WS-10A chinezesc
Sumele pe care chinezii le investesc in producerea de motoare militare pentru avioane ating cifre cu adevarat astronomice: 16 miliarde de dolari. Cu toate aceaste inca nu au reusit sa obtina aceleasi performante precum competitorii lor si astfel China continua sa importe motoare din Rusia, pentru avioanele sale cele mai moderne.
Epopea construirii de motoare, in rand cu restul lumii tehnologizate, dateaza in umbra Marelui Zid de peste 30 de ani, iar in tot acest timp nu putem spune ca nu s-au facut eforturi supraomenesti pentru a reusi. Totusi deocamdata chinezii sunt inca departe de a obtine performante comarabile macar cu producatorii rusi, europeni sau americani. Astfel problemele cele mai des intalnite sunt cele referitoare la fiabilitate, calitatea materialelor componente, controlul calitatii, probleme de proiectare.
Un exemplu edificator al acestei industrii China este motorul WSA 10A motor care ar trebui sa poata inlocui motorul rusesc AL31F care echipeaza in prezent avioanele J-10/11/15/16. Cu toate ca eforturile pentru obtinerea unui WS 10A la fel de performant precum motorul rusesc au inceput in urma cu nu mai putin de 25 de ani, nici astazi rezultatele nu sunt precum asteptarile!
In prima poza WS-10A, iar in cea de a doua AL-31F rusesc
In mod oficial, sau conform cu calculul hartiei, WS-ul chinezesc ar trebui sa fie superior AL-ul rusesc, si ar trebui sa functioneze 1500 de ore, fata de cele 900 pe care le poate “duce” motorul rusesc, numai ca aceste performante sunt numai teoretice, in practica motorul chinezesc nu s-a apropiat nici macar tangent de performantele oficiale si asta din cauza faptului ca nu s-a reusit fabricarea unor component cheie la standardele de calitate cerute. Dar chinezii sunt destul de optimisti ca in urmatorii cinci ani vor scapa de dependenta fata de motoarele importate din Rusia…Numai ca aici ar putea fi o problema: de peste zece ani, in fiecare an, spun exact acelasi lucru: in cinci ani vom reusi, iar intre timp au trecut zece ani si 16 miliarde de dolari, iar importurile de motoare si componente rusesti sunt la fel de vioaie ca si acum zece ani.
Cele mai importate motoare rusesti pe piata chineza sunt de aproximativ 20 de ani doua modele, ambele similare ca performanta cu ce vor chinezii sa obtina cu al lor WS: AL 31 pentru Suhoi-27/30 la 3.5 milioane de dolari bucata si RD 93 (JF-17), o varianta a RD 33 de pe MIG-29, la 2.5 milioane de dolari per motor. Bineinteles ca in toti acesti ani China a facut tot ce era omeneste posibil sa copieze aceste motoare. Le-a studiat, le-a sublarit intens si pe toate fetele, le-a dua la raze, etc, etc. faza e ca nu le iese nici picate cu ceara.
Centrul atentiei, daca putem spune asa , a fost AL31 F, dar exista si un program de “dezvoltare” a unui motor indigen, numit WS-13 care ar trebui sa inlocuiasca RD 33, cel mai probabil ar fi sa fie o copie a acestuia.
Prima poza un J-10A cu AF-31F, in ultima poza un J-10B dotat cu motorul chinezesc WS-10A
Teoretic si pe hartie motoarele chinezesti functioneaza bine, ba am putea sa spunem ca sunt OK si cand sunt probate in conditii reale pe bancul de probe, problemale apar odata montate pe avioane si testate in conditii de zbor. Insa daca ne uitam la modul in care sovieticii si-au dezvoltat industria constructoare de astfle de motoare, putem observa ca multe din problemele chinezilor au fost intalnite si de constructorii rusi la vremea lor. Si la fel precum URSS la vremea ei si China foloseste absolut toate metodele pentru as putea asigura cat mai curand motoare de aviatie performante facute pe baza propiei tehnologi, un lucru care pana la urma justifica atat cheltuielile imense cat si micile furtisaguri de tehnologie.
Probabil ca in cativa ani vom avea cel putin un motor cu performante medii produs in China, iar peste douazeci de ani, cine stie.
Oricum eforturile Chinei de a-si asigura independenta tehnologica sunt demne de toata lauda.
Sursa: strategypage
GeorgeGMT