Ucraina, principalul nostru inamic, atat militar, dar mai ales economic, principalul nostru concurent la Marea Neagra, a trecut ca si noi prin criza economica, revolutii si cate si mai cate. O tara mozaic, politc si etnic, dar in acelasi timp o tara diferita de noi prin foarte multe aspecte.
Daca tinem cont de farmitarea etnica si mai ales de influenta, de multe ori nefasta, a Rusiei asupra Ucrainei, daca mai tinem cont ca dupa victioria Revolutiei Portocalii, tara a fost prinsa intre ciocanul NATO-UE si nicovala Rusiei, cu enorma ei minoritate din Ucraina si relatiile sale politico-economice din fosta republica sovietica, ajungem la concluzia ca supravietuirea Ucrainei ca tara intreaga, este un mic miracol.
Iar daca ne uitam la cum evolueaza astazi tara vecina, ne minunam din nou! Lovita mult mai dur de criza economica dacat Romania, fara aliati sau bani de la FMI si UE, cu o scadere economica record in Europa, ajunsa sa-si vanda putinele rezerve de aur pe care le mai avea si la un pas, in urma cu doi ani, de prabusirea sistemului bancar, Ucraina a reusit cumva sa reziste, iar astazi da timide semne de insanatosire.
Dupa rezolvarea cat de cat a problemelor cu Rusia si terminarea de facto a ambitiilor sale euro-atlantice, Ucraina s-a apucat sa lase politica la o parte si sa-si vada de economie. Nefiind totusi atat de talambi precum politicienii nostri, ucraineni nu si-au facut praf chiar toata industria grea prelucratoare, ba mai mult decat atat, si-au pastrat capacitatiile de productie militara, desi nu reuseau sa cumpere mai mult de cateva vehicule pe an, pentru armata lor.
Numai ca au reusit un lucru care pentru noi pare SF, si anume au reusit sa-si pastreze si chiar sa-si largeasca pietele de export pentru industria militara. Vand tancuri, transportoare, avioane de transport, armament de infanterie, sisteme antiaeriene si antitanc, una peste alta,se misca destul de bine,
Nu mai departe de contractual cu Irakul pentru 400 de transportoare, care a fost suflat direct Romaniei numai datorita coruptiei incalificabile a guvernantiilor de la Bucuresti, care au insistat ca afacerea cu irakienii sa fie desfasurata printr-o firma agreata de ei si nu prin compania dorita de Irak…Mai clar, au cerut o spaga cu care Irakul nu a fost de acord.
BTR-4…putea fi SAUR 2, sau TBT-ul!
Practic dupa drumul sinuos, cand cu Estul, cand cu Vestul, Ucraina a inceput sa-si miste industria si o face cum altfel, decat cu ajutorul industriei militare, care este un fantastic integrator si daca ea are de lucru, multe altfe fabrici si IMM-uri au de lucru, o idee care nu poate intra de loc in capul idotiilor de la Bucuresti.
Dar sa revenim la industria militara ucraineana. China si Ucraina sunt parteneri foarte apropiati pe domeniul militar, astfel ca exporturile de materiale militare si servicii aferente, ale Ucrainei catre China, s-au ridicat in 2012, procentual la 43%. Mai clar 43% din totalul exporturiilor ucrainene de furnituri militare s-au indreptate catre China.
Avantajul Ucrainei, in relatiile cu China, este dat de faptul ca armata chineza foloseste foarte multe sisteme rusesti/sovietice, sau clone, local made ale acestora si astfel piata produselor ucrainene este foarte atragatoare pentru industria chineza, mai ales ca producatorii din fosta republica nu au nici un fel de probleme sau oprelisti in a furniza Chinei cam tot ce vrea, spre deosebire de Rusia care este cu ochii cat cepele pe chinezi pe motiv de furt intelectual.
Si astfel cu cat rusii sunt mai circumspecti si mai putin diponibili, in livra Chinei material de clonat 🙂 , cu atat le merge mai bine ucrainenilor.
Numai anul trecut China a cumparat din Ucraina 250buc. motoare de avion AI-222, pentru avionul lor de antrenament JL-15 si toata lumea este fericita.
Ce invatam noi din succesul Ucrainei?! Absolut nimic! Ne taraim ca idotii sa construim un amarat de trasportor de ani de zile, nu suntem in stare sa-l finantam, sau sa-i asiguram un amarat de sasiu, datorita luptelor interne pentru spaga, ne dam singuri cu stangul in dreptul, iar ca sa acoperim faptul ca suntem total tembeli aruncam pe piata tot felul de ideei ciudate: F-16 la mana a treia, ca sa putem mai apoi sa cumparam F-35 🙂 ))))))) , TBT-ul, daca va fi, cand va fi, sa fie un fel de struto-camila intre un TAB si un MRAP, cu turela israeliana, sasiu Iveco si carcasa romaneasca, care sa inglobeze tehnologia unui MRAP si capacitatea de transport si de lupta a unui TAB J ))) …Aici fac o paranteza. Tre sa fii tare prostanac, vorba lui Nea Ilici, sa doresti asa ceva, dar sunt discutii in piata ca noi ar trebui sa incercam! Ce dracu sa faca Romania cu 500-600 de MRAP-uri, cat un TAB de mare si cam la ce le-ar folosi?! Dar Moreniul s-a apucat sa gaseasca solutii pentru o podea in “V”, desi ideea nu este chiar necesara, dar mananca bani si creste greutatea vehicului.
Partea proasta nu este ca nu facem nimic, ci doar distrugem, dar si atunci cand facem ceva, in stilul nostru, un pas in fata, doi in spate, facem sau incercam sa construim lucruri cu care nu stiu la ce ne-ar folosi. De exemplu un TAB cu protectie crescuta anti-mina. La ce dracu l-am folosi noi, tactic vorbind?!
In loc sa construim transportoare claisce de buna calitate si sa lasam dracului MRAP-ul, suntem sfatuiti sa dotam viitorul TBT cu toate nebuniile, desi Armata Romana nu a cerut asa ceva, pentru simplul motiv ca si o podea in “V” este un cost aproape inutil. Podeaua cu pricina nu garanteaza nici pe departe rezistenta blindatului la contactul cu mina, de IED nici nu mai vorbim, pentru simplul fapt ca nu exista un IED clasic, fiecare avand alta incarcatura de lupta, dar in acelasi timp ne creste pretul si greutatea TAB-ului, ii reduce garda la sol, afectandu-l exact acolo unde chiar conteaza: mobilitate, capacitate de incarcare cu armament si flotabilitate. Ori eu nu stiu ca vreun MRAP sa exceleze la capitolul viteza pe teren greu, mobilitate, capacitate de incarcare sau flotabilitate…
De aceea zic, haideti sa ne uitam ce fac altii. Ucraina vinde BTR-4 fara nus ce aplicati de,mine-resistant pentru simplul fapt ca nu ai ce face cu aceste capabilitati, in schimb noi vrem toate alea, dar nu suntem in stare sa construim nici macar UN transportor. Noi inca mai deliberam…
PS Discutia TAB cu capabilitati sporite de tip MRAP, am avut-o in mini-vacanta de 1 Decembrie, la munte, unde am avut ghinionul sa dau peste doi ofiteri-ingineri, proaspat absolventi ai Academiei Tehnice Militare pe care ii stiam de dinainte. Ei sustineau ca viitorul TBT ar trebui sa inglobeze cat mai multe din caracteristiciile unui MRAP. Cand am intrat in discutii mai amanuntite, cum ar fi, la ce dracu’ se gandesc ei, ca ofiteri, ca ar face cu un pluton de TBT/MRAP…au cam ramas pe ganduri, dar ideea se pare ca nu le apartine, ci vine mai de sus, iar logica este urmatoarea: daca nu avem nici TAB-uri nici vehicule anti-mina, haideti atunci sa facem din doua unul. De aceea intreb, ce sa facem noi cu 500 de struto-camile TBT-MRAP?! Grele si greu manevrabile, fara flotabiliate, probabil inalte si foarte costisitoare, inarmate cu ce?!…Totul pentru a obtine ceva nemaivazut si nemaiauzit?!
Sursa: Strategypage
GeorgeGMT