Noul comandat al intregului front ucrainean, generalul Serghei Surovikin care, conform Ministerului Britanic al Apararii, este: „un general notoriu de corupt și brutal, chiar și după standardele armatei ruse”
Avansul trupelor ucrainene, atat in nord – regiunea Harkov, cat si in sud – Herson, pare de neoprit de armata rusa. Ucrainenii raporteaza succese semnificative in timp ce armata rusa nu da semne ca ar putea stabiliza curand frontul. Rusii nu numai ca par sa-si fi luat gandul de la lupta, dar nici artileria lor nu da semne de viata (esenta armatei ruse), atacurile cu drone asupra catorva tinte fiind, din punctul de vedere al mersului razboiului, cu totul nesemnificative.
Si nu discutam aici despre rachete de croaziera scumpe, ci despre artileria de front, obuziere, rachete tactice, aviatia strategica.
Atunci cand inamicul avanseaza la sol si aparatorii nu fac fata, artileria este panaceul universal folosit si daca vointa sau putinta trupelor terestre ruse nu se mai ridica la cele mai inalte nivele de profesionalism, atunci artileria ar trebui sa suplineasca, cat de cat, lipsa de vointa trupelor.
Insa senzatia generala este ca armata rusa da semne de dezagregare structurala, de la neincredere cronica in lantul de comanda, la prabusirea moralului trupelor din linia intai. Cel mai probabil ca armata rusa si-a atins de mult limitele operationale si logistice, nu au rezerve, nu s-a facut rotatia trupelor, au mari carente in aprovizionarea frontului cu munitie, combustibil, alimente etc si toate acestea se adauga calitatii slabe a corpului ofiterilor si subofiterilor rusi, incapabili sa-si tina sub control oamenii.
Lucrurile acestea s-au vazut din primele zile ale razboiului, doar ca astazi, la peste sase luni de la declansarea conflictului, problemele structurale ale armatei ruse sunt mult mai vizibile si au inceput sa creeze probleme grave. Dar pana la urma cam la fel s-au intamplat lucrurile si in primul razboi mondial si in cel de-al doilea. Rusia n-a avut niciodata o forta militara bine pregatita.
Nu discutam aici despre curajul oamenilor ci despre lucruri mult mai banale: instructia trupelor, coeziunea unitatilor, increderea militarilor in ofiterii lor (comandantii de plutoane, companii, batalioane) ca si de lipsa – foarte probabila – a increderii in competenta ofiterilor superiori. Odata ce lantul de comanda s-a rupt, sau a devenit irelevant pentru trupele aflate in contact cu inamicul, lucrurile s-au terminat si nu pot fi remediate. O forta militara poate fi relativ repede dotata cu tehnica de lupta, cu echipament individual de lupta, dar moralul – odata ce-a luat-o la vale – nu mai ai ce-i face, trupele respective trebuie retrase din front, aduse la odihna, regrupate, restructurate etc.
Si degeaba faci toate acestea daca soldatii stiu ca primesc ordine de la ofiteri incompetenti, numiti in functii pe baza de coruptie, spaga, sau afiliere de partid. Niciodata militarii nu vor urma in lupta cu incredere ordinele venite de la un politruc, fie el si in haina de general.
Increderea in lantul de comanda este extrem de greu de obtinut si foarte usor de pierdut, dureaza mult pana cand o unitate isi capata coeziunea de grup dar totul poate fi pierdut rapid. Si sa nu uitam un amanunt extrem de important, in al doilea razboi mondial, armata sovietica a luptat eroic (asa sustin rusii) doar pentru ca trupele NKVD stateau cu mana pe Nagan si executau de-a valma pe oricine nu mergea inainte. Ar mai fi de amintit si vodka. Astazi greu sa mai faci asa ceva, astfel incat degeaba isi tot schimba Putin generalii, cei din linia intai nu mai asculta ordinele…
In opinia mea, pe frontul din Ucraina lupta doua forte militare extrem de diferite din punctul de vedere al mentalitatii: ucrainenii au prins incredere, unitatile lor s-au rodat pe front, s-a castigat enorm de multa experianta, iar acum au si un moral foarte bun. Rusii, pe de alta parte, sunt exact opusul, o armata de stransura, neinstruita, fara coeziune, fara ofiteri si subofiteri de incredere, prost dotata si foarte slab aprovizionata, comandata la nivel inalt de politruci.
Iar rusilor le-a ajuns cutitul la os si moralul la genunchiul broastei. Nu vad ce ar putea face comanda armatei ruse pentru a stabiliza situatia, pentru ca de remediat nu prea are cum. Armata rusa seamana cu o vaca trimisa la corida pe post de taur si de aici, probabil, problemele aparute in lupta…
Ce se intampla la Kremlin?
Intrebarea are sens in contextul in care la Moscova pare sa vedem inceputul unei lupte interne, iar Putin nu mai este chiar atat de sigur pe el, nu ca ar avea motive sa fie. Discursul s-a schimbat, se accepta infrangerile de pe front, iar ciracii din presa moscovita dau vina pe armata. Interesant este ca dau totusi vina pe cineva…
Este evident ca puterea de la Moscova se clatina, incapabila sa castige razboiul din Ucraina, incapabila sa tina macar frontul, semnificativ aici este raspunsul purtatorului de cuvant al presedentiei ruse, Dmitry Sergeyevich Peskov, care intrebat fiind care sunt granitele provincilor anexate a raspuns ca nu stie…
Cum sa anexezi un teritoriu fara sa ai o harta oficiala atasata decretului respectiv?! Raspunul este ca asa ceva nu se poate, nu poti anexa un teritoriu fara sa-i definesti granitele oficiale. Nici o casa nu poti cumpara fara sa ai cadastru.
Brambureala care se simte in conducerea Rusiei este deja publica, Putin vorbeste acum de poporul ucrainean, cand pana mai ieri sustinea ca asa ceva nu exista, se anunta ca Moscova este dispusa la negocieri, dar in acelasi timp propagandistii Kremlinului au inceput sa atace armata federala, iar acest lucru ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru Putin.
Amenintarea cu folosirea armelor nucleare s-a mai potolit si ea, macar ca la ce sa folosesti o arma tactica daca mai apoi nu are loc o inaintare la sol a propriilor tale trupe? In acelasi timp, folosirea unei “tactice” ar schimba probabil lumea dincolo de ce ne putem noi inchipui astazi, dar intrebarea care se pune este: mai are Putin controlul asupra armatei ruse? Un eventual ordin de folosirea a unei arme nucleare ar fi urmat de militari?
Pentru ca trebuie sa recunoastem, Valdimir Putin, de buna voie si absolut nesilit de nimeni, a dat dovada unei crunte imbecilitati si-a aruncat tara in prapastie iar solutii pentru o rezolvare cat de cat onorabila nu prea se intrevad.
Ca sa incepi o negociere de pe pozitii de forta ai nevoie de o pozitie solida pe front, lucru care lipseste cu totul Federatiei Ruse, ucrainenii inaintand pe cel putin doua directii. Asa ca la ce ar putea spera Moscova? Sa-l dea jos pe Putin si sa recunoasca greseala, sa-si retraga trupele fugarite deja de ucraineni si sa ceara “stop-joc”? Sa vanda in pierdere pentru a-si limita pierderile? Ok, dar cine ar cumpara?!
Lucrurile nu merg asa, daca esti slab greu sa obtii conditii de pace bune. Rusiei ii vor ramane sanctiunile economice pe cap, ii se vor cere despagubiri finaciare (pe care nu le poate plati sub nicio forma), ii se va cere sa puna la dispozitia Curtii Penale Internaționale de la Haga criminalii de razboi, plus alte cateva.
Ar putea chiar sa piarda Crimeea si mai apoi, cu slabiciunea dovedita pe campul de lupta, incoltita de puterile occidentale cine poate garanta ca intre granitele Federatiei lucrurile vor ramane linistite si nu vom avea de-a face cu revolte, secesiuni etc? Cu ce sa contraatace Moscova, cu o armata ca vai de ea, distrusa deja in Ucraina, cu moralul la pamant si cu o dotare la nivelul anilor “80?
In acest moment nu cred ca cineva are un scenariu credibil pentru incheierea acestui conflict si cel mai probabil ca el va deveni la un moment dat unul inghetat, fara un acord de pace, un razboi fara de sfarsit (oficial cel putin). In acelasi timp, situatia din Rusia, atat politica cat si economica, va cunoaste o degenerare lenta dar continua.
Moscova nu are o iesire de rezerva din mizeria in care Vladimir Putin a bagat-o si nici nu poate da inapoi prea mult fara sa-si puna in pericol insasi existenta sa ca stat unitar.
Pe o scara de la 1 la 10, greseala facuta de Putin in Ucraina cred ca poate fi incadrata fara sa gresim prea mult la gradul “11”, adica o tampenie epocala, care apare odata la cateva sute de ani, in care un lider al unei tari foarte puternice, stabila economic si politic, din motive doar de el stiute, a distrus-o dincolo de reparatie. Vladimir Putin ar castiga probabil premiul pentru cel mai prost lider al unei tari, din ultimii 500 de ani, fara vreo concurenta serioasa.
Rusia post Putin nu va mai fi la fel, iar lui Vladimir Putin ii va fi foarte greu sa supravietuiasca politic acestei monstruoase greseli facute.
Semnele care arata ca la Moscova unitatea din jurul tronului nu mai este ce-a fost sunt deja vizibile si ele se vor accentua probabil, mai ales ca nu prea sunt solutii.
Imperiul Rus s-a prabusit, URSSul l-a urmat 74 de ani mai traziu, iar zilele Federatiei Ruse (asa cum o cunoastem noi astazi), par a fi numarate si cand te gandesti ca pe 23 februarie statul rus era relativ bine, relativ bogat, iar puterea lui Vladimir Putin de necontestat atat in interiorul cat si in exteriorul Rusiei.
Astazi, totul este contestat, totul se clatina si nu se intrevede nici o iesire rezonabila, Rusia nu prea are cum sa-si controleze pierderile.
Spasibo gospodin Putin.
PS Pe de alta parte, aceasta lipsa de optiuni pentru rusii este un pic de speriat.
GeorgeGMT