Daca pana si sirienii folosesc asa ceva…
Ce faci bade, sezi si cugeti?
Numa’ sed…
Armata siriana – cea oficiala – a inceput sa primeasca radare portabile rusesti Fara-1, montate prompt pe mitralierele DShK.
Cunoscut ca SBR-5 in serviciul rusesc, inlocuind vechiul SBR-3, Fara-1 este un radar FMCW in banda J, cu o putere emisa de doar 0,05W (calificandu-se deci ca un LPI) capabil sa supravegheze un sector de 180 de grade si sa detecteze vehicule de la 4km si personal de la 2km, cu o precizie de 30 de metri in distanta si 4 grade in azimut. Detectia se realizeaza prin efectul Doppler, pe o plaja intre 2 si 50km/h.
A fost conceput atat pentru observarea campului de lupta, in ajutorul cercetarii, cat si ca “luneta” de vedere pe timp de noapte pentru mitralierele NSV de 12,7mm, aruncatoarele de grenade AGS-17 de 40mm sau mitralierele PKM de 7,62mm.
Cu o greutate de doar 14-16kg si o constructie destul de solida pentru a rezista socurilor generate de tragerea cu mitralierele grele, Fara-1 e destul de compact si rezistent la operarea de catre “soldatii neinstruiti” pentru a fi distribuit la nivel de companie.
Radarele de acest gen se afla la concurenta cu dispozitivele optice de vedere pe timp de noapte, bazate fie pe intensificatoare de imagine fie pe camere de termoviziune (ultimele au inceput sa fie integrate si pe telefoane mobile, evident cu performante mai reduse). Principalul avantaj al radarului ar fi performantele mai bune in conditiile meteo proaste, ploaia sau ceata reducand distanta de detectie a dispozitivelor optice.
In plus, radarul poate functiona in mod automat, bateriile avand o resursa de 6 ore, alertand operatorul in caz ca o tinta este detectata in perimetrul supravegheat, lucrul dificil de realizat cu dispozitivele optice.
Daca ultimele cercetari in materie de materiale pentru uniforme au adus solutii de camuflare impotriva senzorilor optici, radarele raman deocamdata mai greu de pacalit la nivel individual.
Cateva lucruri ar fi de remarcat, incepand cu modul de folosire al Fara-1 montate pe mitralierele grele, de 12,7mm. Montarea de dispozitive de ochire optice sau, dupa cum se vede, radio a fi o noua moda ce transforma mitralierele in arme de precizie cu bataie mare.
Miscare pare sa fi trecut neobservata in Romania dar nu ar fi nici prima si nici ultima data cand idei bune sint lasate sa fie testate de altii mult si bine, pana cand devin vechi si ineficiente, gata pentru a fi adoptate local.
Tactiqthink se intreba ce se poate face impotriva unei 12,7mm cand esti la primire si nu ai KPV-urile pe aproape. “Sa astepti noaptea” tocmai a iesit de pe lista, de cand posesorii de NSV sau Kord au supralicitat cu Fara-1 si/sau o luneta cu termoviziune.
Al doilea lucru remarcabil: chiar si in Romania ar fi greu de gasit in dotare un echipament care sa fi fost conceput inainte de Razboiul Doi daca nu ar exista DShK. Daca rusii tot au ajuns cu doua generatii inaintea ei, poate ar fi cazul sa se gandeasca cineva si la inlocuirea DShK cu ceva ce ar imbunatati mobilitatea prin scaderea greutatii dar si precizia.
Cine se gandeste ca si americanii au antediluvianul M2, ar trebui sa stie ca respectiva piesa a ramas in dotare in ciuda incercarilor de inlocuire deci situatia e mai degraba rezultatul esecului inlocuitorilor si nu lipsei incercarilor.
In sfarsit, la un moment dat Thales a prezentat un radar similar Fara-1, numit SQUIRE, ce ar fi putut fi asamblat/fabricat in Romania de a carui soarta nu s-a mai auzit nimic. Inca un magar disparut in ceata contractelor romanesti.
RumaniaMilitary:
Cam asa arata ce au reusit sa faca israelienii ducand mai departe ideea „tatonata” si in Romania pe turelele teleoperate de calibru mic Grifon: ELI-3312 (al ELTA IAI ) RCWS cu senzori HFL si radar Doppler = Target Acquisition and Cueing System.
In ultimii ani tehnologia a evoluat si mai mult pentru astfel de senzori, ducand la miniaturizarea lor, facandu-i portabili inclusiv pentru infanteristul de rand.
O astfel de modernizare s-ar preta nu doar mitralierelor de cal. 7,62mm sau 12,7mm ci poate si calibrelor superioare, cum ar fi cal. 14,5mm, daca vrei sa si lovesti ceva la distante de peste 200m.
Si daca tot era vorba de rusi, iata ca acestia introduc in unitatile de artilerie ale districtului militar sud radare portabile (la 135kg, cat de portabile pot fi) de tip Aistyonok, utile atat pentru dirijarea proiectilelor de artilerie (inclusiv aruncatoare si proiectile reactive, cal. 81-152mm), cat si pentru detectarea punctelor de lansare si UAV, in mod contrabaterie. Sistemul poate distinge tinte mobile in teren pana la distante de 20km si este modular si dotat cu afisaj color, putand fi instalat si pe vehicule.
Si acest model de radar a fost livrat in Siria, atat combatantilor rusi cat si aliatilor din armata guvernamentala siriana.