Un termen foarte uzitat in ultima vreme, la moda chiar, insa foarte putin inteles.
Asadar haideti sa vedem ce inseamna offsetul si cam cum se face.
In primul rand trebuie spus ca nu exista o reteta general valabila, o formula clara si recunoscuta unanim, privind modul si procentul unei activitati de offset. Astfel in cutuma comertului cu arme exista mai multe tipuri neoficiale de offset. Iata si cateva exemple:
-achizitiile in contrapartida. Exemplu, achizitia de catre Israel de avioane de antrenament avansat M 346 de la Italia. Intelegerea intre cele doua parti se refera la faptul ca partea italiana va cumpara armament israelian, in suma egala cu valoare avioanelor cumparate de Israel. Aici nu este vorba nici de investitii, nici de transfer tehnologic. Mai clar un fel de barter, schimb de produse cu valoare insumata egala.
-transferul tehnologic. Se regaseste in general, este cel mai bine exemplificat de India, la tari mai putin dezvoltate industrial, care solicita la achizitiile de armament, in principal transfer tehnologic, in incercarea de a-si dinamiza propria industrie si de a o aduce, tehnologic vorbind, cat mai aproape de tarile dezvoltate.
Un exemplu este achizitia de avioane Rafale, cu o suma totala cuprinsa intre 12.5-20 de miliarde de euro. Compania franceza Dassault s-a angajat la un offset, cel putin deocamdata, prin transfer de tehnologie, de peste 4 miliarde de euro, offset care sa asigure Indiei capacitatea de a construi 108, din cele 126 de Rafale cu propriile sale forte, in industria indigena.
-si al treilea tip de offset, cel pe care RoMilitary il vizeaza pentru Romania si care a fost oferit de catre Saab in 2010, cel in care majoritatea covarsitoare a sumei platite, catre compania producatoare de armament, se intoarce prin investitii directe, civile, in economia nationala. La acest tip de offset, sumele care merg spre industria militara autohtona, desi importante, sunt mici porcentual fata de suma totala.
OK, pana aici totul este bine, dar cum anume se face offsetul, cine hotareste in ce ramuri economice merge, etc. ? Prin 2010, 30 de companii suedeze au fost invitate de Saab in Romania, unde s-au intalnit cu un numar similar de companii romanesti. Discutii libere, fiecare cu fiecare, iar mai apoi, daca lucrurile s-ar fi finalizat prin achizitia de catre Romania a avioanelor Saab 39 Gripen, contactele initiale, s-ar fi transformat in parteneriate de afaceri.
Daca lucrurile merg spre o finalizare certa, atunci guvernul roman ar fi putut cere anumite tipuri de investitii, ar fi negociat cu partea suedeza, de exemplu, o investitie in infrastructura, o autostrada, sau ar fi putut sa ceara ca o parte din bani, sa spunem un miliard de euro, sa fie investiti intr-o anumita ramura economica, iar investitile sa aduca un export anual de, sa zicem, 300 de milioane de euro, 500 de slujbe inalt calificate si 4000 de slujbe medii calificate, ca respectivele produse sa contina 60-70% din componente produse in Romania, si practic orice variatiuni pe aceeasi tema.
In esenta, este impropriu sa intrebi inainte ce offset va face cutare firma, in cadrul a nu stiu ce contract! Nimeni nu stie dinainte, tocmai datorita faptului ca contractul si structura offsetului se pun la punct, de facto, abia dupa semnarea acordului-mama, cel de achizitie. Pana atunci se discuta doar in termeni marcoeconomici, pe sume generale.
Alt exemplu. Nu se poate cere EADS sa ne spuna ce offset va face ea, ce companii romanesti vor fi alese partenere, ce investitii vor face europenii, daca Romania ar cumpara 48 de Typhoon, atata timp cat nu se stabileste clar contractul cadru, suma finala, etc. De asemenea nici depre pretul avioanelor este impropriu a se vorbi si asta datorita faptului ca fiecare achizitie este foarte specifica.
De la anumite dotari, la infrastructura fiecarei tari, la tipul de offset ales, toate acestea duc de fiecare data la preturi diferite, pentru parteneri diferiti. Teoretic vorbind, cel mai mic pret posibil la avioane ar fi obtinut daca Romania ar cumpara 48 de avioane, cu banii jos, fara offset! Ceea ce este imposibil si asta nu doar pentru Romania.
Abia apoi se poate trece la o negociere serioasa pentru implementarea investitilor in contrapartida.
Asadar, mai intai trebuie sa te hotaresti ce tip de offset vrei, ce ramura/ramuri economice sunt cele mai avantajoase pentrui tine sa le dezvolti, ce vrei de fapt de la investitile respective: slujbe, exporturi, transfer tehnologic, etc, etc si mai apoi incepi discutiile.
Dupa finalizarea acestora, agentia romana care se ocupa de verificarea si implementarea offsetului, trebuie sa fie de acord cu planul si de asemenea, agentia sau guvernul tarii din care compania producatoare provine, mai ales in privinta transferului de inalta tehnologie, militara sau civila.
Asadar problema investitiilor, asa numite “compensatorii”, nu este una usoara, sau general valabila, si multe intrebari care apar in presa romaneasca referitoare la prezumtive contracte de offset, in diferite cazuri de producatori de armament, sunt derizorii, in sensul ca sunt cu totul absurde si dovedesc doar faptul ca desi cuvantul offset a intrat deja in vocabularul comun al tuturor, nu este nici pe departe inteles cat de cat.
Ce as alege eu pentru economia romanesca, intr-un astfel de caz?! Raspunsul sta intr-un singur cuvant, cuvant care este chintesenta oricarei economii, mama tuturor strategiilor de dezvoltare,Alfa si Omega tuturor tratatelor si teoriilor economice, acum si in vecii veciilor!
Cuvantul magic este de fapt unul modest: SLUJBE!!!
Nu exporturi, nu productie de nave spatiale, nu agricultura, nu, nu, nu! Totul este in van, toate cele de mai inainte sunt doar simple unelte, prin care trebuie sa ajungem la premiul suprem: cat mai multe slujbe, cat mai multe slujbe bine platite, si abia de aici incolo incepem sa nuantam! Adica unde si ce fel de slujbe vrem!
Pentru a avea slujbe bine platite, ai nevoie de productie si in general de productie cu inalt, sau cat mai inalt, grad de prelucrare. Nu vinzi scanduri, vinzi mobila, nu vinzi tabla, ci Logan-uri, nu exporti grau si porumb, ci produse din carne, etc, etc. Din pacate ni se spune la TV ca economia Romaniei merge binisor, ca PIB-ul nostru este format, in proportie mai mare de 50% din servicii, adica exact ca in Germania! Adica macar la nivel de structura PIB stam bine.
Da, o fi, numai ca desi ponderea industriei in PIB este de 25%, cam la fel ca in Germania, ce produce industria noastra si ce produce industria lor?! Cu o tara, Romania, in care serviciile inseamna agent de paza-700 lei/luna, sau vanzatoare in supermarket-800 lei/luna, nu faci mare smecherie.
Procentual stam bine, pe media europeana, dar sistemic stam foarte prost. De ce?! Pai intr-o economie sunt doar doua ramuri care produc bani: Industria si Agricultura! Serviciile, doar invart bani, dar de produs nu produc absolut nimic, si asta cere ca industria si agricultura sa fie foarte puternice, pentru a putea genera salarii bune si in servicii.
Sau mai pe intelesul tuturor: industria si agricultura trebuie sa produca bunuri foarte competitive si cu adaus de plus valoare cat mai mare si asta datorita fatului ca o tara, o economie traieste doar din plus-valoare obtinuta de cele doua ramuri mai sus mentionate. Adevarat ca economiile foarte dezvoltate exporta si servicii, dar deocammdata acesta nu este si cazul economiei romanesti.
Practic doar ramurile direct productive “fac” banii, serviciile nu fac altceva decat sa-i distribuie in economie. Sanatatea, invatamantul, frizeriile, sau comertul, agentiile de turism, transporturile, etc, toate primesc bani si de lucru, direct sau indirect, din partea industriei si a agriculturii, iar atat timp cat noi producem Logan si nemtii Mercedes, diferenta de preturi, care apare din diferenta de calitate si complexitate a produsului, adica din productivitatea muncii, se vede in salarii si venituri.
Ca un singur exemplu de caz. In Germania salariul negociat pe ramuri industriale a crescut in 20 de ani cu..5%, asta in timp ce productivitatea muncii, a crecut cu peste 80%. Ce au facut nemtii cu aceasta crestere de productivitate, care inseamna de fapt bani in plus?! Simplu: investitii, cercetare-dezvoltare, promovare, dar in general si-au crescut competitivitatea tehnologica, oferind mereu produse mai noi, mai performante, mai pe sleau, firmele germane au avut suficienti bani de investiti, pentru a ramane in fruntea tehnologiei mondiale.
Cu ce s-au ales muncitorii germani din aceasta crestere spectaculoasa de productivitate, dar foarte mica de venituri?! Pai…s-au ales cu locuri de munca foarte bine platite, inalt calificate, s-au ales cu o stabilitate rar intalnita in lume, in privinta locurilor de munca! Se angajeaza si se pensioneaza din aceeasi intreprindere, nu au grija zilei de maine, au cele mai bune conditii de munca.
Asadar asta as face eu cu offsetul: investiti pe 20 de ani in industrie si agricultura sau infrastructura. Dar as cere foarte clar, investiti serioase si care se amortizeaza greu, sa nu ma trezesc ca imi pleaca dupa 3-4 ani la fel ca Nokia. As solicita fabrici de utilaje, de electronice, de bunuri de larg consum, care sa-mi genereze mie ca Tara, slujbe mediu si inalt calificate, salarii cat mai decente adica, sa am export masiv, pentru stabilitatea cursului, mai ales ca acest gen de investitii aduc stabilitate si predictibilitate pe piata fortei de munca, pe buget si in general aduc pace si prosperitate, pe termen mediu si lung in Romania.
Daca v-ati plictisit, imi cer scuze, am fost cat de lapidar am crezut ca pot fi, pastrand insa un grad de inteligibilitate cat mai ridicat. Se pot face aceste lucruri, se pot face acum. Offsetul este, dupa opinia mea, una dintre cele doua surse, singurele de altfel, de bani ieftini pentru repornirea si recladirea economiei romanesti. Cealalta sursa sunt fondurile europene, insa acolo totul trece prin clasa politica si birocratie, in timp ce investitile de offset sunt o intreprindere 100% privata si deci mult mai credibila si realista.
Vrea cineva in Romania, ma refer la politicieni, sa faca treaba?! Intrebati-va acest lucru cand votati!
GeorgeGMT