M/AH6 Little Bird a aparut ca urmare a programului Light Observation Helicopter (LOH) concretizat inTechnical Specification 153 al Armatei SUA in 1960 care cerea un elicopter compact capabil de misiuni de recunoastere, atac usor, escorta, transport si evecuarea ranitilor. Contractul a fost castigat de Hughes Helicopter cu Model 369 in 1965, cu o comanda initiala de 714 bucati extinsa ulterior la 1300 si optiunea pentru inca 114, dupa ce a concurat impotriva a 12 companii intre care Fairchild-Hiller and Bell au fost concurentii majori. Elicopterul a fost produs sub licenta si de catre Kawasaki Heavy Industries, in numar de 387 exemplare, incepand a fi inlocuit in cadrul fortelor japoneze din 2001 cu 150 de exemplare Kawasaki OH-1.
OH-6A CAYUSE
Prima varianta a fost OH-6A CAYUSE, poreclit si “Killer Egg” (Oul Ucigas), dotat cu un motor AllisonT63-A-5A de 252CP, cu o lungime de 9,8m, o masa gol de doar 896kg, in timp ce cea maxima era aproape dubla, si o viteza maxima de 280km/h, s-a dovedit un elicopter extrem de versatil, care putea ateriza in spatii foarte stramte in care restul elicopterelor nu puteau ateriza. Aceasta caracteristica, alaturi de agilitatea si silentiozitatea sa (vezi si versiunea MD-500P) l-au facut elicopterul preferat al fortelor speciale americane, dar si ale altor tari, putand realiza eficient insertii sau preluari de personal, cu zgomot redus, pe acoperisurile unor cladiri. La aparitia sa in 1966, OH-6 a batut 23 de recorduri mondiale de viteza, anduranta si rata de urcare datorita caracteristicilor sale deosebite.
Dupa serviciul din Vietnam, care a fost botezul focului pentru acest elicopter, aparatul, in diversi derivati, a participat la majoritatea operatiilor aeriene ale SUA, dar mai ales la misiuni speciale : Operation Eagle Claw si Operation Credible Sport (1980), Invazia din Grenada (1983), Nicaragua (incepand cu 1983), Operation Prime Chance (1987 – Golful Persic), Operatiunea « Just Cause (Panama 1989) », Operatiunea «Sarpele Gotic » (Batalia pentru Mogadiscio -Somalia1993), Operatiunea « Libertatea Irakului » (2003-2011), Operatiunea « Celestial Balance » (Somalia 2009- Baraawe raid ).
Variante MD-500 cu TOW si senzor in axul rotorului la Farnborough 1980
O prima evolutie mai consistenta a OH-6A a fost MD 500/E Defender (prezentare specificatii), vandut in 471 de exemplare (dar in 4700 exemplare intreaga clasa de elicoptere), model lansat in 1976, cu un rotor cu 5 pale, iar versiunea tarzie pe steroizi MD 530F dispune de un rotor cu 6 pale, fiind si modelul de plecare pentru versiunea de operatii speciale MH-6, dotat cu 2 bancute laterale exterioare pentru cate 3 militari. Alaturi de MH-6 exista si o versiune «gunship » – AH-6. MD-500 a avut si varianta echipata cu rachete TOW dar si o versiune anti-submarin, cu radar, detector de anomalii magnetice si capacitatea de a cara torpile usoare. In anii ’70 multi clienti externi, cum sunt Kenya sau Israel, au folosit extensiv MD-500 Defender in locul sau ca si complement al elicopterelor antitanc dedicat (AH-1 Cobra sau AH-64 Apache ), la mai putin de jumatate din costul de achizitie al acestora din urma.
MD500 Defender
MD530F are cabina mai spatioasa, cu 5 locuri, fata de versiunile anterioare care aveau 4locuri, iar motorul Allison 250-C30 ii ofera 425 CP (limitati, putand urca la 650CP) fata de cei 317CP ai variantei OH-6. In versiunea militara, MD MG Defender poate cara pe pilonii externi un tun 30 mm (1.18 in) M230 Chain Gun, mitraliere de cal. 12,7mm sau 7,62mm, sau cate 2containere LAU-68D/A 7 pentru rachete nedirijate cal. 70mm, 2x rachete AGM-114 Hellfire sau chiar 2x rachete aer-aer FIM-92 Stinger. MD530 MG includea motor mai puternic, avionica noua, fuselaj frontal redesenat si vizor de tintire frontal (MMS – Mast Mounted Sight).
Exista si o versiune cu echipament de suprimare a zgomotului, denumita Quiet Advanced Scout Defender iar Coreea de Sud, intre 1976-1984, a construit sub licenta la Korean Air Aerospace Division 200 de bucati ale variantei 520MK Black Tiger, dintre care 50 erau prevazute cu rachete TOW, iar restul de 150 erau pentru transport si sprijin usor in lupta.
MD520 MG
Una dintre ultimele versiuni ale seriei 500 este MD540F (upgrade al MD530F), cu rotor articulat cu 6 pale compozite, ski-uri de aterizare mai solide pentru masa crescuta, cabina complet integrata sticla-digital cu ecrane colore multifunctionale, casca pilot cu display cu sistem de urmarire – Tracking System (HDTS) care interfunctioneaza cu senzorul infrarosu si iluminatorul LASER.
MD-600/630, lansat in 1994 si livrat incepand cu 1997, este versiunea cu 7/8 locuri si fuselaj extins pentru a acomoda respectivele locuri, lungimea totala urcand de la aproape 10m la 11,8m, dar si cu o motorizare pe masura Allison Model 250-C47 Turboshaft de 600CP cuplata la un rotor cu 6 pale, plafonul maxim fiind de 5700m. Totul este completat de sistem NOTAR.
Cea mai raspandita versiune, actualmente in uz, la care sunt aduse mai toate elicopterele AH-6 militare ale SUA (termen 2015) este AH/MH-6M, Mission Enhanced Little Bird (MELB), o versiune cu modificari consistente a civilului MD 530.
AH/MH-6M, Mission Enhanced Little Bird (MELB)
Ultima versiune de serie mare AH-6M este comuna cu cea modificata in drona – A/MH-6X – Unmanned Little Bird (ULB) Demonstrator,si este derivata din varianta civila MD 530F. Primele zboruri au avut loc in 2004, inclusiv in versiunea drona.Drona a fost conceputa sa fie utilizata inclusiv de catre copilotul unui elicopter AH-64 Apache Longbow, ca si recunoastere si sprijin cu foc al acestuia – in cadrul programului “Boeing Airborne Manned/Unmanned System Technology Demonstration » (AMUST-D).
Diferenta majora intre A/MH-6X (primul zbor in 2006) si MH-6M consta in “glass cockpit”, avionica si masa utila crescuta, versiunea 6x putand fi utilizata atat cu pilot la bord cat si in mod drona, fiind un hibrid intre cele doua. Programul a fost finantat de fonduri private ale companiei Boeing, pretul pe aparat fiind estimat la 2 mil.$, sistemul fiind capabil de zbor complet autonom cu evitarea obstacolelor (LIDAR), capacitate demonstrata in 2010. De asemenea, avionica este instalabila pe AH-64 Apache.
AH-6S/i Phoenix alaturi de AH-64 Apache
AH-6S/i Phoenix este un program ulterior derivat din AH-6X, inceput in 2009 pentru competitia ARH (Armed Aerial Scout), fuselajul fiind extins cu 380mm pentru a creste capacitatea de transport personal iar botul redesenat pentru mai mult spatiu de acomodare a echipamentului avionicii. Cabina si palele compozite ale rotorului principal, alaturi de elicea anticuplu imbunatatita, refolosesc tehnologia AH-64D Apache BlockIII, insa Kaman Corporation dezvolta si pale de rotor principal diferite, din poliepoxid de grafit, care poate fi montat retroactiv. Motorul este un Allison 250-C30 /Rolls-Royce 250-CE30 de 420CP, elicopterul avand o anduranta de 12 ore si putand transporta o masa utila maxima de 1090kg.
Prin comparatie cu primul model OH-6A, AH-6i a castigat 900kg masa totala (de la 1224kg la 2132kg), botul si spatiul interior au crescut ca dimensiuni pentru a putea adaposti echipamente si senzori dar si a creste confortul pasagerilor. Acestea sunt posibile datorita motorului Rolls-Royce Model 250-C30R/3 (derivat al civilului Model 250-C47), care echipeaza si OH-58D Kiowa Warrior, si care ofera in jur de 700CP, limitat la 600CP, fata de cei 300CP ai motorului initial, fiind ajutat de un compresor cu factor de compresie 9,2, control FADEC (full authority digital electronic: controleaza admisia de comustibil, forta si temperatura ) dar si de un rotor cu 6 pale. Aceste imbunatatiri au dus la cresterea masei maxime admise de la 1361kg la 2132kg, a plafonului de la 4267m la 6000m si a vitezei de 209km/h la 250km/h. la nivelul marii. Singurul neajuns este lipsa controlului hidraulic al comenzilor, facandu-l mai greu de controlat pentru pilot, insa aparatul ramane suficient de agil si de stabil pentru a putea fi pilotat in parametrii normali.
Si explicatia functionarii sistemului
O alta schimbare fata de versiunea originala este trecerea de la coada de tip bumerang la cea in forma de T, incepand cu versiunile de operatii speciale A/MH-6M, noul profil oferind mai multa stabilitate aerodinamica la viteze mari.
AH-6M Little Bird cu pachet standard de armament
Armamentul poate fi acrosat pe 2 perechi de piloni laterali,montati pe aripioare false de o parte si de alta a fuselajului. O configuratie standard pentru versiunea «gunship » cuprinde o mitraliera cal. 7,62mm M-134 pe pilonul interior-dreapta, o mitraliera .50cal GAU-19 pe pilonul interior-stanga, 2 rachete ghidate laser-semiactiv Lockheed Martin AGM-114 Hellfire pe pilonul exterior-stanga si un container M260 cu 7 rachete neghidate/ghidate Hydra 70 cal. 70mm pe pilonul exterior-dreapta. Armamentul este coordonat de senzori, cum ar fi cel electro-optic/infrarosu si marcator laser Raytheon ZSQ-2, care nu e disponibil la export, fiind inlocuit de L-3 Communications Wescam pentru clienti straini. Senzorii de imagine, de tip MX-10D or MX-15D cu marcator laser si canal video color de inalta fidelitate, sunt instalati intr-o mini-turela sub cabina. Un plus aparte al AH-6i il constituie cabina integrata digitala, « mostenita » de la Boeing AH-64D Block III Apache.
GAU-19/A .50cal pe AH-6J – variante de fixare si alimentare
Unul dintre primii clienti externi ai AH-6i (versiunea de export) prin programul «Foreign Military Sale” este Arabia Saudita care in 2010 a comandat 36 de exemplare. In 2011 H-6U a fost testat la aterizare autonoma pe camion in mers de catre Thales si DCNS pentru General Directorate for Armament al Frantei, in cadrul pregatirii testelor de apuntari pe o fregata franceza realizate in 2012. AH-6i a participat si la competitia AAS (Armed Aerial Scout) a armatei SUA, competitie inchisa la sfarsitul lui 2013 iar cu un an inainte elicopterul a fost prezentat in versiunea Unmanned Little Bird si armatei Coreei de Sud, pentru care a executat 25 de minute de zbor autonom, sistemul putand fi integrat si pe MD-500 Defender existente. Tot in 2013 sistemul a fost testat ca si caraus in competitie cu platforma Kaman K-MAX si de infanteria marina a SUA, atat cu pilot la bord cat si in zbor semi-autonom prin intermediul unei interfete de comanda distante mini-tableta similara Ipad care combina algoritmi cu sistemul LIDAR si datele furnizate de senzorii electro-optici, sistem denumit Autonomous Aerial Cargo/Utility System (AACUS) care cantareste doar 45kg si poate fi integrat si pe alte aeronave, cum sunt CH-53E Super Stallion sau V-22 Osprey.
AH-6i
Un alt derivat aparte al acestei linii de aparate este versiunea NOTAR/ MD520N (derivat MD500E certificat in 1991, primul exemplar livrat in acelasi an), foarte raspandita mai ales in dotarea fortelor de ordine.
MD-520N are in locul rotorului anticuplu un sistem de fante orientabile prin care aerul adus de la un ventilator prin intermediul unui tub incastrat in coada este orientat spre a compensa prin efect Coanda miscarea generata de rotorul principal. Avantajele acestui sistem, desi mai scump, este ca elimina transmisia necesara rotorului anticuplu precum si zgomotul generat de acesta dar si riscul de a lovi obiecte cu elicea anticuplu sau a rani personalul de la sol in operarea in spatii stramte.
Trebuie mentionat ca o versiune mai puternica, MD530N, era in studiu dar a fost abandonata deoarece pe moment 520N corespundea cerintelor majoritatii clientilor. In 2000, MD Helicopters a anuntat o versiune imbunatatita a MD520 N, cu un motor imbunatatit Rolls-Royce 250-C20R care ofera 3-5% mai multa putere, necesara in special in zile toride, dar si cu modificari ale fantelor NOTAR si ventilatorului, toate ducand si la o raza de actiune marita.
Video OH-6/MD-500/MH7:
https://www.youtube.com/watch?v=97N3B_-BTpY
Video “Future weapons” despre AH-6X:
https://www.youtube.com/watch?v=bgCGMfFYg9o
Video AH-6i:
https://www.youtube.com/watch?v=gZit8Cvz8XI
https://www.youtube.com/watch?v=6x9fI-DjNGE
Video OA-6 Notar/ MD 520N:
https://www.youtube.com/watch?v=UwKrSF9akvY
A fost candva KA-126… fabricat la IAR Brasov
Romania ar trebui sa-si inlocuiasca fostul parc de IAR-316B Alouette III, atat pentru misiuni utilitare, dar si de pastrare a ordinii precum si pentru fortele aeriene, EC-135 neputand executa anumite misiuni pe care A/M-6/ MD-500 le poate executa datorita gabaritului si costului sau redus (mai degraba EC-120B Colibri/HC-120 fiind un rival european/asiatic dar afar varianta militara, pe anumite categorii cocnurentul fiind EC-130, la un pret de peste 3mil.$). Pretul unui MD-500 /520N este competitiv, fiind estimat la 1,2-1,3 mil$, cel al unui MD-600 NOTAR find estimat pe la 1,9-2 mil.$ bucata, in timp ce pentru EC-120 B Colibri se estimeaza o medie de 1,7-2 mil.$. Varianta militara MD-500MG este estimata la 3,5 mil.$ iar MH-6M la 4,5 mil.$, in timp ce
Cum povestea Kamov KA-126 produs in Romania a fost intrerupta brutal si fara drum de intoarcere, ceva ar trebui facut in aceasta directie a unei solutii low-cost extrem de versatile, cu intrebuintari multiple.
PZL SW-4 Solo
Si versiunea drona…
In domeniul fortelor aeriene cateva zeci de astfel de aparate usoare ar fi cea mai potrivita solutie pentru scoala dar si misiuni de atac usor, iar capacitatea de a fi transformat in drona il recomanda inclusiv pentru misiuni de recunoastere, de sprijin la sol sau de patrulare navala. Costul foarte redus si capacitatea de a se strecura si ateriza in spatii cu suprafata redusa il fac ideal pentru pastrarea unei capacitati de lupta si de infiltrare acceptabile in conditiile unui buget de achizitii si operare extrem de auster, chiar daca nu poate concura cu elicopterele de atac mai greu protejate si inarmate. Probabil ca in timp, cu cresterea puterii si eficientei motorului sau sacrificarea unei parti din echipamente va devini disponibila o rezerva de sarcina utila pentru a adauga protectia la gloante cal. 7,62mm a pilotilor, compartimentului si motorului si eventual anumite contramasuri contra rachetelor sol-aer.
Boeing AH-6 – schema
Folosit cu corect, poate cauza batai de cap serioase oricarui inamic, fara a mai mentiona multitudinea de roluri in care poate fi folosit. Este cam ceea ce incearca polonezii cu al lor PZL SW-4 Solo, putin mai mare decat AH-6, insa deocamdata fara mult succes, cu exceptia unui contract de asamblare sub licenta in China, la Jiujiang Hongying Technology Development Ltd., cu primul zbor in 2010 Polonezii lucreaza atat la o varianta bimotor a SW-4 cat si la versiunea drona – „SW-4 Solo” RUAS/OPH platform (Rotorcraft Unmanned Air System/Optionally Piloted Helicopter) prezentata la MSPO in 2012.
EC-120B
Indiferent de alegerea noastra sau de lipsa unei alegeri in urmatorii ani, familia MD-500/AH-6 ramane o referinta in istoria aeronauticii, fiind o clasa aparte, matura si unica, neavand cu adevarat concurenti pe nisa sa, asa-zisii concurenti fiind ori de dimensiuni mai mari ori mai mici decat acest aparat, sau cu capabilitati inferioare pentru pret mai ridicat.
In fine, probabil ca o vreme inca se vor folosi cele cateva Alouette III ramase in uz… insa in cativa ani o decizie va trebui luata cu privire la un nou aparat, o parte din roluri fiind probabil preluate de EC-135.
MD-500 Defender
Poze MH-6M:
http://www.helifreak.com/showthread.php?t=577178
Marius Zgureanu
Surse :
Wikipedia