Nu discutam aici despre cauze ci incercam doar sa explicam, in termeni cat mai simpli, ce este criza economica si care au fost de-a lungul timpului metodele prin care guvernele au luptat (sau macar au incercat) in mod real cu ea.
Simplu de tot (si in acelasi timp, maxim de real), lasand la o parte toate opiniile presupus savante, o criza economica este definita de o scadere abrupta a cererii. Pentru ca aceasta este esenta crizei economice si de altfel si primul simptom.
Mai departe, o cerere prabusita (vorbim de zeci de procente intr-un termen relativ scurt) atrage dupa sine scaderea drastica a comenzilor in industrie si agricultura, distruge cererea pe segmentul serviciilor.
Urmeaza apoi explozia somajului, care la randul ei trage si mai mult cererea in jos, creand premizele unei crize lungi si adanci. Odata ce cererea a scazut sever, somajul o urmeaza indeaproape, companiile nu mai au comenzi, serviciile nu mai au clienti si totul o ia la vale.
Dar cererea incepe sa scada, aproape intotdeauna (exceptia ar fi criza financiara care precede scaderea cererii), din motive psihologice, oamenii nu mai au incredere in viitorul lor economic si daca nu mai ai incredere, nu mai consumi, nu mai cumperi bunuri de folosire indelungata, nu mai pleci in vacanta.
In situatia noastra speciala de astazi (pandemia) cererea a scazut artificial prin inchiderea economiei si limitarea drastica a libertatii de miscare.
Pentru ca dezvoltarea economica, economia in general, aduce foarte mult cu situatia unei monede. Moneda moderna nu are o acoperire fizica (aur, argint) ci se bazeaza foarte mult pe increderea populatiei si intr-o masura mai mica pe performanta economica a economiei care o emite.
Dar odata increderea in viitor zdruncinata, oamenii – chiar daca inca nu au fost atinsi de scaderea veniturilor – isi schimba dramatic comportamentul de consum, devin mai conservatori, economisesc banii in loc sa-i cheltuie si cum noi traim intr-o economie consumerista, unde mama dezvoltarii este consumul (si nu economisirea precum in secolele XVII, XVIII sau XIX), suntem la mila optimismului sau pesimismului mari mase a consumatorilor.
Odata ce pesimismul s-a instalat (din cauza de pandemie sau din cauza problemelor din sectorul financiar, razboi etc) consumul incepe sa scada, somajul explodeaza si cu asta basta, avem criza economica. Cat de profunda? Pai aici sunt mai multi factori de luat in considerare, incepand cu motivul/le si terminand cu structura economica din acel moment, cu nivelul datoriilor private sau de stat etc.
Cum iesim din criza economica? Metode sunt multe: injectii de capital din partea statului, scaderi de dobanzi (ieftinirea finantarii), programe de finantare pentru IMM-uri etc. dar din punctul meu de vedere, sectoarele economice care trebuiesc sprijinite prioritar sunt cele direct productive si nu serviciile. Orice ar face un guvern pe zona serviciilor (turismul este inclus aici) banii intr-o economie sunt produsi de industrie, agricultura si turism (dar aici discutam despre exportul de servicii turistice, mai exact de turistii straini si nu de cei autohtoni), ori daca sectoarele direct productive nu pornesc, nu angajeaza oameni si nu se platesc salarii, de unde sa fie bani pentru servicii?!
Metoda folosita de americani in cazul marii recesiuni sau de Germania nazista a fost investirea de sume uriase in dezvoltarea de infrastructura (orice infrastructura este buna, dar una poate fi, in functie si de nivelul de dezvoltare a tarii, mai eficienta decat alta, mai aducatoare de plus valoare pe termen mediu si lung) si lucrurile s-au miscat spre bine, adevarat ca statul s-a indatorat dar asta nu este o problema. Sau nu ar trebui sa fie daca banii sunt corecti folositi.
Statul ia imprumuturi prin cresterea deficitului bugetar, investeste, reporneste economia, vine cu un plan serios multi-anual. Oamenii incep sa aiba slujbe, increderea in viitor creste, afacerile private dau semne de redresare, in final consumul incepe sa creasca. Mai apoi statul, din taxele si impozitele pe care le va percepe dintr-o economie aflata in crestere, isi plateste datoriile sau sterilizeaza o parte din banii tipariti pe genunchi (daca este cazul) prin excedent bugetar.
Lucrurile revin la normal, serviciile incep si ele sa se invioreze, angajeaza oameni. Optimismul revine, consumul creste, veniturile cresc, sustinute si de investiile in infrastructura realizate deja care incep sa aduc plus valoare economiei.
Evident, in vremuri de restriste statul face economii drastice in privinta oricaror cheltuieli inutile sau care nu aduc cine stie ce mare plus valoare, se restructureaza, strange si el cureaua si fiecare ban pe care-l poate economisi merge catre relansarea economica. Taie din aparatul bugetar, incercand sa si-l eficientizeze la maximum (nu taie din salarii, asta-i o prostie ci iti restructurezi aparatul de stat prin concedieri acolo unde acest lucru se poate. Reducerea generala de salarii este o prostie comunistoida, in mod normal dai afara pe cei mai putin competenti si ii pastrezi pe cei mai buni ca sa poti face fata situatiei, nu sa tii pe toti idiotii pe statul de plata) si canalizezi toate eforturile catre economia reala.
In orice criza economica si veniturile statului scad abrupt si atunci banii trebuie folositi cu o si mai mare eficienta decat in vremurile bune. Pe timp de criza valoare banilor de la buget este chiar mai mare pentru ca bugetul poate fi printre putinele surse de finantare a economiei ramase disponibile.
Si intr-un final fericit consumul casnic se stabilizeaza apoi incepe sa creasca. Da, consumul casnic pentru ca el este motorul unei economii si in linii mari nu prea exista un alt tip de consum. Orice investitie in productie, servicii, agricultura etc are in vedere – in final – consumul casnic. Daca cineva construieste o otelarie, otelul respectiv va ajunge intr-o gospodarie sau intr-o fabrica care la randul ei va produce tot pentru consumul casnic.
Astfel ca economia se invarte de fapt in jurul modestelor gospodarii/familii care ele sunt baza si viitorul oricarui plan de redresare. Din acest punct de vedere, al relansarii economiei prin investitii ale statului, trebuie avuta in vedere cu maxima atentie crearea de slujbe in domeniul privat, slujbe cat mai sigure si pe termen lung (si blocarea angajarilor in sectorul de stat), cu un adaos de plus valoare cat mai mare (salarii cat mai mari) si odata ce somajul incepe sa scada, odata ce numarul de slujbe nou create il depaseste pe cel al slujbelor pierdute (trebuie tinut cont si de calitatea acestor noi slujbe) putem sa spunem ca sfarsitul inceputului este la vedere, vedem luminita.
Orice alta discutie este futila, ca sa spunem asa, asta-i criza economica, aceastea sunt efectele si tot acestea sunt remediile.
Dupa cum puteti remarca, criza in sine este ca o boala sistemica, iar remediul ei aduce foarte mult cu un tratament medical: te lasi de fumat, de baut, mananci sanatos, fara restaurante si viata dezmatata, iar pana cand organismul tau isi revine cat de cat, medicul (statul) te sustine prin medicamentatie. Dupa ce te faci bine platesti medicamantele…
Doar ca de aceasta data situatia va fi mult mai rea decat in cazul tuturor crizelor ecomonice cunoscute noua, iar criza din 2008 ar putea fi o placuta amintire. Si asta numai din vina noastra…
Motivul tine de slaba calitate a clasei politice din ultimii 30 de ani, clasa politica de sorginte socialista (neo-comunista) care a inlocuit vechiul slogan:”sa luam de la bogati si sa dam la saraci”, cu unul mai la moda: ”sa luam de la stat si sa dam la toti”.
Programe sociale extrem de generoase (si de nerealiste economic vorbind), cresteri de salarii, de pensii, varsta de pensionare tinuta artificial foarte jos in multe tari europene etc , toate aceste masuri damagogice si fals pro-popor au facut ca majoritatea tarilor sa aiba deficite neverosimil de mari la vreme buna (crestere economica), in timp ce bancile centrale au sustinut dobanzi (tot) neverosimil de mici (bani ieftini), BCE-ul european si Fed-ul american avand dobanzi de referinta inainte de criza pandemica de sub 1%, incercand in mod artificial sa forteze (dopeze) cresterea economica prin banii dati de pomana.
Astfel incat acum nu prea mai au loc de manevra. Cat sa mai scada dobanziile? Sa ajunga negative, pai asta-i tiparnita mascat pornita si duce direct la inflatie si saracirea tuturor. Statul se imprumuta, deficitul sare in aer cu 10-20% si ajungem unde? Ajungem intr-un loc in care state mari si puternice nu vor mai putea sa-si achite datoriile fara sa iasa scandal in societate, in conditiile in care sunt destule state UE care vor depasi usor un grad de indatorare de 100% din PIB, inclusiv America va depasi acest prag psihologic.
Asadar, ne-am imprumutat la vreme frumoasa ca sa ne cumparam masini scumpe, vacante exotice si sa aruncam banii in consum (ca orice manelist respectabil), iar astazi nu ne mai putem imprumuta, numai avem unde sa ducem dobanda in jos si una peste alta toate aceste derapaje cu iz comunist si demagogic vor aduce un singur lucru: saracie pentru toti.
Tarile nu au fost capabile sa se restructureze atunci cand aveau crestere economica, se vor restructura acum, cu forta, dar fara a avea loc o restructurare serioasa, pur si simplu vor taia la toti si la cei care pana acum au muncit din greu (fara sa beneficieze de pomenile statului – vouchere de vacanta, de exemplu in sistemul romanesc de stat) si de cei care au beneficiat din plin (vezi varsta de pensionare din Franta vs cea din Germania) si uite-asa sunt solidari si democrati la greu (traim toti mai prost) dar la vreme buna unii sunt mai egali la pomeni decat altii.
Va fi greu, va fi dur, va fi nemaivazut macar si pentru ca tarile lumii (si ma refer aici mai ales la UE si SUA) au fost prinse de criza cu programe economice demagogice, cu deficite enorme (pe crestere economica) si fara bani in visterie, iar odata cu avalansa de noi imprumuturi gigantice ceva, undeva trebuie sa crape. De altfel nici China nu sta tocmai pe roze, iar Rusia este in impas total…
Totul din vina socialismului si populismului demagogic cu care clasa politica contemporana a castigat alegerile de 30 de ani incoace.
Criza placuta va urez! ?
PS Tipa unii pe la televizor ca sa sprijine guvernul turismul. Pai turismul aduce cam 2% din PIB-ul Romaniei, tot in turism este o evaziune fiscala de nu se intelege pensiunea cu hotelul, multa munca la negru, cazeaza 10 clienti, factureaza unul, se vand 10 sticle de bere, se factureaza doua si tot asa, asadar cu ce sa sprijine statul acest sector?! Si cum sa sprijini turismul (un serviciu) daca nu exista cerere? Cum sa creezea un guvern cerere?
Sprijinul, ala putin care va fi, trebuie sa mearga catre activitati direct productive, catre investitii, nu catre activitati care nu pot fi deloc sprijinite in lipsa cererii. Serviciile, mai ales cele recreative, isi vor reveni odata cu restul economiei, odata cu reluarea productiei nu inainte, astfel ca orice ajutor ar fi bani aruncati in foc si ar genera doar inflatie.
Doar o mica problema avem si in partea productiva, de fapt trei:
- Majoritatea fluxurilor noastre productive sunt integrate cu ale altor tari din occident, in special in industriile automotive, aeronautica si chiar si alimentara. Deci suntem dependenti de starea economica la nivel international. Singura nisa de crestere ar fi capacitati industriale cu aproape tot lantul integrat local (de la cercetare dezvoltare la asamblarea finala), in acest caz fiind vorba in principal de procese industriale relativ scurte care permit transformarea materiei brute disponibile local in produs finit. Dar pentru a putea avea crestere economica cu astfel de start-up-uri locale, mai e nevoie de ceva definit la punctul urmator;
- Capital de investit: din partea bancilor, a oamenilor de afaceri locali sau a unor fonduri care actioneaza pe bursa, capabile sa atraga inclusiv capital international. Aici stim ca iar nu stam bine deloc.
- Ultimul element este infrastructura: nu doar de transport, energetica, ci si existenta unor clustere de investitii regionale, precum si o infrastructura adecvata a invatamantului, atat superior cat si al scolilor profesionale, care sa permita formarea si recrutarea relativ rapida si flexibila de personal calificat, sau calificarea acestuia in parteneriat cu firmele angajatoare.
A se vedea si analiza din articolul publicat in „Ziarul Financiar” despre punctele slabe si cele tari ale Romaniei la momentul actual.
GeorgeGMT