Agentia de informatii americana dezvaluie un raport din 1998 despre marturiile legate de aparitii OZN pe durata programului de spionaj aerian asupra Uniunii Sovietice dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial.
Documentul sustine ca in perioada 1954-1974 misiunile aparatelor de recunoastere la mare inaltime U2, putand zbura la 20km altitudine, sunt vinovate si de multe dintre observatiile legate de OZN, mai mult de jumatate coincizand cu misiunile deasupra URSS-ului lui Hrusciov. Practic aceste aparate au evoluat dincolo de plafonul de interceptie al aviatiei de vanatoare si sistemelor de rachete antiaeriene din perioada respectiva, avand si o semnatura radar mai redusa.
Una dintre explicatii este ca in timp ce avioanele de linie au plafonul de zbor pe la 9000m, intrand in umbra pamantului pe timpul noptii, U2 evoluand la peste 18km altitutidine ramane in multe cazuri expus luminii solare. Aceasta genereaza impresia unui efect de halou pentru observatorii neavizati.
In urma proiectului „Blue Book”, de strangere de marturii cu privire la aparitiile OZN, CIA a reusit sa coreleze o parte insemnata dintre marturii, pe baza locatiilor geografice si orelor de manifestare a evenimentelor cu misiunile din programul secret de spionaj aerian impotriva Uniunii Sovietice, ale avioanelor Lockheed U2.