Daca ne uitam la schimbul de replici din Parlament de zilele trecute, tocmai la aniversarea a 10 de la intrarea Romaniei in NATO, se pare ca pentru guvernanti nu exista absolut nici o problema, bugetul apararii nationale va creste doar « de la anul », desi anumite fonduri ar fi trebuit sa fie alocate in regim de urgenta inca din noiembrie 2013 in contextul situatiei din Ucraina! Insa nu s-a intamplat absolut nimic pana acum, nu au fost alocati nici macar cateva sute de mii de euro pentru reparatii si revizii ale tehnicii de lupta, care sa duca nivelul operational macar catre un 40%… Doar promisiuni! Si asta intr-un stat cu pretentii de furnizor de securitate in regiune!
Chiar si o eventuala rectificare bugetara in iulie anul curent, anuntata initial ca cea mai apropiata data de majorare a fondurilor MApN, s-ar putea sa fie insuficienta si tardiva!
Asa cum s-a promis, si nu s-a facut, in 2012 pentru 2013, in 2013 pentru 2014 si acum pentru 2015… Suntem tinuti intr-un permanent „de la anul”. Si sustin ca nu s-a facut deoarece cresterea alocarii din PIB la bugetul MAPN in 2013 si 2014 a fost simbolica, datorita mai multor aspecte:
1 – In acest moment, cu starea critica a inzestrarii, identificata si de Carta Alba a Apararii din 2013, pentru ca armata Romaniei sa devina o forta credibila de descurajare si sa intre in plutonul de mijloc al NATO ar fi necesar sa se cheltuiasca intre 13 si 15 mld. Euro in cadrul unui plan multianual, probabil pe 10 ani, , cifra sustinuta si de fosti ministri ai apararii ( vezi si aici un exercitiu de planificare multianuala inaintat guvernului in decembrie 2012 “Minima alocare de buget din partea MAPN pentru supravietuirea industriei de aparare”). La fel au planificat polonezii la inceputul anului 2013 (martie), achizitii multianuale pe 10 ani pentru suma de 33 mld. Euro (vezi aici), iar ca si exemplu recent, Qatar-ul a semnat doar in 2013 achizitii militare multianuale cifrate la 24 mld. Euro (sursa aici). Ori o astfel de cheltuiala ar insemna pentru Romania o alocare de aproximativ 1 mld. Euro/an, doar ca achizitiile majore, care implica miliarde de dolari, se fac dintr-un fond separat si nu doar din bugetul MApN, cel putin asa procedandu-se in mare parte dintre tarile occidentale.
2 – Procentul minim de alocare din PIB pentru aparare cerut de NATO statelor membre este 2,38% (aproape 2,4%) si nu 2%, asa cum a remarcat si dl. Prim-ministru Ponta, chiar daca majoritatea statelor europene nu-l respecta! Deci pentru a atinge acest procent in 2016 (data promisa de Romania la Bruxelles, si nu in 2017), peste 2 ani, ar fi nevoie de o crestere anuala de 0,3% incepand cu acest an, pornind de la 1,38% in 2013. Din pacate in acest an s-au bugetat doar 1,42%, desi se spera un 1,5%, iar fara rectificare bugetara ar insemna ca in 2015 si 2016 alocarea de la buget ar trebui sa creasca cu 0,5% din PIB. Alocarea din PIB pentru aparare nu a fost niciodata respectata de Romania in cei 10 ani de la aderarea la NATO, aceasta variind de la 1,86% in 2006 la 1,29% in 2010, 1,26% in 2011 si doar 1,12% in 2012.
3 – Dincolo de alocarea din PIB, cea mai mare problema este alocarea disproportionata a banilor in interiorul MApN, pentru planificarea din anul 2013 fiind alocati 94% din suma de 1,5 mld. euro pentru cheltuieli cu remuneratiile: cu personalul (61%) si pensii militare (33%), ceea ce inseamna ca orice majorare de pensii si venituri ale bugetarilor inghite mare parte din majorarea bugetului MAPN. Astfel in 2013 ramaneau doar 2% (30mil. Euro) din totalul bugetului MApN pentru achizitii de tehnica, ceea ce este echivalent cu pretul unui singur elicopter modern de lupta (detalii aici).
In fapt, dezechilibrul este foarte bine subliniat si de comparatia alocarilor cu alte armate europene pe anii 2010-2011 (sursa – EDA (European Defence Agency – si analiza aici), pornind de la graficul cheltuielilor cu personalul ( sursa ),
Al cheltuielilor cu inzestrarea ( sursa ):
Si alocarea ridicola pentru cercetare si dezvoltare, ceea ce inseamna ca nu mai cumparam nimic dezvoltat sau produs in tara ( sursa ):
Incheiem cu cheltuielile de intretinere care sunt si ele minime (aici), ceea ce inseamna ca in ultimii 5-8 ani si mai bine MApN s-a bazat aproape exclusiv pe canibalizarea dotarii, fara a comanda piesele de schimb necesare sau a trimite echipamentele in revizie capitala. Cateva exceptii exista pentru ultimele achizitii din strainatate…
4- alta problema sunt sumele care trebuiesc achitate retroactiv pentru achizitii semnate in anii anterior, inclusiv cea a avioanelor F-16 din Portugalia, achizitie costisitoare cu impact major in bugetul MApN si care ar fi trebuit bugetata separat. Exista totusi la inceputul lui 2014 speranta ca MApN sa aloce in acest an cam 270 de mil. de euro pentru achizitii, insa aceasta suma include si rata pentru avioanele F-16 din Portugalia, doar aceasta depasind 100 mil. Euro, dar si rate restante pe alte cateva achizitii demarate acum cativa ani (aerobuzele Alenia C-27J, transportoarele Piranha IIIC, vehiculele 4×4 blindate usor Panhard, etc.). Astfel, in conformitate cu strategia fiscal-bugetara 2014-2016, mare parte din putinii bani disponibili (2,1 mld. RON planificati initial pentru investitii) vor merge catre revitalizarea si modernizarea unor echipamente existente déjà in dotare, adica suma de 1,78 mld RON. Diferenta dintre sumele alocate de buget si necesitati va trebui acoperita din alte fonduri, eventual prin vanzare de patrimoniu al MApN.
Insa aici problema majora este insasi strategia de achizitii!
Un plan serios de inzestrare prevede program multianual si transferuri de tehnologie, creditare aferenta, investitii colaterale si alocarea unui fond de garantare, totul realizat in stransa colaborare MApN (care au si ei un departament pentru offset in cadrul celui de armamente), Ministerul de Finante si Ministerul Industriilor si al Economiei. Principiul este ca macar o parte din achizitie sa-ti fie sustinuta de beneficiile realizate prin investitiile de compensatie ale producatorului in economia tarii, altfel cheltuielile de miliarde de euro pentru armament sunt nesustenabile de catre majoritatea tarilor. Bugetul alocat MApN nu poate sustine de unul singur finantarea unui intreg program de achizitii si modernizare a fortelor armate !
Dincolo de gandirea pe termen scurt si loturi mici (exemplu – 17 vehicule Panhard 4×4, 16 torpile sau mai recent preconizata achizitie de doar 12 obuziere autopropulsate), preferabil de import, a MApN, calcaiul lui Ahile este Ministerul de Finante. Acesta pare pe moment sa refuze orice idee de creditare, atat pentru gasirea unei solutii multianuale de finantare alaturi de producatorii care vor livra armament MApN cat si in ceea ce priveste deschiderea unei linii de credit care sa ajute industria romaneasca de aparare sa deserveasca comenzi ferme, majoritar pentru export. Este una dintre cauzele pentru care am ajuns sa platim anticipat ratele pentru avioanele F-16 portugheze, in fiecare an banii furnizandu-se din buget sau din vanzari de patrimoniu MApN! Din aceleasi ratiuni, MApN are dificultati in a planifica altceva decat achizitii de loturi mici, care sunt nerentabile pe termen lung afectand si mai mult bugetul sarac al Armatei.
Dar despre creditare din surse externe si compensatia industriala vom vorbi cu alta ocazie !
Marius Zgureanu
Surse : Tehnomil.net si Romaniamilitary.ro