Pentru ca oricat de democratic s-ar vrea acest blog sa fie, realitatea este ca majoritatea celor care dau in mod regulat pe aici au o educatie peste medie, adica oameni care au citit si citesc in continuare carti, care apreciaza muzica buna (inclusiv – sau mai ales – cea clasica si nemuritoare), care mai merg si pe la teatru din cand in cand, asadar cred ca am putea sa ne rasfatam un pic si cu discutii despre lucruri care te fac sa simti ca traiesti (adica ca gandesti 🙂 ).
Si astazi vreau sa incep prin a va ruga sa ne impartasim unii altora cele mai bune trei carti cu/despre razboi care v-au marcat copilaria/adolescenta si pe care le puteti enumera si chiar sculati brusc din somn. Excludem aici romanele de „capa si spada”, ele fiind totusi un pic altceva.
O sa incep eu prin a va spune ca pentru mine colectia “Delfinul” a fost o colectie pe care am mancat-o efectiv pe paine, am “vanat-o pe unde am gasit-o (inainte de revolutie, cand langa Piata Obor era un mare talcioc de carti la mana a doua, loc unde mi-am edificat o buna parte din biblioteca).
Asadar pentru mine, cele mai bune trei carti cu razboi sunt toate din colectia “Delfinul”, si in ordine ar fi:
- “Acolo unde se avanta vulturii”, o carte splendida, plina de un umor de foarte buna calitate. Curios cum acelasi austor a scris mai tarziu o alta carte – “Ultimele sasae minute” de o foarte slaba calitate, din punctul meu de vedere.
- Dumnezu sa ma ierte, nu-i mai stiu titlul. Actiunea se petrecea in Pacific si are la baza aventura echpajului unui petrolier englez scufundat de japonezi, echipaj care la bordul unei barci de salvare si cu capitanul ranit, trece prin aventuri exceptionale. Va implor sa-mi spuneti titlul acesti carti, n-o mai am, si ca multi dintre voi mi-am pierdut o parte foarte semnificativa din biblioteca de-a lungul anilor. Acum incerc sa mi-o refac. In cartea respectiva m-a impresionat profund echipajul si ofiterul second englez, om de onoare si cu multa tarie de caracter
- „Vulpile Desertului”. O carte care mi-a placut foarte mult, dar care m-a si pacalit un pic, convins fiind cand am cumparat-o ca se refera la maresalul Erwin Rommel…
Asa ca nu fiti timizi, 1-2 titluri ar fi perfect…
PS Poate, data viitoare, vom discuta despre cele mai bune carti SF, desi aici gusturile difera, la fel si oferta, foarte mult.
PSS Eu unul sunt destul de „foarte clasic”, in sensul ca sunt absolut convins ca niciodata fimul nu poate bate cartea, si voi prefera intotdeauna sa citesc cartea si abia mai apoi sa vad filmul…
GeorgeGMT