merita. Ca fapt divers, turela de pe AMX-13 a fost adoptata si de tizul austriac, SK-105 Kurassier, tun de 105 mm, aparut in 1970, exportat in 7 tari –irakienii si marocanii au luat cele mai multe, 100 de unitati, respectiv 109 unitati. Turela oscilanta a dotat si blindatul de recunoastere Panhard EBR/Panhard Engin Blinde de Reconnaissance/13 tone aparut in 1954, urmasa Panhard AM-40P. Francezii au inlocuit treptat AMX-13 cu AMX-30 mergand pe designul traditional al turelei -turela oscilanta/turela pendulara nu era deloc ieftina, basca ca era si foarte complexa). AMX-13 s-a produs intre anii 1952-1987 fiind exportat in peste 25 de tari (nou sau second-hand), inclusiv Israel.
Israelul&Tzahal a avut in total 3 batalioane de AMX-13/aproximativ 400 de vehicule utilizandu-le, cu precadere, ca distrugatoare de tancuri in Criza Suezului (la acel moment aveau doar un batalion de AMX-13 in cadrul Diviziei 7 Blindate, 180 de exemplare. “Greul” l-a dus Divizia 7 Blindate Franceza care avea mare experienta de lupta –luptase impotriva gherilelor algeriene) si Razboiul de Sase Zile (sub comanda generalului de brigada Ariel Sharon -3 batalioane AMX-13. Sau descurcat relativ bine in fata blindatelor sovietice din dotarea egiptenilor si sirienilor. Primul batalion Tzahal de AMX-13 a luptat in sudul Cisiordaniei reusind sa captureze Nablus de la iordanieni –astia aveau M-47/48 Patton cumparate din SUA. Batalionul 2 de AMX-13 a dat piept cu egiptenii capturand Fasia Gaza si drumul de coasta din nordul Peninsulei Sinai. Batalionul 3 AMX-13 a capturat Inaltimile Golan din sud-vestul Siriei). Totusi, strategii israelieni, dupa Razboiul de Sase Zile, si-au dat seama ca AMX-13 era insuficient blindat avand calibrul tunului prea mic pentru a face fata noilor blindate din dotarea arabilor, majoritar de provenienta sovietica si cehoslovaca (T-55 sub licenta) –T-34/85,T-55, PT-76, SU-100/152 si IS-3. Tzahal a pierdut destule AMX-13 in fata sovieticelor, inclusiv echipaje, ceea ce a dat de gandit ofiterilor superiori –nu isi permiteau nicicum pierderi umane, armata israeliana fiind in inferioritate numerica fata de armatele arabesti “prietenoase”. Pierderile in tehnica de lupta le puteau inlocui, nu si pe cele umane, fapt valabil si-n ziua de astazi!
Centurion
Trebuie sa mentionam faptul ca in Razboiul de Sase Zile, Tzahal-ul a utilizat in lupta si tancuri britanice Centurion achizitionate in 1960. In serviciul Tzahal s-a numit “Shot/Biciul” avand tun Royal Ordnance L7 calibrul 105 mm in locul tunului original “Ordnance QF-20 pounder” calibrul 84 mm/1948, insa pastra motorul original Rolls-Royce Meteor/V12/650 CP/480 kW la 2400 rpm (tanchistii israelieni il mai numeau, datorita motorului original cu care aparuse Centurionul in 1946, Shot Meteor). Din 1970, israelienii au schimbat transmisia si motorul tancului Shot cu “unelte” americane –transmisie Allison CD850-6 si motor turbodiesel Continental AVDS-1790-2A/V12/810CP la 2800 rpm/2,10 tone greutate/racit cu aer/operabil la temperaturi cuprinse intre -62◦/+60◦. A fost rebotezat Shot Kal unde Kal e abrevierea de la Continental.
Generalul Israel Tal
Shot Meteor si Shot Kal au luat parte la razboaiele cu arabii din 1967 si 1973 –dupa luptele pentru Inaltimile Golan, evreii au numit Centurionul “Tancul care a salvat Israelul” (in 1964, generalul Israel Tal, tanchist cu mare experienta si bun strateg, devine comandantul Corpului Blindat. A introdus o noua tactica in razboiul cu blindate inspirata din tactica lunetistilor –lovitura punctuala la mare distanta, trage si fugi. Centurioanele israeliene loveau tancurile arabilor de la 6 km, chiar 11 km, deoarece desertul e relativ plat. Foarte probabil aveau si observatori inaintati –vehicule de recunoastere tip jeep echipate cu lunete panoramice de mare putere si echipament radio criptat. Au aplicat-o pentru prima data in asa-zisul “Razboi al Apei” in perioada 1964-1966, lovind utilajele siriene, civile si militare, care lucrau la schimbarea cursului raului Iordan, principala sursa de apa a Israelului, precum si tancurile si instalatiile antiaeriene care le protejau. Pentru asta au selectat echipaje experimentate, generalul Israel Tal fiind primul care a deschis focul impotriva tintelor siriene. Sirienii incepusera sa sape un canal adiacent raului Iordan cu intentia de a-i schimba cursul, israelienii nefiind deloc bucurosi. I-au tocat pe sirieni timp de un an producandu-le mari pierderi, facandu-i sa renunte. La “misiune” a luat parte Brigada 7 Blindate condusa de colonelul Shlomo “Chich” Lahat, viitor general-maior. Brigada 7 era echipata atunci cu tancuri M-50 si Centurion&Shot. Ca fapt divers, colonelul Lahat avea mare experienta de lupta fiind fost membru Haganah. In 1969 devine comandantul Corpului Blindat din Sinai).
Pana in 1980, Shot Kal a primit blindaj reactiv “Blazer” eficient impotriva RPG-ului sovietic aflat fara numar in dotarea statelor arabe, intrand in lupta din nou in Liban, 1982. Au fost inlocuite cu Merkava dar n-au fost abandonate, platforma fiind transformata in transportoare grele de trupe Nagmachon&Nakpadon si in vehicule de depanare/geniu Puma, aflate in uz si-n ziua de astazi. Baieti destepti evreii!
Va urma.
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet
www.military-today.com › tanks
www.armyrecognition.com › …
www.army-technology.com › …
tanks-encyclopedia.com › Isra…
www.militaryfactory.com › isr…
warfarehistorynetwork.com › …
www.tanks.net › tank-history
www.idf.il › minisites › armor…
israeli-weapons.com