La doi ani dupa caderea lui Gaddafi, euforia revolutiei in Libia s-a stins. Gupari armate (simple militii) sau islamisti continua sa lupte pentru teritorii, rute de trafic si controlul exploatatiei de petrol. Ca o masura de disperare, noul Guvern din Tripoli a recurs la aceleasi metode folosite de regimul Gaddafi pentru vanarea disidentilor.
Analistii descriu situatia din Libia actuala un ,,haos violent”, nu mai exista armata, politie ci doar militii inarmate. Confruntarile intre militiile locale se intensifica, gruparile jihadiste continua sa creasca, sabotajele din industria de petrol si stagnarea economica se simte peste tot in Libia. Observatori ai drepturilor omului au declarat ca in Libia post Gaddafi au avut loc mii de asasinate ce au inclus politicieni, activisti, judecatori si membrii ai agentiei de securitate. A mai fost reamintita si situatia penitenciarelor clandestine, controlate de militii, ce nu respecta nici o norma de confort.
Rapoartele indica faptul ca militiile au mai multa putere decat Guvernul, transformand Libia intr-un habitat pentru extremismul islamic. In ultimele 3 saptamani, s-au infintat legitim 3 noi tabere al-Qaeda in sud. Analistii considera acum Libia ca fiind principala baza pentru al-Qaeda din Maghreb. Pe langa toate acestea se mai adauga si dezastrele provocate de ,,interventie”, refugiatii din Mali, dezastru umanitar si esec in implementarea noilor reforme si a constitutiei.
Ca o masura disperata, Guvernul de tranzitie din Tripoli recurge la aceleasi tehnologie folosita de Gaddafi pentru a intrerupe semnalul telefoanelor mobile sau blocarea comunicarii online. In opinia analistilor nu exista diferenta majore intre Libia libera si cea a lui Gaddafi, cu exceptia uneia: productia de petrol care este la pamant.
La doi ani dupa revolta nu este clar cine sunt castigatorii, in mod cert acestia nu sunt cetatenii libieni de rand.
NeroFlash