Chengdu J-20
Ne referim la industria aeronautica cu atat mai mult cu cat sunt destui cei care cred ca Beijingul este un rival pe masura SUA si a UE in privinta aviatiei militare, pentru ca pe zona civila chiar nu avem ce compara (Boeing/AIRBUS vs Comac C919?).
Istoria aviatiei militare chineze, dpdv al producerii avioanelor in tara, incepe cu copii sovietice:
- MiG-15UTI – in China JJ-2;
- 1956 se asamblau copii dupa MiG15;
- -1964 intra in dotare Shenyang J-5 (MiG 17) si Shenyang J-5 (MiG 19), ambele fabricate cu licenta;
- Dupa 1962 intra in scena MiG 21 – Shenyang F-7B, avion care a fost fabricat sub diverse forme in China pana in 2013;
- In 1964 chinezii incep sa se chinuie intru dezvoltarea locala a unui avion de lupta, dar cum prin “dezvoltare” chinezii inteleg “infratire tehnologica” nu mereu legala, apare J-8. Insa desi lucrul a demarat in 1964, aparatul a intrat in dotare abia in 1980 si desi trebuia sa fie un avion care sa doboare U-2, a ramas intre timp fara obiectul muncii. In fapt, J-8 era o copie a Suhoi Su-15, dar cele doua motoare care-l – Liyang Wopen-7A – echipau erau copii dupa motorul MiG 21;
- 1980 – Chengdu J-10. Acest aparat este o copie dupa americano-israelianul ”Lavi”. Israelul si Statele Unite au incercat sa dezvolte o varianta israeliana avand la baza F 16, dar lucrurile nu au mers bine, americanii s-au retras, iar israelienii au vandut “Lavi” chinezilor.
Lavi si J 10
Cand rusii au vazut J 10 au ajuns la concluzia ca aparatul seamana destul de izbitor cu “Lavi” si ca este de fapt un amestec de tehnologii occidentale: “a melting pot of foreign technology and acquired design methods.” Aparatul a intrat in dotare in 2006 si de atunci a tot fost modernizat, fiind astazi considerat cel mai serios multirol chinezesc, dotat fiind si cu radar AESA;
- Shenyang J-11/16, copii ale Suhoi Su-27, chiar si cineva care nu are legatura cu aviatia militara isi poate da seama de asemanarea prea exacta intre cele trei aeronave. Aparatul si-a inceput dezvoltarea dupa ce chinezii au cumparat din Rusia 200 de kit-uri de Su-27SK pe care sa le asambleze la ei acasa. In timp ce le asamblau, probabil ca unul masura, altul nota si uite-asa, prin 2004, rusii si-au dat seama ca sunt trasi pe sfoara cand dupa asamblarea a 100 de Su 27, pe scena lumii a aparut J-11, o copie extrem de fidela (spre cinstea inginerilor chinezi) a originalului Su 27. Din pacate J 11 n-a facut deloc casa buna cu motorul chinezesc WS-10 si aparatele dotate cu acest propulsor au stat mult la sol datorita slabei fiabilitati. Motorul functiona, cum functiona, doar 30 de ore, dupa care avea nevoie de intretinere amanuntita, fata de cele 400 de ore in cazul motoarelor rusesti – asta se intampla prin 2007;
- Shenyang J-15, avion dedicat folosirii pe portavioane este tot de insipratie sovietica, chinezii uitandu-se la Suhoi Su-33 cu asa patima incat le-a iesit J-15. Un prototip de Su 33 – T-10K-3, a fost cumparat din Ucraina in 2001, iar dezvoltarea lui J-15 a demarat imediat dupa achzitie;
- JF 17 “Thunder”, cel chinezo-pakistanez este un mix de tehnologie intre MiG 21 – avion pe care chinezii il cunosc extrem de bine, si informatiile cumparate de la israelieni – IAI Lavi, plus ce au mai strans si din alte surse. Adica o corcitura intre MiG 21, F-20 Tigershark si F 16;
- Chengdu J-20. Primul “invizibil” chinezesc. Zice lumea ca ar fi o copie extrem de plaida (mai mult o sursa de inspiratie) a F 22 Raptor dar trebuie sa fim sobri, n-are nimeni cum sa construiasca un Raptor nici daca ar beneficia de intregul proiect dat de americani. Chinezii s-au inspirat probabil din ce au vazut si ce au mai reusit sa stranga, dar J 20 arata ca o basculanta fata de o masina F1, in timp ce Raptorul american arata ca un pur-sange de vanatoare. Insa chinezii chiar au studiat F 22, au existat si scandaluri de spionaj pe aceasta tema, dar tinand cont de diferenta de capacitate tehnologica intre cele doua tari, cel mai probabil ca Beijingul si-a facut si el un “invizibil”, ceva mai low-cost, sa nu zica lumea ca n-ar avea. Imposibil de luat in considerare ca cele doua avioane ar fi similare dpdv al invizibilitatii radar, al performantelor aerodinamice sau al senzorilor de bord, fara sa mai discutam despre motoare;
- Si ajungem la ultimul, dar cel mai probabil nu cel din urma, urmas american cu ochii mici si oblici: Shenyang J-31 / J-35, avion inspirat din programul JSF – F 35 si aici se aude ca chinezii au pus mana pe destule informatii interesante dar din nou, le lipseste infrastructura industriala pentru a copia un aparat atat de complex precum F 35. Si se vede acest lucru din faptul ca J-35 desi a aparut cu ceva timp in urma mare valva mare n-a facut, abia de curand se discuta ca ar fi in dezvoltare o varianta pentru portavioane. Si aici chinezii au avut acces la program printr-un amic de-al lor – Su Bin, care ar fi transmis catre Beijing ceva informatii.
Si am cam ajuns la final, acestea sunt avioanele dezvoltate de China, pe ele se bazeaza, cu ele merge la razboi, iar daca facem o comparatie cu ce are astazi “concurenta” cred eu ca motive de prea mare teama n-ar fi, daca ne gandim ca Beijingul nu a fost in stare sa-si dezvolte nici macar un singur avion de lupta original. Tot ce au este ori furat de la rusi, ori inspirat de la americani, iar pe zona elicopterelor lucrurile stau exact la fel, aici chinezii fiind cu ochii si pe aparatele europene.
Nimic in China care sa se ridice la nivelul Gripen, Rafale, Eurofighter, F 16, SuperHornet fara sa mai intram in detalii cu privire la F 22 Raptor, F 35, B-2 sau B-21. Asta-i realitatea chinezeasca si aici sunt ei de fapt.
Este adevarat ca tot copiind si tragand cu “ochiul si timpanul” la altii inveti diverse chestii, partea nu foarte buna este ca atunci cand copiezi ceva trebuie sa astepti ca creatorul sa-si finalizeze munca si pana pui tu pe picioare industrializarea produsului respectiv pagubitul este deja la urmatoarea generatie. Adica esti mereu cu un pas in urma, dupa cum se poate si observa din evolutia productiei de avioane de lupta din China.
In acest moment cel mai potent avion multirol chinezesc este Suhoi Su-35S si asteptam cu nerabdare ca si clona sa chinezeasca sa-si faca aparitia pe piata.
SA 321 Super Frelon si Z 20
Si nici pe zona elicopterelor nu stau mai bine, China continuand sa cumpere Mi-171 de la rusi – au in jur de 200 de unitati deja achizitionate – desi au si ei cel putin doua elicoptere destul de similare (Z 18- copie dupa SA 321 Super Frelon si Z 20 – copie fidela a S-70) dar care nu ating performantele Mi 171, iar europenii si americanii nu le vand elicoptere militare.
PS Si oricat de in urma sunt chinezii in materie de avioane sunt si mai in urma la capitolul motoare de aviatie, acolo unde WS-10A pare a face primii pasi spre un motor cat de cat similar cu cele rusesti, care Rusia – la randul ei – este la ani lumina in spatele motoarelor occidentale.
GeorgeGMT