La 26 aprilie 1986 avea loc cel mai mare accident din istoria energiei nucleare la Cernobîl (Чорнобиль sau Чернобыль daca preferați), când la 01:23 a explodat reactorul 4 al Centralei Atomoelectrice de la Cernobîl. Nici reactorul 2 nu a stat mai bine, el fiind închis în 1991 în urma unui incendiu. Cel putin 5% din masa combustibilului din reactor a fost eliberată în atmosferă.[1]
Accidentul a fost – așa cum se întâmplă de obicei – rezultatul unei serii probleme care s-au suprapus (proiectare defectuoasă, oprirea sistemelor de protecție, echipă neexperimentată care să realizeze testele).
Centrala de la Cernobîl – reactorul 4 – după accident
Eroii uitați ai accidentului sunt însă lichidatorii: personalul centralei, pompieri, armata (forțe terestre, aeriene), apărarea civilă, minerii care au construit fundația, constructorii sarcofagului. Conform WHO 240000 de oameni au participat la operațiuni în 1986 și 1987.
Insignă și medalie acordată lichidatorilor (Sursa: [4])
Începând din 2012, la Cernobîl s-a lucrat la New Safe Confinement (NSC) care presupune construcția unei structuri de oțel în jurul reactorului 4, aceasta având durata de viață de 100 de ani.
NSC – New Safe Confinement
PS: Conform unui studiu al MIT [2] ar trebui ca până în 2055 să ne așteptăm la încă 4 accidente. Statistic și probabilistic vorbind.
Iulian
Surse:
[1] http://www.world-nuclear.org/information-library/safety-and-security/safety-of-plants/chernobyl-accident.aspx
[2] http://web.mit.edu/nuclearpower/pdf/nuclearpower-full.pdf
[3] http://chernobylgallery.com/
[4] https://en.wikipedia.org/wiki/Chernobyl_liquidators
[5] https://en.wikipedia.org/wiki/Chernobyl_New_Safe_Confinement