Mentionam in capitolul anterior ca povestea Merkava/Carul de lupta incepe in 1965… IDF avea nevoie de un blindat care sa se ridice la nivelul celor sovietice din dotarea arabilor, blindat ce trebuia produs/asamblat local. Nu aveau la acea vreme capacitatea tehnologica necesara sa-l proiecteze si produca de la zero si fabrica de tancuri, drept urmare s-au orientat spre colaborare externa, spre o licenta de fabricatie care sa vina cu linia de productie. S-au gandit la britanici&Chieftain/Capetenia din doua motive – aveau experienta cu Centurion, deci cunosteau in mare masura tehnologia britanica si, la acea vreme, britanicii aveau nevoie de bani pentru a lansa in productie de serie noul blindat inovator. De programul Chieftain s-a ocupat generalul Israel Alon Tal “Talik”, cel care a contribuit decisiv la victoria Israelului in Razboiul de Sase Zile/1967, viitor adjunct al sefului Marelui Stat Major IDF in Razboiul de Yom Kippur. Un bun tanchist si exceptional tactician, a redactat rapoarte extrem de bine detaliate cu privire la tehnica blindata araba de origine sovietica si tactica sovietica adoptata si folosita de arabi, in 1956, 1967 si 1973 (in perioada 1973-1974 a comandat Armata de Sud a Israelului). Acest om avea sa initieze si sa sprijine proiectul Merkava, intre anii 1970-1972 a infintat si condus Israeli Tank Administration/ITA/Administratia Tancurilor Israeliene, institutie responsabila pentru proiectarea, dezvoltarea si productia noului tanc IDF. Programul a purtat numele de Tochnit Ha’Merkava/Carul de lupta, prescurtat Merkava. El a fost cel care a condus etapa de cercetare-dezvoltare si de pregatire a industriei autohtone in vederea productiei noului blindat (achizitia de echipamente si utilaje specifice, SDV-uri, prese de mare capacitate/forta, etc. Ei bine, pentru asta au utilizat creditul nerambursabil de 100 de milioane de dolari dat de catre SUA! La vremea aceea, in 1969-1970, suma era enorma…Ca fapt divers, in 1974, dupa retragerea din randul cadrelor active IDF, General-maior Israel Tal pune bazele Institutului National pentru Studii Strategice in cadrul Universitatii din Tel-Aviv).
Deci, precum spuneam, in 1965, israelienii devin interesati de tancul britanic Chieftain. Sa vedem povestea celui ce n-a fost sa fie si a celui ce avea sa fie, o poveste careia in final i se potriveste proverbul “tot raul e spre bine”…
Iata ce ne spune in Memoriile sale generalul Israel Tal cu privire la aceasta afacere: “La inceputul anilor *60, noi am cumparat tancuri Centurion folosite anterior de catre britanici. Stiam ca ei lucrau la noul tanc numit Chieftain care era raspunsul lor la T-62 sovietic. Stiam si ca arabii vor primi in curand noul tanc sovietic si eram ingrijorati de asta. Stiam ca ne trebuie un tanc cu tun calibrul 120 mm capabil sa distruga in mod eficient noile tancuri sovietice ce urmau a intra in dotare egipteana si siriana. Atunci britanicii ne-au propus o afacere –cumparati tancuri Centurion folosite de la noi si cand noile tancuri Chieftain vor iesi de pe linia de asamblare, vi le vom vinde cu prioritate. Acest lucru ne-a uimit si ne-a incantat totodata fiindca pentru prima data in istorie ni s-au oferit tancuri noi. Chieftain era exceptional si exact ceea ce aveam nevoie, blindaj excelent si tun calibrul 120 mm. Stiam ca britanicii isi redusesera bugetul apararii, multe programe de dezvoltare fiind anulate, amanate sau subfinantate (pai da, cam asa a fost! In 1944, bugetul militar britanic atinsese suma astronomica de 86 de miliarde de lire sterline, British Army avand 3,12 milioane de soldati. Imediat dupa 9 mai 1945 au demobilizat 1,5 milioane de soldati, insa Marea Britanie datora SUA o suma enorma, drept urmare, guvernul condus de Clement Attlee a instaurat asa-zisul “Stat al Bunastarii”, adica…austeritate. Ca urmare a austeritatii, in 1946 bugetul apararii s-a redus cu 77% fata de 1944 ajungand la 19,50 miliarde de lire sterline. Si trendul descendent a continuat si in anii urmatori afectand multe programe de cercetare-dezvoltare, cu deosebire in Aviatie. In martie 1948, Armata Britanica mai avea 1.007.000 milioane de oameni, iar in aprilie 1949 -937.000 de oameni. In 1960 -315.000 de oameni. In 1965, bugetul apararii era undeva la 35 miliarde de lire sterline, cam 5,65 din PIB, conform datelor oficiale britanice).
Stiam ca datorita reducerilor bugetare, companiile britanice de armament erau disperate sa vanda tot ceea ce puteau pentru a supravietuii. Am profitat si de faptul ca Marea Britanie avea atunci guvern laburist (Partidul Laburist e de centru-stanga. A fost fondat in 1900 si are simpatii comuniste –are statut de observator in cadrul Internationalei Socialiste, sediul “ilustrei” organizatii fiind chiar in Londra. Intre anii 1964-1970, Partidul Laburist a dat primul-ministru, politicianul Harold Wilson. Si Clement Attlee era tot laburist, initiatorul austeritatii!). Golda Meir, Igal Allon si altii erau prietenii lor si “romantismul” dintre guverne a inflorit (eee, generalul Israel Tal stie ce vorbeste! Pai da, la acea vreme Israel avea guvern format de Mifleghet haAvoda haIsraelit/HaAvoda/Partidul Muncii/Partidul Muncitoresc –partid social-democrat, membru al Internationalei Socialiste si observator al Partidului Socialist European. Golda Meir a fost prim-ministru in perioada 17 martie 1969-3 iunie 1974. Igal Allon, ex-Hagana, General-maior erou al Razboiului de Independenta din 1948-1949, ministru al muncii 1961-1967 si vice-prim ministru in 1967-1974. In calitate de ministru al afacerilor externe, 1974-1977, a vizitat si Romania. Israelienii il porecleau “Porumbelul Pacii” datorita opiniei sale cu privire la rezolvarea conflictului cu arabii, asa-zisul “Plan Allon” din 1968 –propunea arabilor sfarsitul ocupatiei israeliene in Cisiordania prin impartirea acestui teritoriu intre Israel si Iordania. Israel -30% din teritoriu, Iordania -70% din teritoriu).
Eu insumi am fost trimis in Marea Britanie unde am convenit cu Ministerul Apararii de la Londra sa fim implicati in dezvoltarea noului tanc. Eram in acea perioada comandantul Corpului Blindat fiind implicat in “Razboiul pentru Apa” cu sirienii si alte angajamente. Le-am dat multe informatii britanicilor despre tancurile sovietice si tactica arabilor, le-am spus multe invataminte trase in urma conflictelor cu acestia, despre specificul luptei in desert si plusurile si minusurile tancului Centurion in acest mediu. Britanicii au fost de acord ca noi sa ne implicam direct in proiectarea tancului, sa acordam asistenta la incorporarea acestor “lectii”. Am cazut de acord ca britanicii sa infiinteze in Israel prima fabrica de blindate, sa furnizeze linia de productie si sa instruiasca personalul. Am trimis cativa dintre oamenii mei la Royal Ordnance Factory din Leeds/ROF Leeds pentru a superviza transformarile blindatului si a invata sa-l fabrice, eu fiind co-manager la ROF Leeds. Britanicii au trimis doi ingineri militari la unitatea strict secreta pe care am infiintat-o in apropiere de Nahal Tzin, langa kibuțul Sde Boker, in centrul desertului Negev, unitate infiintata in vederea testarii si evaluarii noului blindat (ca fapt divers, in kibuțul Sde Boker se afla casa lui David Ben Gurion, primul prim-ministru din istoria Israelului si intemeietor al acestui kibuț/1952. Tot ca fapt divers, in desertul Negev, sudul Israelului, se afla cel de-al saptelea oras ca marime din Israel si al doilea dupa Ierusalim, orasul Beer Seva/117,50 kmp). Am calatorit la Leeds lunar, uneori chiar saptamanal…De fiecare data cand veneam pe Aeroportul Heatrow din Londra, ridicau steagul israelian ceea ce nu-mi placea deloc fiindca doream discretie. La jumatatea lui 1967, britanicii ne-au livrat doua prototipuri Chieftain pe care le-am dus in mare secret la Centrul de Testare de la Nahal Tzin (se pare ca exista si astazi, unitate de evaluare si testare blindate apartinand IDF). Experienta noastra in lupta cu blindate a fost valoroasa pentru britanici fiindca ei nu mai fusesera implicati in razboaie cu blindate de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Britanicii aveau disperata nevoie de banii nostri pentru a dezvolta Chieftain din Centurion. Noi stim ca au folosit acesti bani pentru dezvoltarea Chieftain.
Prototip Chieftain – Israel 1967
Britanicii au recunoscut ca noi am avut o contributie importanta, valoroasa, nepretuita, la dezvoltarea noului tanc. I-am invatat multe lucruri, le-am spus toate invatamintele trase din luptele noastre, le-am spus despre tancurile sovietice. Le-am spus ca daca tunul de pe Centurion trage la elevatie mare, acesta nu mai revine din recul datorita greutatii combinata cu gravitatia. Au tinut cont de acest lucru la Chieftain, tunul L11 de 120 mm cu teava ghintuita fiind echipat cu un sistem de recul hidropneumatic prevazut cu doua amortizoare. Si multe altele au aparut la Chieftain”. Da, e o certitudine, britanicii recunosc acest fapt, israelienii au contribuit decisiv la “creionarea” Chieftain-ului bazandu-se pe experienta in lupta cu Centurion, cunoasterea “la cald” a blindatelor sovietice si bineinteles, pe infuzia de capital indusa de dorinta de a avea un tanc nou si potent.
Bineinteles, Israel Tal n-a fost singur in “lupta” pentru obtinerea licentei Chieftain, alaturi de el aflandu-se nume sonore din staff-ul Tzahal de la acea vreme: Menachem “Mendy” Meron, la acea vreme colonel, Director General in Ministerul Apararii, seful departamentului “Doctrina si strategie” (se pare ca Meron nu e strain de cazul spionului american Jonathan Pollard, analist de informatii in cadrul Serviciului de Informatii al US Navy care a furnizat informatii strict-secrete Israelului –tipul era specializat pe Marina sovietica si tehnologia navala sovietica. A fost prins de FBI in 1984). A trecut in rezerva cu gradul de general-maior. Meron era tanchist cu experienta in cadrul Corpului Blindat, luptase in Razboiul de Sase Zile; Locotenent-colonel Aharon Gal, adjunctul lui Meron, si el tanchist, luptator in Razboiul de Independenta si Criza Suezului. In Razboiul de Sase Zile a comandat Batalionul 106 Infanterie Mecanizata (ca fapt divers, batalionul sau a capturat intact si cu echipaj un T-34/85 sirian la Inaltimile Golan. L-au si folosit impotriva fostilor proprietari. Eeee, IDF avea la acea vreme un expert sovietic in blindate emigrat in Israel, Avraham Katzevman. S-a nascut in orasul Dubasari, pe atunci in Ucraina. In 1939 studia la Scoala Tehnica din Odessa cand a fost inrolat in Armata Rosie si trimis la Scoala Militara de Tancuri de la Naro-Fominsk, un oras situat la 70 km sud-vest de Moscova –scoala facea parte din Corpul 15 Tancuri, unitate nou infiintata care facea parte din Corpul 5 Mecanizate, unitate care a participat la invazia Poloniei cu blindate BT-7. Ca fapt divers, din 1961 functioneaza aici Academia Militara 190 de Bucatari –de atunci si pana astazi au scos peste 25.000 de “chefi” pentru armata sovietica&rusa. Mda, tot aici, din 1942, se afla garnizoana Diviziei 4 Tancuri de Garda “Kantemirovskaia”, unitate de elita care participa in fiecare an la parada traditionala din Piata Rosie dandu-se cu T-80U si T-14 Armata. Pentru a-si ascunde originea evreiasca, Katzevman si-a schimbat numele in Arkadi Timor. A fost comandant al unui batalion de blindate al Armatei Rosii in WW II echipat cu Sherman si T-34/85, participand inclusiv la Batalia Moscovei unde a primit Ordinul Steaua Rosie. In martie 1945 a primit Ordinul Steagul Rosu pentru participarea la ofensiva din estul Prusiei. A intrat in Berlin, 1945, cu Batalionul 14 Blindate pe care il comanda –avea atunci 24 de ani. Asta, dupa razboi, in perioada 1945-1948, a fost comandantul scolii de formare a tanchistilor din Grossenhain a NVA/RDG. Ca fapt divers, sovieticii au infiintat pentru NVA, creatie proprie pe care o supravegheau atent, mai multe scoli militare de formare pe specialitati a ofiterilor, subofiterilor si maistrilor militari pentru Artilerie-la Plauen, Blindate –la Grossenhain, Comunicatii –la Dobeln, NBC –la Erfurt, Transport si Intendenta –la Stahnsdorf, Ofiteri de Stat Major –la Berlin-Treptow, Academia Militara –la Dresda, Academia Medicina Militara –la Greisfwald. Tot sovieticii au creat si academiile Navale si de Aviatie, basca cele trei flotile ale Marinei est-germane cu baza la Rostock, Warnemunde, Sasnitz si Peenemunde. Numai locuri renumite, nu-i asa? In sfarsit, in timp ce se afla in Germania comunista, Katzevman&Timor a luat legatura sau a fost contactat de catre agenti Hagana carora le-a transmis date cu caracter secret legate de razboiul cu blindate, modul de pregatire a-l tanchistilor sovietici si date tehnice despre tehnica blindata sovietica de la acea vreme, inclusiv T-34/85, SU-75/100/122. In 1948 a revenit in URSS lucrand ca muncitor-specialist intr-o fabrica de reparatii masini din Kaunas/Lituania. Tot atunci, impreuna cu alti 14 ofiteri in rezerva a-i Armatei Rosii a cerut sa plece voluntar in Israel pentru a lupta in Razboiul de Independenta. A fost acuzat de “propaganda sionista” fiind arestat si inchis pana in 1959. Dupa eliberare a plecat in Polonia de unde, in 1960, a emigrat in Israel. A fost angajat imediat drept consultant civil in IDF, Brigada Blindata. Dupa Razboiul de Sase Zile a fost implicat in transformarea blindatelor arabe T-54/55 in tancuri Tiran –el a fost cel care a evaluat tancurile capturate hotarand care merita modernizat si care nu. A primit din partea IDF gradul de colonel fiind unul dintre cei mai buni experti israelieni in tehnica blindata sovietica). Gal a trecut in rezerva cu gradul de colonel; Maior Aharon Shatz/Schatz, probabil comandant al unei unitati speciale si posibil ofiter de informatii AMAN. A trecuit in rezerva cu gradul de locotenent-colonel; Locotenent-colonel Haim Barak, tanchist, in Razboiul de Iom Kipur a comandat un batalion de tancuri in Golan. A trecut in rezerva cu gradul de General de brigada. Deci, cu alte cuvinte, numai experti in blindate, militari cu experienta care stiau cu ce se mananca tancurile! In sfarsit, se parea ca lucrurile cu privire la transferul licentei pentru Chieftain, pregatirea personalului si livrarea liniei complete de fabricatie de catre britanici merg bine…
In perioada aprilie-mai-iunie 1967, ROF Leeds livreaza israelienilor doua tancuri-prototip Chieftain, varianta Chieftain Mk.5 cu imbunatatirile sugerate de israelieni, blindate pe care IDF le-a dus pentru teste si evaluare la unitatea strict secreta infiintata in apropiere de Nahal Tzin (exista surse britanice care sustin ca cele doua tancuri erau varianta Mk.2 cu imbunatatirile sugerate de israelieni. Cert e faptul ca blindatele au fost aduse in mare secret in Israel cu vaporul. Cel putin asa au crezut israelienii, ca totul e secret, insa curand aveau sa afle ca nu e deloc asa, britanicii jucand murdar!). Dar avea sa vina furtuna si scandalul!
1967, Razboiul de Sase Zile, Israel face praf armatele arabe ocupand Peninsula Sinai si alte teritorii. IDF si Israel Military Industries/IMI accelereaza lucrarile la noua fabrica de tancuri in vederea introducerii rapide in fabricatie sub licenta a Chieftain-ului local cu imbunatatiri. Dar sa-i dam din nou cuvantul generalului Israel Tal pentru ceea ce IDF numeste “Afacerea Chieftain”, afacere esuata care avea sa duca la racirea brusca a relatiilor israeliano-britanice…
“In vara lui 1967 eram gata sa cumparam din Marea Britanie tancuri Chieftain odata cu licenta de fabricatie, IMI urmand sa-l produca local dupa cerintele noastre. Insa guvernul britanic ne-a inselat (se stie ca in noiembrie 1968, Israel a cerut Marii Britanii sa-i livreze rapid inca 200 de tancuri Centurion+250 de tancuri Chieftain. Michael Stewart, Baron Steward of Fulham, politician laburist, Secretar de Stat in Ministerul de Externe de la Londra le-a transmis israelienilor ca sunt de acord cu livrarea Centurioanelor, nu si cu livrarea Chieftain-urilor. Asta, in cadrul Cabinetului, a mentionat, citez: “Anuland licenta Chieftain protejam contractele mari de export militar si civil in tarile arabe, si ajutam la imbunatatirea relatiei cu aceste tari”. Deci, cu alte cuvinte, “interesul poarta fesul”!).
Secretul cooperarii israeliano-britanica pentru Chieftain s-a aflat de catre arabi, acestia amenintandu-i pe britanici cu anularea contactelor economice, politice si militare (la acea vreme Marea Britanie avea legaturi economice si militare puternice cu statele arabe. Multe state arabe aveau depozite masive de aur si valuta la Banca Angliei, basca faptul ca exportau masiv petrol si produse petroliere insularilor. Ei bine, unele state arabe precum Libia si Egiptul au inceput sa-si retraga rezervele de aur si valuta din Banca Angliei, ceea ce a dat de gandit guvernului de la Londra. Semnalul era clar, opriti colaborarea cu Israelul daca mai vreti banii nostri! La acea vreme, mai multe arabe isi exprimasera intentia de a cumpara noul tanc britanic –Iran, Iordania, Oman, Kuweit, Libia –despre astia se vehiculeaza ca intentionau sa cumpere armament britanic de 1,40 miliarde de dolari, o suma fantastica la vremea aceea. La suma asta se adaugau inca 500 de milioane de lire sterline, comenzi militare din celelalte state arabe. Muuulti bani in vistieria britanica, mai multi decat dadea Israelul! Arabii nu s-au limitat doar la amenintarea cu embargoul economic ci au trecut si la amenintari faptice! Probabil, fiindca nu e o certitudine, agenti arabi au organizat manifestari violente in Egipt si Libia –ambasada britanica din Cairo a fost atacata iar cele din Tripoli si Benghazi incendiate in iunie 1967 de catre “studenti”. Nu intram in detalii politice insa mentionam faptul ca pe 10 iunie 1967, dupa incetarea focului, cabinetul britanic concluziona “Scopul nostru trebuie sa fie in continuare imbunatatirea relatiei cu statele arabe, trebuie sa ne opunem oricaror propuneri venite din Israel in urma victoriei sale”.
O pondere importanta in anularea licentei Chieftain data Israelului, conform surselor independente, l-ar fi avut asa-zisul Council for Arab-British Understanding/CAABU/Consiliul pentru Intelegere Arabo-Britanic, o organizatie non-profit abia infiintata considerata de catre israelieni a fi un grup de lobby arab –organizatia asta exista si astazi. Eee, la acea vreme, Israel avea bune relatii cu Sahul iranului, Mohammad Reza Sah Pahlavi, ceea ce nemultumea radicalii din tara si vecinii arabi. Israelienii au fost cei care au atintit ochii Sahului spre noul tanc britanic la inceputul anilor *60/sec.XX, la acea vreme iranienii dorind sa achizitioneze un tanc nou. Insusi generalul Israel Tal ne spune ca le-au propus iranienilor o versiune proprie atunci cand a fost invitat sa viziteze Academia Militara din Shiraz –ofiterii britanici care se aflau acolo ca profesori si consilieri i-au multumit pentru binele facut Coroanei britanice. Asta a facut ca, intr-un final, iranienii sa achizitioneze tancuri Chieftain in 1970, cel mai avansat tanc la acea vreme, si primul din lume cu tun calibrul 120 mm. Au primit doar 185 de exemplare pana la urma, insa in 1971, Sahul, in dorinta de a trasforma armata imperiala iraniana in cea mai puternica din zona, a comandat 707 exemplare Chieftain Mk.3/5+vehicule de suport, versiune imbunatatita. In decembrie 1974 au comandat o versiune imbunatatita dupa cerinte proprii, Shir Iran-1/125 de exemplare si Shir Iran-2/1225 de exemplare, platind anticipat suma enorma de 650 de milioane de lire sterline, primele livrari urmand a avea loc in 1980. Aoleeooo mama ce de “fier”! Detronarea Sahului a oprit livrarea blindatelor, englezoii nu au dat niciodata inapoi banii dati in avans de catre Pahlavi.
Iranienii sustin si-n ziua de astazi ca “britisii” le datoreaza cel putin 400 de milioane de lire sterline/aproximativ 520 de milioane de dolari! Dupa caderea Sahului, ROF Leeds a intrat in declin, la acel moment aveau gata doua tancuri-prototip Shir-2. I-au salvat iordanienii care le-au comandat in 1980, nici mai mult nici mai putin de 274 de tancuri Shir-2 sub numele de Khalid). Au aflat si presiunea araba asupra guvernului britanic a crescut. Daca arabii si-ar fi retras banii de la Banca Angliei, economia britanica ar fi avut de suferit. Pana la urma au decis sa nu ne vanda tancuri Chieftain si licenta de fabricatie, insa au continuat sa-i minta pe Igal Allon si Golda Meir (se pare ca israelienii plateau pentru toate astea cel putin 100 de milioane de lire sterline, conform Memoriilor ambasadorului britanic la Tel Aviv la acea vreme, Sir Ernest John Ward Barnes. In comparatie cu banii arabilor suma era…derizorie). M-au mintit si pe mine. Noi am continuat evaluarea blindatelor si dezvoltarea imbunatatirilor la varianta locala. Am studiat relatiile internationale si nu am auzit niciodata despre un guvern al unei tari occidentale, moderne, care sa delibereze in Cabinet daca sa minta sau sa nu minta Israelul. Este de necrezut! Noi cumparam cu banii jos tancurile Centurion, daca ei ne-ar fi spus adevarul atunci noi am fi incetat platile, ei ramanand fara bani. In cele din urma ne-au cerut inapoi cele doua prototipuri spunand ca nu pot finaliza afacerea…
Nu a existat niciun argument adus in favoarea anularii afacerii insa noi am inteles mai tarziu de ce nu ne pot vinde tancurile, arabii si banii lor! Nu am fost suparati la momentul respectiv, dar cand am aflat ca ne-au mintit am fost furiosi. Intre timp arabii au primit T-62 de la sovietici ceea ce ne-a ingrijorat profund. Americanii au refuzat sa ne vanda tancuri. Noi am inteles ca n-avem nicio posibilitate de a obtine tancuri noi (foarte probabil e vorba de M-103. Asta avea tun calibrul 120 mm, s-a produs in numar mic. Surse independente sustin ca israelienii erau interesati si de proiectul XM-803, proiect care avea sa duca la M-1 Abrams). Atunci am decis sa ne facem propriul tanc, am decis sa facem Merkava! Era anul 1969”.
Bravo lor, zic eu! Oricum, situatia nu era nicicum roza fiindca, in noiembrie 1969, britanicii au spus stop oricarei colaborari tehnice militare cu Israelul spre marea bucurie a arabilor cei plini de petrodolari! Sau liropetrol, zicem noi! Insa tot raul a fost spre bine fiindca sfarsitul Chieftain a insemnat nasterea Merkava!
Va urma.
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet
www.military-today.com › tanks
www.armyrecognition.com › …
www.army-technology.com › …
tanks-encyclopedia.com › Isra…
www.militaryfactory.com › isr…
warfarehistorynetwork.com › …
www.tanks.net › tank-history
www.idf.il › minisites › armor…
israeli-weapons.com
http://www.patton-mania.com › …
https://www.warhistoryonline.com › …
https://www.historynet.com › t…
http://fofanov.armor.kiev.ua › …
https://below-the-turret-ring.blogspot.com › …
israeli-weapons.com
https://amp.en.google-info.org › …
http://www.archives.mod.gov.il › …