După cum bine știe toată lumea, în data de 15 mai 2023 a avut loc ceremonia de retragere din serviciu a MIG-21 LanceR. Cum niciunul dintre noi n-a putut fi prezent, reluăm mai jos impresiile cititorului nostru aflat în ziua cu pricina la Baza 95 Aeriană „Erou Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu”.
Jurnalul îngropării ritualice a MIG-21 LancerR
Ne-am trezit dimineața, fiind mai mult ca sigur că ziua va fi complicată. Zi de luni, de lucru, trebuia neapărat să iau și copiii de la școală ca să ajungem la 12 la Baza Aeriană 95. Pe lângă faptul că publicitatea acestui eveniment a fost ZERO, făcându-se limitat și prin știri răzlețe, cunoșteam că Bacăul stă execrabil de prost la căile de intrare spre Bază având în vedere că am participat la ultimele cinci mitinguri aeriene și fiind pe jumătate băcăuan. Nu poți parca mașina prin zonă, trebuie să o lași la mama dracului în praznic. Fiind doi adulți și trei fetițe între 8 și 10 ani, treaba se complica.
Dar știam desigur că alegerea unei zile de luni înseamnă că evenimentul se va face în dorul lelii și în cel mai mare dispreț pentru armată. Pentru noi ăilalți, liberii, nu putea însemna decât suportul nostru necondiționat pentru zburători și tot personalul angrenat.
Nu ne-am înșelat, așa zisul eveniment a fost un fiasco, cu un puternic gust de lehamite, plictiseală (de observat mai ales în rândul tinerilor piloți) și, în rest, atmosfera între înmormântare și parastas, dar un parastas fără mâncare, pentru că nu exista niciun fel de stand cu așa ceva.
Ajungem cu întârziere (aproximativ 12:30) și constatăm că:
-
Pe ultimul km spre Baza aeriană, trotuarul bombardat mai rău ca la Bahmut, se faceau lucrări într-un praf infernal, mașinile doritorilor de eveniment fiind parcate alandala peste tot, în gropi, peste gropi, în X si Y;
-
Pista Aeroportului Bacău are fix aceeași stare ca în 85, prima dată când am vazut Mig-urile și avioane de luptă în viața mea. Tre’ să fii nebun ca civilii de la WizzAir sau foștii de la Blue Air, să decolezi de acolo. Dacă ești în armată faci ciocu’ mic și zbori Șoimii și Lancerele că atât putem, dacă e ordin, cu plăcere;
-
Pe pistă înșiruite lângă tribuna oficială în expoziție statică: un Șoim, un Socat, un LanceR C, un LanceR A, un tun antiaerian din anii ’60, niște arme pe jos, un IVECO de transport și un IVECO de geniu (acesta din urmă impresionant ca mașinărie). Socat-ul avea PRND-uri și rachete ghidate antitanc de la Rafael 2×2 (de antrenament). Șoimul avea montat tunul de bord;
-
Am venit cu bani la noi cu gândul să cumpărăm suveniruri, plăci comemorative sau obiecte asemănătoare, ecusoane, șepci, badge-uri etc șamd. Niciun stand, absolut nimic pe aceasta temă;
-
Constatăm că există totuși patru standuri dispuse alandala la intrare: un stand gestionat de angajații Bazei, cu apă plată și atât; un stand de prim-ajutor; un stand de presă și un stand al… renumitei bănci BCR. Austriecii țin la aviația românească, se știe, și cum nu puteam cumpăra însemne militare și alte chestiuni, puteam pleca cu un credit și cel puțin cu o carte de vizită. Doamna de acolo, era destul de oropsită săraca, deși standul era bine ferit, vântul îi lua pe sus catrafusele. Cred că și vântul auzise că nu ne-or primit ăștia în Schengen;
-
Am dus copiii în colțul extrem al pistei, unde erau majoritatea spotter-ilor și am așteptat cuminți. Din când în când se mai auzea orchestra militară. Constatăm că speaker-ul de la tribuna oficială adormise la propriu, pentru că nu a anunțat că vin ultimii șase magnifici;
-
Cei șase magnifici erau greu de văzut și auzit, pentru că vântul bătea intens și de data aceasta au venit pe vânt, pe axa N-S (dinspre Piatra Neamț) și nu cum o făceau de obicei la mitinguri;
-
Am simțit toți de acolo, că parcă vântul îi oprea să rămână veșnic sus, să nu coboare la moarte. Au venit în formații de 2×3 avioane, trei de la Câmpia Turzii, trei de la Fetești, prima formație ușor descentrată, a doua formație grupată frumos. Au executat un survol, la destul de mare înălțime, față de ceea ce am mai văzut la Bacău, apoi au întors și s-au pregătit de aterizare;
-
Un singur LanceR a rupt formația și a executat pentru ultima dată un viraj de luptă dar fără a intra în forțaj prea mult;
-
La sol se încălzeau trei Pume și trei Șoimi care au decolat în legea lor, publicul, oricum puțin față de mitingurile obișnuite, având speranța că va urma ceva. A urmat nimic…
-
Cei șase magnifici au oprit cuminți în fața tribunei oficiale și au stins motoarele. Avioanele, toate în bună stare, atât funcțional cât și estetic, câteva ciupituri pe bordurile de atac dar impecabile în rest, toate cu tancurile atașate: 6518, 5834, 6487, 6010, 5801 și 6607. Foarte interesant este că, în momentul în care ultimul a garat, vântul în rafale s-a oprit brusc și nu a mai bătut pe toată durata ceremoniei;
-
A urmat intonarea Imnului Național și apoi discursuri sforăitoare, pline de platitudini. Trecerea pe avioane pe care nu le avem încă, pol de stabilitate etc șamd;
-
În plictiseala generală decolează un WizzAir, asta ca să se știe că ungurii și austriecii țin la aviația română, unii cu credite, alții cu business zburător;
-
După ce am așteptat ceva care n-avea să se întâmple prea curând, adică un mini show aviatic, căutăm muzeul Bazei, care era dat ca deschis în ziare. Și ne apucăm să-l căutăm. Dăm peste un tehnician de aviație, îmbrăcat în combinezon albastru închis și punem întrebarea: unde găsim muzeul? Omul, pe la 40 – 45 de ani, dă din umeri și arată vag într-o direcție, „vedeți p-acolo, printre casele alea, pe alee…” Se întoarce scurt și pleacă;
-
Până la urmă, un militar de la Poliția Militară ne lămurește unde este muzeul. Ok. Găsim aleea și vedem un mic panou, prins în dorul lelii, cu o bucată de lemn subțire și cu o sageată către… muzeu;
-
Muzeul, o casă comunistă veche, cu etaj, care n-are scris nimic pe ea ci doar un număr alocat Bazei. Intrăm cu copiii și ne întâmpină… o cameră mică, cu multe reviste Top Gun puse în vitrine… Halal Muzeu;
-
Un coleg de profesie mă trage de mânecă și arată în sus, se auzeau voci venind dinspre scara interioară care ducea la etaj. Cum toți aveam impresia că nu ăsta poate fi muzeul Bazei 95, am urcat. Și dăm într-o cameră pătrățoasă în care un militar în uniformă dădea explicații puținilor curajoși care au îndrăznit să caute Muzeul. Numele acestuia este Sorin Grumuș, istoriograf militar, și care a scris o carte despre istoria aviației românești și Baza Aeriana 95. Acest senior militar a salvat gustul puternic de înmormântare pe care l-am avut, că de parastas nu putea fi vorba fără mancare;
-
Entuziasmul acestui om ascundea, cred eu, disperarea pe care o avea în discurs:
-
faptul că cercetarea aeronautică românească este lăsată de izbeliște deși am avut un Coandă, un Vuia și capacitatea de a face un IAR 93, pe care-l alinta vorbind cu drag despre nebunia colonelului Stănică care a decolat fără permisiune la Bacău, în primul zbor cu IAR, fără permisiunea ministerului și a lui Ceausescu, acesta fiind informat abia a doua zi, testele trebuind a fi făcute concomitent cu iugoslavii;
-
faptul că a rugat oamenii să discearnă între informația obiectivă de pe net și multitudinea de informații subiective, conspiraționiste și părerologia de pe net, cu toți războinicii de tastatură făcuți de Wikipedia;
-
faptul că în discursul pe care l-a avut a subliniat de mai multe ori că nu sunt bani pentru armată, și a dat exemplul cu al Doilea Război Mondial în care arma de elită – aviația, a fost singura care ne-a facut cinste cu Șerbănescu, Agarici, Dobran, Bâzu, concluzia lui fiind: ai aviație ca lumea, ai securitate și premisa de a câștiga orice război.
La un moment dat, uitându-mă în gol prin camera unică a acelui muzeu, în mijloc exista o macheta de BF 109 al „Unului” lui Șerbănescu, încadrată de două rachete sovietice, una aer-aer cu rază scurtă și una aer-sol, am vrut să-l întreb cum este posibil ca macheta acestui avion să nu respecte camuflajul și specificitatea acelui tip de avion, știind că orice stat care se respectă, și-și respectă așii, va reproduce fidel orice model la scară, funcțional sau nu. Mi-am dat seama că nu e vina lui și atunci nu l-am mai întrebat asta, l-am întrebat ce se va întâmpla cu Bacăul, în condițiile în care pista de aterizare este praf, pentru aviația militară modernă. S-a înroșit și mi-a dat un răspuns inteligent, care a comprimat în el și furia lui și dezamăgirea noastră realistă și puținul de sentimente ramase: „Nu pot să vă spun, este strict secret…” (în paranteză fie spus, la poartă toți adulții au fost legitimați de PM).
În concluzie, l-am ascultat pe acest Om timp de aproape o oră, timp în care, în camera aia mică s-au mai înghesuit alți 20 de oameni și ne-a vorbit tuturor de Vuia, de Unirea Principatelor, de zborurile avioanelor de observație, inclusiv de Grigore Gafencu, de Vlaicu, de poveștile între piloți și, nu în ultimul rând, de Doru Davidovici.
După ora petrecută la muzeu, când am ieșit, la verticală treceau cei trei Șoimi care decolaseră după aterizarea Mig-urilor. Centrul și capul de formație a făcut o sandelă scurtă. După ce au plecat și aceștia, două avioane ușoare civile au trecut prin zona ceremoniei.
Comentariu RoMilitary
Povestea de mai sus aparține cititorului nostru (user Mucea) și reflectă impresiile sale (subiective, bineînțeles, de-asta suntem oameni) de la fața locului. Pozele și clipurile îi aparțin și-i mulțumim că ne-a acordat permisiunea de a le publica.
Eu n-am prea multe de spus… Pe 15 mai 2023 s-a încheiat un capitol (lung, poate prea lung) din istoria Forțelor Aeriene Române. Cu bune și rele, Mig 21 a păzit cerul României atâta amar de vreme și, în opinia mea, merita o ceremonie de retragere mai elaborată. Astfel de evenimente au, din nou, în opinia mea cel puțin, un rol deosebit de important, inclusiv în ceea ce privește potențialul de recrutare al viitorilor piloți.
Desigur, se poate argumenta că nu sunt bani pentru astfel de evenimente. Dar, uneori, multe lucruri pot fi făcute cu bani puțini de un om gospodar! Amenajarea evenimentului cu niște standuri mai de Doamne-ajută nu necesită fonduri deosebite, doar puțin efort, entuziasm și bunăvoință. Șepci, insigne, ecusoane, posibilitatea copiilor de a face o poză cu piloții, nu necesită fonduri mari. Altfel, cineva a găsit de cuvință să instaleze un stand BCR… Ei bine, în schimbul prezenței la eveniment, BCR putea sponsoriza șepcile, ecusoanele etc În fine…
Rămas bun, MIG-21 LanceR!
Bine ai venit, F-16 Fighting Falcon!
Te aștept ca și când, F-35 Lightning!