Înainte de a comenta, vă rog să citiți cu mare atenție articolul.
Curtea de Apel Cluj a dat câștig de cauză Primăriei Cluj-Napoca, iar plăcuțele bilingve nu trebuie montate în municipiul Cluj-Napoca.
”Admite recursul declarat de recurentul CL şi P mun CJ-N împotriva sentinţei civile nr. 4800, pronunţată la data de 11.07.2014 în dosarul nr. 1516/117/2014 al Tribunalului Cluj pe care o casează în tot în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta FECHRHCE ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active. Decizia este definitivă şi executorie”, se arată în setința Curții de Apel Cluj.
Tribunalul Cluj a dat o sentință, în iulie 2014, prin care obligă Primăria Cluj-Napoca să monteze la intrările în oraș plăcuțe bilingve, în română și maghiară.
Plângerea în instanță a fost făcută de Fundaţia European Committee Rights Hungarians Central Europe, iar instanța a aprobat-o.
O studentă din Cluj, Izabella Szocs, a propus Fundației să ceară montarea acestor plăcuțe pe baza Legii 215/2001 și a Convenției Cadru de la Strasbourg pentru protecția minorităților naționale.
Reprezentanții Fundației susțin că este un abuz ca cei 50.000 de etnici maghiari din Cluj-Napoca să nu beneficieze de aceste plăcuțe.
Primarul Emil Boc a spus că nu a primit motivarea sentinței, dar că aceasta poate fi atacată. ”Noi avem legi interne care nu permit amplasarea acestor plăcuțe. Vom vedea motivarea și vom ataca sentința”, a spus Emil Boc.
Primăria Cluj-Napoca subliniază că în municipiu nu sunt 20% etnici maghiari, iar din acest motiv plăcuțele nu pot fi amplasate.
Recensământul din 2012 a arătat că în Cluj-Napoca locuiesc 49.375 de etnici maghiari, circa 16% din totalul de 309.136 de locuitori. (n.r – ultima dată când acest procent a fost depășit a fost la recensământul din 1992: 22.78%).
Sursa: ȘtirideCluj
Ok, ați priceput, însă acum vine…
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001:
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Regimul general al autonomiei locale
Art. 19: Aplicare
În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile publice aflate în subordinea acestora, precum şi serviciile publice deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu aceştia, şi a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituţiei, ale prezentei legi şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte.
CAP. II
Consiliile locale
SECŢIUNEA a 3-a
Funcţionarea consiliului local
Art. 39. (7):
În comunele sau oraşele în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunoştinţă publică şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective.
CAP. IV Instituţiile, serviciile publice de interes local şi aparatul de specialitate al primarului
Art. 76:
(2)În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în raporturile lor cu autorităţile administraţiei publice locale, cu aparatul de specialitate şi organismele subordonate consiliului local, aceştia se pot adresa, oral sau în scris, şi în limba lor maternă şi vor primi răspunsul atât în limba română, cât şi în limba maternă.
Aplicare
(3) În condiţiile prevăzute la alin. (2), în posturile care au atribuţii privind relaţii cu publicul vor fi încadrate şi persoane care cunosc limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective.
Aplicare
(4) Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura inscripţionarea denumirii localităţilor şi a instituţiilor publice de sub autoritatea lor, precum şi afişarea anunţurilor de interes public şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective, în condiţiile prevăzute la alin. (2).
CAP. XIII Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 131.
Prevederile art. 19, art. 39 alin. (7) şi ale art. 76 alin. (2) – (4) sunt aplicabile şi în cazul în care, din diferite motive, după intrarea în vigoare a prezentei legi, ponderea cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale scade sub procentul prevăzut la art. 19.
Deci, până la urmă, ținând cont de Art.131 al legii (actualizate), decizia Curții de Apel Cluj este corectă sau nu?
Mi-a scăpat ceva? Vreo modificare, adăugare, legislație ”paralelă” care să se aplice? Dacă da, semnalați-mi omiterea.
Și apropo, ce se întâmplă dacă într-o localitate procentul unei minorități scade în timp de la peste 20% la – să zicem – 5%? Sau 1%? Sau respectiva minoritate națională dispare complet (absurd)? Oare alte localități care nu au avut ”din start” minorități de peste 20% la data intrării în vigoare a Legii 215/2001 (cu toate modificările/adăugările/acualizarile-completările-republicările de rigoare), nu sunt îndeptățite să ceară pentru acele minorități locale un tratament legislativ-administrativ identic cu cele ale unei localități care a avut la un moment dat ”peste 20%”?
Răzvan Mihăeanu