La prima vedere, o legătură dintre Republica Cuba şi manevrele armatei române în România şi Bulgaria poate fi considerată o utopie. Cu toate acestea, în rândurile care urmează vom explica pe larg cum am ajuns la ideea că o insulă exotică, situată în Marea Caraibelor, a fost importantă pentru autorităţile politice şi militare române la începutul anilor ’60.
La 14 martie 1958, autorităţile de la Washington au impus un embargo în domeniul vânzărilor de armament şi muniţii americane către Republica Cuba, cu scopul de a stopa conflictul dintre regimul condus de Fulgencio Batista y Zaldívar şi mişcarea de rezistenţă iniţiată de Fidel Alejandro Castro Ruz. Măsură respectivă a afectat mai mult forţele fidele lui Fulgencio Batista şi, după înfrângerea acestora în bătălia de la Santa Clara de detaşamentul comandat de Ernesto Guevara, dictatorul cubanez a fugit cu un avion în Republica Dominicană chiar în noaptea de Revelion (1 ianuarie 1959).
După preluarea funcţiei de prim-ministru (16 februarie 1959), Fidel Castro a declanşat o amplă reformă agrară, expropriind terenuri deţinute de marii proprietari de pământ (care erau mai ales cetăţeni străini) pentru a le oferi ţăranilor cubanezi în scopul cultivării în continuare a trestiei de zahăr.
Articolul domnului Petre Opriș poate fi citit integral pe Contributors.