De ceva timp doream să scriu un scurt articol despre cele mai importante conflicte mocnite în curs de desfășurare. Am observat că inițiativa mea este dorită de unii dintre voi, cu atât mai bine dară. Spre deosebire de majoritatea dintre voi însă, eu cred că lucrurile nu sunt chiar atât de alarmante precum par, mai degrabă „business as usual” cum zice englezul.
Iran
În campania electorală, președintele Biden a evidențiat dorința sa de a relua acordul nuclear cu Iranul, din care SUA se retrăseseră sub administrația președintelui Trump. Oamenii spun multe în campania electorală dar, adeseori, geopolitica tinde să se pună de-a curmezișul. Campania de presiune maximă începută de Trump a început să dea roade: Iranul are grave probleme economice (generate de sancțiunile SUA). Am avut ocazia să stau de vorbă cu iranieni mai ales că înainte de pandemie îmi doream să vizitez această țară. Eu n-am reușit, dar am avut prieteni care au facut-o. Am povestit cu ei după ce s-au întors și mi-au confirmat ceea ce bănuiam: din punct de vedere economic, lucrurile merg prost.
Ambițiile Iranului de a-și impune hegemonia în lumea arabă în detrimentul prosperității propriei populații a epuizat economia țării sufocată de sancțiunile SUA.
Simțind o conjunctură favorabilă după succesul lui Biden în alegeri, Iranul a început să pună presiune pentru a „forța” întoarcerea SUA în acordul nuclear în condiții cât mai avantajoase pentru statul persan. Între timp, ca măsură suplimentară de presiune, a reluat procesul de îmbogățire a uraniului sperând ca acest lucru să funcționeze, cumva pe modelul nord-corean. Doar că nu prea merge.
Nava IRCG Saviz Sursa foto: HI Sutton
Israelul este principalul oponent al unei înțelegeri între puterile occidentale și Iran. Iar în opinia mea, niciuna din puterile nucleare actuale nu dorește Iranul la masa lor restrânsă. Prin urmare, Israelul a început de ceva timp să acționeze. Iar aici voi menționa doar două acțiuni: atacul cu mine magnetice împotriva unei nave cunoscute ca aparținând „gărzilor” iraniene (IRCG) și un nou „accident” la centrifugele iraniene de la Natanz, semn că structurile de securitate israeliene își merită cu prisosință solda.
Tactica „minării” navelor comerciale în zona Golfului Persic și a Mării Roșii a fost aplicată inițial de Iran. Iată că acum au văzut pe propria piele cam ce înseamnă asta. Saviz este o navă de supraveghere, comandă și control care a staționat în ultima vreme în Marea Roșie protejând transporturile iraniene și susținând informativ rebelii houthi din Yemen. Iranienii n-au rămas foarte multă vreme „datori”, o navă comercială aparținând unei companii israeliene fiind pare-se atacată ieri.
În acest context, închei prin a reaminti că un submarin israelian a intrat în Marea Roșie (trecând vizibil prin canalul Suez) la sfârșitul anului trecut. Nu știm dacă s-a întors la bază sau este încă în zonă.
Acum câteva zile, unitatea nucleară de la Natanz a suferit un nou „incident” care a afectat noile centrifuge pe care Iran urma să le folosească în vederea accelărării procesului de îmbogățire a uraniului. Iranul a arătat cu degetul spre Israel, Israelul, ca de obicei, nu a comentat. S-ar părea că a fost vorba de un atac cibernetic. A avut succes, la fel ca precedentele.
Nici SUA, nici Iranul nu-și doresc un război pe scară largă. Prevăzător, Israelul își actualizează permanent planurile de atac împotriva Iranului. Și pentru prima dată, s-ar putea ca o astfel de acțiune să bucure pe mai toți actorii lumii arabe.
China
Chinezii îl testează și ei pe noul președinte american. Și nu numai. Răbdarea vecinilor săi din zona Mării Chinei de Sud este și ea intensiv testată. Relativ recent (martie, anul curent), nu mai puțin de 222 de ambarcațiuni ale milițiilor navale chineze au găsit cu cale să staționeze timp de mai multe săptămâni în zona recifului Whitsun (aflat în zona insulelor Spratly dacă numele ăsta vă sună mai cunoscut). Din cauza „vremii rele” au susținut chinezii. Filipinezii în a căror Zonă Economică Exclusivă se află reciful cu pricina au fost foarte vocali și… cam atât. Așa-i când n-ai cu ce (aviz altora pe care-i cunoaștem cu toții). 32 de nave chinezești ar fi fost până mai ieri ancorate acolo. Între timp s-au dezmeticit și filipinezii și au hotărât să trimită mai multe nave în zonă. Au mai trimis ei și avioane prin martie, dar după cum tot repet pe aici, o mare se controlează cu nave, nu cu avioane.
Mai mult decât atât, săptămâna trecută, o navă a Gărzii de Coastă chineze a blocat înaintarea unei bărci filipineze la bordul căreia se aflau mai mulți ziariști comportându-se ca la ei acasă. Normal, având în vedere că în apropierea acelor locuri sunt celebrele „insule” dotate cu aeroporturi și baterii de rachete antiaeriene. Însă partea interesantă de-abia acum apare: după ce barca filipineză a făcut cale întoarsă, a fost urmărită de două nave purtătoare de rachete chinezești (Type 22 – „Houbei”) semn că marina ochilor oblici a ridicat ștacheta. Una peste alta, americanii au anunțat că navele milițiilor chineze sunt considerate ținte legitime iar în cazul unui război și vor fi atacate ca atare.
NPR Type 22 Houbei Sursa foto: wikipedia
După cum spuneam mai demult: comportă-te ca un proprietar și în final vei deveni unul. Mărturisesc că tupeul chinezilor mă fascinează. Înțeleg că nici Vietnamul n-ar fi străin de practica „insulelor” construite peste noapte după cum puteți citi aici.
Tensiunile cu Taiwanul sunt și ele în creștere, practic chinezii fac „exerciții” peste „exerciții” testând nervii taiwanezilor. Și îndrăznesc să spun că șansele unui conflict deschis în Taiwan sunt mult mai mari decât ale unuia în Ucraina. China pare să acorde multă importanță acestui proiect de reîntoarcere a fiului rătăcitor la trupul patriei mamă. O scurtă paranteză utopică: un conflict între China și restul lumii din Asia ar fi șansa Rusiei de a demonstra că este parte a civilizației euro-atlantice și nu a celei euro-asiatice.
Ucraina
Am văzut că masarea unor importante efective armate rusești la granița cu Ucraina și în Crimeea i-a neliniștit pe mulți. Nu e prima dată când se întâmplă asta dar e prima dată când avem numere atât de mari.
De obicei, exercițiile de amploare sunt anunțate tocmai pentru a evita potențiale erori fatale. S-ar părea că de data asta rușii n-au anunțat/notificat această impresionantă mobilizare de forțe. Cu toate acestea, au circulat destule imagini pe net astfel încât e evident că au vrut să fie văzuți. Tocmai aceste mutări la vedere mă îndreptățesc să cred că nu va fi niciun atac direct împotriva Ucrainei în cele două regiuni din est. Rușii arată bățul cuiva pentru că speră să obțină ceva. Ce? Nu știu. Dar vă invit să speculați.
Ce mi s-a părut interesant a fost că rușii au adus din Marea Caspică, alături de mai multe nave amfibii, inclusiv monitoare. Mă-ntreb pe ce râuri ar vrea ei să le folosească…
Un conflict deschis în Ucraina ar putea aduce închiderea strâmtorilor pentru cele două țări aflate în conflict cu consecințe deosebit de grave asupra comerțului Ucrainei și nu numai. Rusiei i-ar fi cam greu să mai trimită nave în Siria și nu-i văd prea curând încercând să forțeze strâmtorile…
Deși nu mă încântă posibilitatea de a avea din nou graniță terestră cu Rusia, din punctul meu de vedere, n-au decât să-și scoată ochii cât vor. Dar nu mai faceți planuri cu împărțirea Ucrainei. S-ar deschide cutia Pandorei și atunci Dumnezeu cu mila!
Nicolae
P.S. Articolul va mai rămâne câteva zile pe prima pagină a site-ului ca să putem comenta ce se mai întâmplă în cele trei zone.