Am tresărit când şeful clasei, maiorul Suciu, abia apucă să strige un „Atenţiune, drepţi!”, înainte ca uşa de la intrarea în clasă să se izbească de perete. Generalul Hortopan, urmat de comandantul şcolii, colonelul Trifan, unul mai căprar ca altul, intrară hotărâţi în clasă.
În timp ce comandantul şcolii se opri în prag, generalul făcu câţiva paşi până la banca din rândul trei şi se opri în faţa mea. Desigur, mă văzuse cum pitisem ceva sub pupitrul băncii în timp ce luam poziţia de drepţi.
– Ce făceai dumneata, tovarăşe locotenent-major?
– Tovarăşe general, sînt locotenentul-major …
– Nu mă interesează cine eşti, răspunde la întrebare, ce făceai?!
– Citeam, tovarăşe general!
– Şi ce citeai?
– O carte…
– Ce carte?… Pot s-o văd? Şi în timp ce-mi punea întrebarea, se aplecă şi scoase cartea de sub pupitrul băncii.
-„Ce le pasă damelor”, tovarăşe general.
– Hm…aşa deci, citeai „Ce le pasă doamnelor”, rosti el răsfoind puţin cărticica. Şi e in-te-re-sanîîî-tăă? mă întrebă pironindu-mă cu privirea. Eu nefiind în stare să mai zic ceva, continuă tot el:
– Ce se întâmplă Trifane la tine în şcoală? Pe locotenenţii de la cursul de companii îi prind jucând miuţa pe terenul de sport, fără echipament sportiv, pe maiorul ăla tanchist îl prind cu o icoană pe noptieră, iar pe ăsta de la batalioane îl interesează ce fac doamnele, în timpul studiului obligatoriu de după-masă… Înseamnă că e posibil ca unii chiar să asculte „Vocea Americii” şi „Radio Europa Liberă”! Îi cred în stare! Nu văd decât ici-colo câte o „Scânteia” deschisă…
Tovarăşe maior, se adresă el şefului de clasă, dumneata ce păzeşti aici? Ţara este în freamăt, toţi oamenii muncii de la oraşe şi sate, partidul, întregul nostru popor se pregătesc pentru lucrările Congresului al XIV-lea iar voi, în loc să studiaţi şi să conspectaţi doctrina partidului, ideile geniale ale comandantului nostru suprem, ce faceţi… şi făcu un tur cu privirea prin clasă. Dormiţi?! Căci i-am văzut şi pe cei doi căpitani cum dormeau cu capul pe bancă!
– Tovarăşe general, vă rog să-mi permiteţi să raportez, îndrăzni maiorul Suciu, şeful de clasă, să dreagă busuiocul profitând de un moment mai calm al tovarăşului general. Raportez că de dimineaţă, de la ora 6.30, clasa, mă rog, grupa noastră şi celelalte grupe de ofiţeri-elevi, am fost la câmp, la cules de cartofi, nu numai la cartofi, mă rog, mai precis, unii şi la porumb, după cum au fost repartizate sarcinile… Masa de prânz am servit-o în câmp, cum am apucat… Acum, aproape de ora de vizionare a telejurnalului de seară, ştiţi… probabil că în clasă, fiind şi mai cald ca afară, unii au îndrăznit să aţipească un pic…
– Bine, e valabil pentru cei doi căpitani, dar tinerelul ăsta, de ce citeşte altceva… şi reveni cu privirea asupra mea.
– Aşa deci… Ce le pasă doamnelor?! Asta te interesează pe tine?! Face parte cumva din programa de studiu? De unde o ai?
– O am de la un prieten…
– Deci, nici măcar nu o ai de la biblioteca şcolii… Carevasăzică, ai introdus literatură beletristică în şcoală!
Grav, foarte grav… Când ai fost acasă?
– În urmă cu două săptămâni…
– O lună nu mai pleci… Toată clasa e consemnată! O lună nu mai pleacă nimeni acasă!
Trifane, spuneai că la tine e ordine şi disciplină! Asta-i ordinea şi disciplina despre care-mi vorbeai şi te lăudai? Vreau să fie luate cele mai aspre măsuri, să fie eradicate urgent, din temelii aceste practici neregulamentare şi dăunătoare, sfidătoare la adresa partidului, a armatei şi a clasei noastre muncitoare! Ai înţeles, tovarăşe colonel?
– Am înţeles, tovarăşe general! răspunse comandantul luînd poziţia de „drepţi”, ruşinat fiind pentru indisciplina cruntă din instituţia pe care o conduce.
tROfi