Asa cum vazut ieri, Guvernul Britanic n-are nici cea mai mica intentie sa-si puna Kremlinul in cap de dragul “maidanezilor” ucraineni si singurele masuri de retorsiune gandite pana acum sunt pur simbolice: mai o declaratie, mai o interdictie de viza pentru vreun oligarh rus, mai o cuvantare de imbarbatare pentru Kiev si priviri reprobabile fata de Rusia. La americani la fel, doar gesturi de imagine…
Marea Britanie se va opune oricaror masuri militare pe linie NATO: desfasurari de trupe, ridicarea gradului de alerta (macar simbolic), etc, ca si impotriva unor masuri economice cu adevarat deranjante, cum ar fi: inghetarea fondurilor/bunurilor rusesti, sanctiuni pentru comertul cu Rusia sau impotriva firmelor rusesti, etc.
Nici liderul economic neincoronat al UE, Germania, nu are de gand sa-si strice excelentele relatii economice si politice cu Moscova pentru integritatea teritoriala a Ucrainei, integritate care pana la urma va fi probabil respectata, macar pe hartie. Daca pana la inceperea crizei Berlinul si frau Merkel erau pe toate ecranele si in toate ziarele, dandu-si cu parerea despre toti si toate, de aceasta data zici ca le-a luat Dumnezeu darul vorbirii.
Franta, o alta putere europeana, si-a adus brusc aminte ca in Nigeria nu sunt respectate drepturile omului in nus ce trib aborigen, c-ar fi prin junglele respectivei tari niscai elemente islamiste si drept urmare, Hollande – cel mai slab presedinte francez din “45 incoace – se gandeste la o a treia interventie militara in Africa. Despre Ucraina…nada.
Asa cum am tot scris pe acest blog inca de la infiintarea sa, apararea unei tari trebuie sa vina dinspre ea insasi, din forta sa economica si militara interna nu din mila vecinilor si aliatilor sai. Daca Ucraina era o tara serioasa, cu politicieni patrioti si gata de lupta, Rusia nu ar mai indraznit s-o ia la misto. Iar “mistoul” Rusiei se cam extinde ca focul in preerie.
Dupa securizarea Crimeii, Harcovul a fost si el „eliberat” de conducerea de la Kiev, care printr-o prostie fara de margini il numise guvernator pe un oligarh cunoscut in Ucraina, un fel de Culita Tarata local. Bineinteles ca oamenii, sprijiniti de Moscova, l-au luat la goana imediat, insa uimeste imbecilitatea politica a noilor conducatori care in astfel de vremuri tulburi fac numiri in functii importante ghidati Dumnezeu stie de ce criterii. Comandantul flotei militare a dezertat dupa fix 24 de ore, oligarhi contestati de populatie numiti guvernatori in provincii incediare, legi cu totul impotriva firii, etc, etc.
Acum stau si ma intreb cat de calificat era respectivul mafiot local sa tina fraiele puterii intr-o astfel de perioada?! Adevarat ca nici cu rusii nu mi-e rusine, dar totusi ei sunt stapanii de facto pe teren asadar isi pot permite anumite arogante…
Revenind acum la reactia Occidentului, trebuie sa intelegem ca in lume situatia este grea, criza economica nu s-a terminat, UE are probleme structurale si economice grave, americanii au si ei belele lor, iar deasupra tuturor planeaza amenitatoare, nu Rusia asa cum ati putea crede, ci China si ambitiile ei de superputere. Ori in fata acestor probleme economice, sociale si politice cu adevarat importante, UE si SUA nu vor risca o rupere a puntilor cu Moscova, nu ca nu si-ar permite, dar pretul platit ar fi cu mult peste valoare Ucrainei vanduta la metru patrat de doua-trei ori.
Ucraina este privita ca o pierdere – daca o fi considerata pierdere – mai mult decat acceptabila cu atat mai mult cu cat sunt absolut convins ca discutiile dintre cancelariile europene si Moscova se concentreaza acum pe trasarea noii granite, daca nu cumva s-au inteles mai demult. Ucraina nu va disparea ca stat si probabil ca-si va pastra – pe model moldovenesc si gruzin – si “integritatea teritoriala”, ramanand in continuare un stat-tampon intre Rusia si UE. Asa cum remarca George Damian intr-un articol recent, Kremlinului nu-i place sa aiba granita comuna cu Europa, iar daca-l fortezi s-o aiba va face razboi, daca si-o face el singur inseamna, la fel ca in 1939, ca va urma un razboi.
Astfel Kievul isi va pastra suveranitatea reala asupra zonei vestice – cea mai saraca a tarii – in timp ce Moscova va prelua de facto controlul estului si al sud-estului tari, singura intrebare reala in acest conflict fiind unde se va opri Putin?! Un om mai mucalit ar putea sa raspunda: “Pai se va opri acolo unde s-au inteles sa se opreasca!”, dar din desfasurarea de pana acum putem deja observa un sablon al expansiunii rusesti.
Mai intai se creaza o baza militara si politica in Crimeea apoi, pe masura ce aceasta este consolidata si asigurata/eliberata, se trece mai departe, cu mitinguri si proteste, iar mai apoi cu inlocuirea organelor de conducere ucrainene locale cu altele pro-rusesti, cazul Harcovului, Donetk-ului. Apoi pe masura ce noile teritorii sunt asigurate si pacificate se merge mai departe.
Ieri Russia Today anunta intronarea in Harcov a reprezentantilor pro-rusi si declansarea unui referendum, in acelasi timp cu stirea ca si in Odessa oamenii au iesit in strada. Conform cu ce s-a intamplat pana acum perioada de “incubatie” necesara fortelor pro-rusesti sa puna pana pe putere variaza intre 3 si 5 zile de la inceputul miscarilor de strada, asadar regiunea Odessa ar putea anunta un referendum cel tarziu vineri sau sambata.
Acum, aruncand o privire pe harta, nu ar trebui sa avem nici o surpriza. Faptul ca estul si sud-estul Ucrainei vor deveni pro-ruse era in carti, se stia deja, uimeste totusi faptul ca extinderea miscarilor populare anti-Kiev se face exact conform hartilor discutate prin media inainte ca Moscova sa faca primul pas, ceea ce ar dovedi premeditarea acestor miscari ca si a revoltelor de la Kiev. Sa fie Ucraina impartita intre Est si Vest precum vita la macelarie?!
Vestul, adica UE, ar ramane in acest caz pe cap cu zonele cele mai sarace, zone unde PIB/per capita este si de trei ori mai mic decat in Estul tarii. Ar ramane pe cap cu o parte dintr-o tara extrem de corupta si inapoiata, o comunitate de oameni care nu se vor putea sustine singuri, economic vorbind, si pe care UE va trebui intr-un fel sau altul s-o asiste social pentru foarte mult timp de acum incolo. Datoria externa a Ucrainei este astazi de 140 miliarde de euro – gigantica! – iar aceasta va ramane pe capul Kievului in integralitatea sa, zonele de sub controlul Moscovei nefiind, cel mai probabil, deloc dispuse sa preia o parte din serviciul acestei datorii. Iar Ucraina are nevoie urgenta de alte 35 de miliarde de euro, doar pentru supravietuire in timp ce Gazpromul a anuntat deja revizuierea pretului la gaze pentru Kiev…
Am insa mari retineri fata de o accedere accelerata a ramasitelor Ucrainei in UE, dintr-un motiv foarte simplu: extinderea Uniunii s-a oprit, nimeni nu mai este dispus astazi sa dea bani unor noi-veniti, nimanui nu-i pasa de Ucraina si vom intelege acest lucru cand vom vedea ca dupa calmarea situatiei ucrainenii din vest nu vor primii liber la vize pentru UE. De altfel accederea ramasitelor in orice structura economica sau de securitate occidentala va fi cu totul stopata de Moscova!
Mai clar Rusia nu cred ca va anexa juridic vorbind teritoriile ocupte cu arma in mana, ci dimpotriva ele vor ramane formal parte integranta din Ucraina, astfel ca nici NATO nici UE nu vor discuta macar o integrare a Ucrainei cu jumatate din teritoriu ocupat de armata si administratia rusa…Pervers plan nu-i asa?! 🙂 Iar Rusia va fi foarte amabila cu UE-ul nepermitand Ucrainei sa planga prea tare pe la portile Uniunii datorita motivelor expuse mai sus.
Ramane doar sa vedem ce va oferi Moscova in schimbul serviciilor exceptionale pe care Statele Unite si Uniunea Europeana a fost de acord sa i le faca?! Poate luam Moldova?! Poate va fi Rusia mai prietenoasa cu Europa in general si cu noi in marginal?!
Iar privita de foarte sus situatia pare un pic hilara, in sensul ca totul arata ca o manarie tri-partita intre UE-SUA/Rusia/Kiev-noua conducere pentru impartirea tarii. Practic Ucraina nici macar nu a incercat sa riposteze, cu exceptia clasicei sintagme: “Luati-l de pe gatul meu, ca-l omor!” Daca armata ucraineana ar ripostat cu arma in mana alta ar fi fost situatia internationala acum, cu orase si sate bombardate, cu un razboi real pe teren…
Una peste alta afacerea ucraineana pare a fi doar o negociere un pic mai dura intre doi parteneri puternici in fata carora Ucraina nu poate decat sa-si plece capul, datorita slabiciunilor interne si coruptiei/incompetentei factorilor de decizie locali. Va invata ceva romanul de rand din patania Ucrainei?! Probabil ca nu, probabil ca la noi circul va continua pentru ca – nu-i asa? – suntem in NATO si UE iar tratatele sunt respectate cu sfintenie! La fel si Carta ONU si dreptul tuturor tarilor la suveranitate, integritate teritoriala si independenta politica!
V-am facut sa radeti cu ultima fraza?! Ar trebui sa plangeti si sa remarcati…remarcabilele similitudini dintre Romania de astazi si situatia Ucrainei din urma cu doar doua luni, pastrand bineinteles proportiile…
PS Ieri John Kerry a ajuns la Kiev, concomitent cu prima conferinta de presa a lui Vladimir Putin de la inceperea operatiilor in Crimeea…
John Kerry, ascuns pe dupa un pupitru, jalnic, limbaj de lemn, discurs recitat cu punct si virgula, ochii in hartii, plin de sabloane si care m-a dezamagit profund. Aveai senzatia ca daca-l intrerupi nu mai stie ce-a citit. Discurs defensiv.
Vladimir Putin, fata-n fata cu ziaristi, pe un scaun, fara pupitru, ochii sus, picior peste picior, atitudine detasata de invingator, discurs liber fara promter, fara hartii in fata. Discurs agresiv.
Oricine cunoaste cat de cat limbajul diplomatic cred ca a inteles cine e stapanul peste Ucraina…
PSS In ultimii ani, dar mai ales in 2013, Rusia a fost in plina ofensiva in zona noastra de interes, in timp ce americanii se cam retrag. Rusii au reusit sa dea jos guvernul Bulgariei, sa pun piciorul in Serbia si Ungaria, sa se impuna in Siria, Egipt si Iran, sa-si intareasca relatiile economice cu tarile bogate din UE, in timp ce americanii au anuntat deja ca prioritatea lor in urmatoarele decenii va fi in Asia.
Iar daca va mai indoiti de ascensiunea Rusiei in zona va pot da doar doua exemple: premierul israelian Benjamin Netanyahu a anuntat deja ca relatiile dintre tara sa si Rusia vor fi amplu reconsiderate tinand cont de cresterea importantei rusilor in zona, iar premierul Turciei, Recep Erdogan, a spus foarte clar ca Turcia nu va mai permite tranzitul cu ajutoare pentru rebelii sirieni de frica Kremlinului!
GeorgeGMT