“Datorită împiedicari românilor de a-și învăța limba maternă în școli, ajungem la situația în care românii în Serbia și România trebuie să comunice în limba engleză. În timp ce dinspre partea sârbă, datorită propagandei ostile a Belgradului față de România, populația locală simte frică și nesiguranță în raport cu România. De ce România și UE susțin acest lucru? De ce se trece sub tăcere o asemenea încălcare gravă a propriilor principii”, se întreabă într-o scrisoarea deschisă adresată clasei politice de la București și instituțiilor europene, președintele Partidului Neamului Românesc din Serbia, dr. Predrag Balașevic, preluat de Romanian Global News.
“Catastrofa ecologică care s-a întâmplă în ultimii ani în Bor și în împrejurime după sosirea companiei chineze Zi-Jin este doar un exemplu. Poluarea din alte surse este, de asemenea, ridicată. Aceasta nu este doar o problemă regională, ci devine internațională, deoarece poluarea care este produsă în Serbia afectează și vecinii, în primul rând pe România și Bulgaria.
Guvernul în Serbia ascunde consecințele acestei poluări, iar studii cu privire la aceasta nu se fac.
În timp ce se învârte subiectul bombardamentului cu uraniu sărăcit de către NATO este adesea folosit pentru a atrage atenția, de asemenea, fără niciun studiu și analiză.
În afară de orașul Bor, regiunea expusă catastrofei ecologice este locuită în esenţă de minoritatea română, care se ocupă în principal cu agricultura. Problemele ecologice pun astfel în pericol populația atât din punct de vedere al sănătății, cât și economic. În unele părți ale regiunii, ocuparea cu agricultura devine imposibilă, în timp ce unele așezări şi terenurile agricole se distrug cu activități miniere. Tot timpul, Serbia evită sprijinul și compensațiile serioase pentru populația locală, ci dimpotrivă, în afară de Zi-Jin, problemele lor sunt abuzate și de companii și indivizi apropiaţi guvernului, tranzacționând cu proprietățile lor la un preț foarte mic. O problemă suplimentară a presiuni economice este şi aducerea lucrătorilor chinezi în loc de angajarea celor domestici.
Starea devine alarmantă și insuportabilă. Deoarece, fără vreo protecție, pentru populația românească singura cale de ieșire este părăsirea regiunii.
Pentru comunitatea românească, această situație este doar una din metodele de presiune, deși aici nu este vorba doar despre o problemă etnică, ci și despre o problemă a administrației de stat, corupte și incriminate, efectele sunt aceleași. Rezultatul final este amenințarea fizică a minorității române și problema supraviețuirii acesteia în această zonă”, se arată în scrisoare.
Romanian Global News prezintă textul integral al scrisorii, remintind că românii/vlahii din Timoc nu au dreptul la școală în limba maternă:
Guvernul României
În atenția domnului Prim-Ministru Florin Cîțu
PROTEST
Stimate domnule Prim-Ministru,
Cu această scrisoare depunem un protest vehement câtre instituțiile UE și ale României din cauza comportamentului statului Serbia față de minoritatea română în estul Serbiei. În același timp dorim să informăm cât mai mulți factori relevanți pentru care acest subiect are importanţă.
Motivul protestului este poluarea enormă cauzată de compania chineză Zi-Jin în orașul Bor în estul Serbiei, care pune în pericol o mare parte din regiunea locuită de minoritatea română, numită și popular vlahi. La sfârșitul acestui protest, anexăm o descriere a catastrofei ecologice care este în curs.
Cauza este însă poziția acestei minorități și comportamentul instituțiilor UE și a României față de această problemă pe o perioadă de timp mai lungă până în prezent.
Minoritatea română în Serbia constă din două comunități în estul țării pe lângă graniță cu România vecină. Prima parte mai mică a acestei comunități se află la nord de Dunăre în provincia Voivodina. Această comunitate este autohtonă aici și a devenit parte a Serbiei după primul război mondial prin împărţirea regiunei Banatului în partea română și sârbă și prin alipirea acestei teritoriei ale fostei monarhie austro-ungare la Serbia. Cealaltă, o parte mai mare a minorității românești de aproape 300 000 de apartenenţi, este concentrată la sud de Dunăre. O parte din populația românească s-a stabilit pe acest teritoriu în secolul al 18-lea din zonele românești ale Transilvaniei și Munteniei (numită atunci Ţara Românească – Principatul Ţara Românească). Partea celaltă sunt nativi romani romanizați în timpul Imperiului Roman.
Din 1948, administrația sârbă nu mai recunoaște românii în această zonă ca români, ci îi numește vlahi, menționând că nu sunt români nici nu au legătură cu ei.
Partidul Neamului Românesc, este singura structură politică a minorității românești în estul Serbiei care se ocupă cu protecția intereselor minorității românești în această zonă.
Subiectul protestului nostru se referă în principal la zona de la sud de Dunăre.
Imediat după stabilirea pe teritoriul Serbiei, dar mai ales după crearea statului sârb modern, românii au fost supuși asimilării și aculturării agresive cu elementele clare de etnocid de către autoritățile sârbe. Scopul a fost abolirea identității românești și înlocuirea acesteia cu una sârbească. Autoritățile sârbe au investit multă energie în asta.
Românii strămutaţi au fost o comunitate agrară, nedezvoltată și săracă, la fel ca Serbia și alte țări balcanice la acea vreme. Totuși, astfel de măsuri și presiuni din partea autorităților sârbe, imposibilitatea educației în propria lor limbă, autoorganizarea și lipsa oricărui contact cu țara de origine a Principatului Valahiei și mai târziu Regatului României, au dus la o întârziere și mai mare a românilor din estul Serbiei și din regiune, și astfel întreaga regiune a Serbiei unde este majoritatea. Totuşi, pentru autoritățile sârbe, asimilarea a fost mai importantă decât dezvoltarea țării, ceea ce vorbește despre iraționalitatea politicii sârbe bazată pe naționalismul poporului majoritar sârb, pe lângă neglijarea realităţi.
După al doilea război mondial, în perioada comunistă, presiunile asupra minorităţii române au continuat. Comuniștii iugoslavi aplică metode noi de politică etnocidă bazate pe invențiile NKVD și KGB sovietice. Metodele staliniste de falsificare a istoriei și realității anulează administrativ pe românii în estul Serbiei de la sud de Dunăre. Astfel de metode se folosesc și astăzi, cu acea că în loc de propagandă oficială de stat, se foloseşte fabricarea de știri false prin intermediul rețelelor sociale de pe internet. În acest fel, Belgrad atribuie legitimitate acestui tip de presiune sub pretextul că aceste rețele, precum și regulile și propaganda de acolo, sunt controlate de guvernele țărilor democrate.
Problema pe care o pot provoca știrile false vizate vedem în fiecare zi, dar împotriva românilor în estul Serbiei evident totul este permis.
Românii în Serbia de la sud de Dunăre după 1948. dispar din toate documentele administrației de stat și apare în locul lor o nouă minoritate națională până atunci neexistentă – așa numiţi Vlahii care nu sunt români, sau mai scurt doar vlahi. Astfel, cu aproximativ 200.000 de români înainte de cel de-al doilea război mondial, comunitatea românească a căzut la recensământul în 1961. la doar 1.600 de vlahi care nu sunt români.
Totuşi, în Voivodina rămân ca români deoarece Serbia a trebuit să respecte acordurile privind integrarea Voivodinei, aşa că nu a putut să ia drepturile minorităților în Voivodina.
După căderea comunismului în Europa de Est, nu s-au produs schimbări semnificative în Serbia. Comuniștii sârbi au reușit să mențină controlul asupra noului sistem multipartit, a instituţiilor, organizaţiilor non-guvernamentale și chiar în reprezentările organizațiilor străine. Astfel, tranziția în Serbia nu are sens și, în loc de reforme și democratizarea țării, Serbia se îndreaptă și mai mult către regimuri autoritare, precum Rusia și, mai recent, China. Astfel, minoritatea română continuă să fie supusă situației caracteristice pentru Evul Mediu și nu minorității într-o țară europeană. Presiunea crescută a presei ultranaționaliste sârbe asupra publicului Serbiei în timpul crizei și al războaielor în timpul guvernării lui Slobodan Milošević are un efect foarte negativ asupra minorității române. Consecința acestui lucru poate fi urmărită prin variații ilogice la recensămintele populaţiei.
Deși românii au fost urâţi de putere și de Biserica Ortodoxă Sârbă, minoritatea română a fost bine primită de majoritatea etnică sârbă ca vecini, iar în perioada de cei aproape 200 de ani de la prăbuşirea Imperiului Otoman nu au existat probleme etnice între cele două comunități. Totuşi, problema a fost forțată din vârful puteri pentru a crea neîncredere între cele două comunități. Scopul era controlul mai uşor ale ambelor comunități și impunerea opinii, atitudini și realizarea unor obiective iraționale, scopuri care sunt opuse procesului de democratizare care se desfășură în Europa în acelaşi timp.
Pentru a preveni dezvoltarea comunității și controlul acesteia, autoritățile sârbe, în loc să accepte organizațiile românești autentice, impun comunității voința puteri centrale prin organizațiile paralele și prin indivizi aflaţi sub controlul puteri. Belgradul alege lideri fictivi ai comunității românești care sunt apropiați autorităților, și Biserici Ortodoxe Sârbe și le prezintă publicului ca singurii reprezentanți ai acestei comunități. Întrucât că sunt oameni ascultători, în majoritate oameni incapabili, cu o educație redusă, guvernul îi controlează uşor, ei nu reprezintă comunitatea, ci servesc pentru înșelarea publicului și propagandei mediatice.
La una dintre ultimele întâlniri cu Secretarul de stat al Guvernului Serbiei pentru minorităţi, dl. Ivan Bošnjak, la plângerile noastre referitoare la drepturile minorităților, el a răspuns „Ce doriţi, nu v-au masacrat”, făcând o paralelă cu comunitățile minoritare sârbe din fostul stat Iugoslavia din perioada războiului civil din anii nouăzecii ai secolului trecut.
De ce se reduce ideea drepturilor minorităților în Serbia la simpla supraviețuire și la dreptul de a nu fi masacrat dacă aparține unei minorități? Chiar și animalele din lume au acest drept astăzi, dar este evident că asta este o mare realizare pentru minoritatea română din Serbia.
De ce România, UE și instituțiile internaționale la aceste norme anticivilizate și de fapt procese antieuropene tac?
După căderea lui Milošević, starea comunității române s-a deteriorat și în continuare. Deși între timp Serbia a devenit şi un candidat pentru aderarea în UE. Poziția minorității române nu s-a schimbat. Ceea ce mărturisește despre sinceritatea politicii sârbe în raport cu UE. Serbia folosește adesea fondurile UE în scopuri anti-europene.
Politica UE și standardele în Serbia sunt văzute ca un pericol, sau chiar instrumente dezvoltate în mod deliberat ale unui război special împotriva Serbiei și a poporului sârb, deoarece sunt în completă contradicție cu conceptul de societate care se dezvoltă în Serbia de aproape 2 secole și ceea ce este implantat în conștiința majorității cetățenilor prin propaganda mediatică și abuzul asupra sistemului școlar. Acel concept se bazează pe dominația poporului majoritar sârb și nu pe egalitatea tuturor cetățenilor, pe încălcarea drepturilor omului și a minorităților, înăbuşirea libertății presei, împiedicarea dezvoltări democrației și a justiţiei independente precum și a oricăror reforme care ar interfera cu situația moștenită după regimul comunist. Interesul oligarhiei, aparatului de stat, Bisericii Ortodoxe Sârbe și serviciilor de securitate este plasat înainte intereselor statului și ale poporului, iar o astfel de politică este ascunsă cu iscusinţă după ultranaționalismul pentru mase.
Chiar și atunci când se gândește la democrație, publicul sârb este înclinat spre ideea unui fel de democrație națională, referitor democrație pe masura poporului majoritar sârb și nu unei societăți cu cetățeni egali. Atitudinea că minoritățile ar trebui să fie asimilate oriunde ar fi posibil, și să nu li se permită nici-un drept, rămâne dominantă.
Cu toate acestea, Serbia nu reușește să trateze rău toate minoritățile cu privire la această problemă doar pentru că este adesea confruntată cu presiuni din țării din afara sau din ţării de origine, care port grija de poziția propriilor minorități.
Comportamentul României este totuşi neobișnuit și arată o doză de autodistrugere și lipsă de interes pentru poziția minorității române, și deseori încearcă să ascundă această problemă, care este una din cauzele importante ale dezavantajului nostru.
Nu este suficient de clar dacă motivul pentru aceasta este puterea Belgradului de a controla politica Bucureștiului în Serbia, prin diferite forme de corupție, sau poziția generală a României conform căreia minoritatea română nu este importantă. Faptul este, totuşi, că România, și numai România, nu are o strategie pentru minoritatea sa din Serbia ci nici din alte țări înconjurătoare. În același timp, ea sprijină fanatic Serbia în toate privinţele, nu numai când este vorba de aderarea la UE.
În acest timp, Belgradul conduce o adevărată prigoană mediatică împotriva României și a Bisericii Ortodoxe Române în Serbia, și mai ales în estul Serbiei. România se prezintă ca un potențial agresor care dorește să pună în pericol teritorial pe Serbia prin intermediul minorității române, internetul e inundat de teoriile complotiste, împotriva României, există chiar pretenția că România s-a format doar pentru a pune în pericol poporul sârb. Scopul este de a intimida populația din estul Serbiei și minoritatea română să obţine un sentiment de vinovăție și complexe că este rău să fii român.
Este clar că aceste pasuri ale Belgradului sunt în contradicție cu politica UE care propagă relațiile de bună vecinătate, consolidând cooperarea și accelerând creșterea economiilor în regiunile limitrofe etc. Însă, Belgradul face contrariul cu acțiunile sale. Cooperarea transfrontalieră practic nu există, nici nu au fost fondurile UE utilizate pentru aceste idei. Datorită împiedicari românilor de a-și învăța limba maternă în școli, ajungem la situația în care românii în Serbia și România trebuie să comunice în limba engleză. În timp ce din partea sârbă, datorită propagandei ostile a Belgradului față de România, populația locală simte frică și nesiguranță în raport cu România. De ce România și UE susțin acest lucru? De ce trece sub tăcere o asemenea încălcare gravă a propriilor principii?
Este important faptul că împotriva minorităţi române din Serbia este condusă o politica care este în mare contradicție cu politica oficială a Serbiei ca o țară democratică și cu obligațiile internaționale pe care le-a semnat, precum și cu obligațiile Serbiei ca un candidat la UE.
Din exemplul minorității române se vede clar că politica Serbiei fața de UE, spre deosebire de alte țări candidate la UE, nu are un obiectiv real de a accepta standardele UE, ci de a folosi beneficiile candidaților și eventualei aderări cu scopul atingeri obiectivelor sale anti-europene. Pe de o parte, Serbia priveşte UE ca un bancomat naiv, până când vinde sau dăruieşte resursele sale Chinei și Rusiei pentru protecția politică împotriva eventualelor presiuni din partea UE, din cauza obligațiilor neîndeplinite. Belgradului și elitei post-comuniste aflate la putere evident nu le convine europeizarea Serbiei, ci exploatarea UE și subminarea acesteia cu ajutorul Rusiei și Chinei. Afacerile private pe contul bugetului grupurilor apropiate puteri, adesea fără niciun control, reprezintă un alt impuls pentru cooperarea cu aceste regimuri autoritare.
Criminalitatea organizată și politica anti-europeană în Serbia își pot păstra pozițiile doar în acest fel. Un stat ordonat este un pericol pentru ei, iar drepturile omului și ale minorităților sunt daunele colaterale ale acestei politicii.
În mod surprinzător, nu există reacții din partea României și a UE ca fiind cele mai invitate să reacționeze la un astfel de comportament, ci Serbia, dimpotrivă, se susține, deși este clar că daunele pe termen lung pentru întreaga regiune sunt imense.
Belgradul a menținut în mod planificat o calitate redusă a educației în comunitățile românești, prin împiedicarea educației în limba maternă română și a unei educații de calitate slabă în limba oficială sârbă, pentru a înapoia comunitatea cât mai mult posibil și pentru a o controla mai ușor pe lângă toate presiunile, datorită procentului redus educaţilor, cadrelor educate politic, sau aflate sub controlul absolut de putere, comunitatea românească în estul Serbiei este în neputinţa să influenţeze la fie ce în estul Serbiei.
Totuşi, majoritatea etnică sârbă votează cu partidele la guvernare și aprobă utilizarea lor abuzivă a resurselor statului deoarece se află sub o puternică propagandă ultranaționalistă și blocada mediatică a Belgradului și nu poate vedea în mod clar starea lucrurilor. Acesta este modul în care partidul de guvernământ a câștigat alegerile în Bor chiar dacă o resursă națională foarte valoroasă a Serbiei a fost vândută unei companii chineze în condiții foarte nefavorabile.
Catastrofa ecologică care s-a întâmplă în ultimii ani în Bor și în împrejurime după sosirea companiei chineze Zi-Jin este doar un exemplu. Poluarea din alte surse este, de asemenea, ridicată. Aceasta nu este doar o problemă regională, ci devine internațională, deoarece poluarea care este produsă în Serbia afectează și vecinii, în primul rând pe România și Bulgaria.
Guvernul în Serbia ascunde consecințele acestei poluări, iar studii cu privire la aceasta nu se fac.
În timp ce se învârte subiectul bombardamentului cu uraniu sărăcit de către NATO este adesea folosit pentru a atrage atenția, de asemenea, fără niciun studiu și analiză.
În afară de orașul Bor, regiunea expusă catastrofei ecologice este locuită în esenţă de minoritatea română, care se ocupă în principal cu agricultura. Problemele ecologice pun astfel în pericol populația atât sănătos, cât și economic. În unele părți ale regiunii, ocuparea cu agricultura devine imposibilă, în timp ce unele așezări şi terenurile agricole se distrug cu activități miniere. Tot timpul, Serbia evită sprijinul și compensațiile serioase pentru populația locală, ci dimpotrivă, în afară de Zi-Jin, problemele lor sunt abuzate și de companii și indivizi apropiaţi guvernului, tranzacționându-și cu proprietățile lor la un preț foarte mic. O problemă suplimentară a presiuni economice este şi aducerea lucrătorilor chinezi în loc de angajarea celor domestici.
Starea devine alarmantă și insuportabilă. Deoarece că sunt fără vreo protecție, populația singura cale de ieșire vede în părăsirea regiunii.
Pentru comunitatea românească, această situație este doar una din metodele de presiune, deși aceasta nu este vorba doar despre o problemă etnică, ci și despre o problemă a administrației de stat, corupte și incriminate, efectele sunt aceleași. Rezultatul final este amenințarea fizică a minorității române și problema supraviețuirii acesteia în această zonă.
De ce România, UE și instituțiile internaționale tac și, astfel, susțin tacit aceste întâmplări? Această regiune este situată pe continentul european într-o țară care pretinde să devină membru al UE, dar chiar şi dacă asta nu este cazul, este vorba despre un spațiu de locuit comun pe aceeași planetă.
Din toate cele menţionate depunem un protest sever câtre instituţiile UE şi ale statului Român”, se arată în scrisoarea deschisă adresată de președintele Partidului Neamului Românesc din Serbia, dr. Predrag Balașevic către clasa politică de la București și instituțiile europene.
Preluare Timpul.md