Acum ceva vreme va spuneam ca, impreuna cu doi prieteni, am infiintat o pagina intitulata “Idei pentru Tulcea” in care am propus mai multe posibile proiecte de dezvoltare pentru municipiul si judetul meu.
Nu am folosit nu stiu ce metode de promovare a paginii ci am lasat-o sa “creasca natural”.
Pana acum, pagina a trecut de 500 de like-uri iar cele mai importante articole se apropie de 1100 vizualizari. Nu este prea mult dar nici putin, avand in vedere ca pe FB functioneaza tot felul de pagini legate de Tulcea.
Pentru ca se apropie alegerile locale, voi incerca sa imping in dezbaterea candidatilor subiectele propuse pe pagina cu pricina.
Dintre toate propunerile de acolo ma voi opri la cea care mi se pare cea mai importanta, atat pentru oras cat si pentru toata zona Dobrogei:
Revitalizarea Drumului European E-87 si realizarea unui pod de autostrada si cale ferata peste Dunare, intre Tulcea si Ismail.
Articolul complet il puteti gasi aici: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=403913739819730&id=293881014156337
Drumul European E-87
Voi relua pe scurt ideile principale din articol:
E-87 care porneste de la Odesa si se termina la Antalya, strabatand Ucraina, Romania, Bulgaria si Turcia, a fost un esec economic din motiv de NATO vs Pactul de la Varsovia si de neincredere URSS vs Romania vs Bulgaria.
In prezent, cand Romania, Bulgaria si Turcia sunt membri NATO iar Ucraina incearca sa scape din ghearele Rusiei si are nevoie de sprijin occidental, realizarea unei artere moderne de transport, cu autostrada si cale ferata, ar asigura o cale mult mai moderna si mai scurta pentru traficul de marfuri si persoane dintre Ucraina (mai tarziu si Rusia) si zona balcanica, Turcia si Orientul Mijlociu.
Modernizarea arterei ar trebui sa cuprinda segmentul dintre Odesa si intersectia cu E-80 (Adrianopole – Istanbul) de unde sa se racordeze la rutele spre capitala Turciei.
Lungimea estimata a arterei de modernizat/construit s-ar cifra la cca 860km si ar scurta drumul dintre Odesa si Istanbul cu cca 200km.
Pe o cale ferata moderna, distanta dintre cele doua orase ar putea fi parcursa in cca 10-12 ore, cu tot cu controalele vamale de parcurs, iar pe autostrada distanta ar putea fi parcursa cu autoturismul in 12-13 ore iar cu autocarul sau tirul in 15-16 ore, cu tot cu controalele vamale.
Pentru Ucraina, cu o Rusie agresiva care va pune in discutie delimitarea apelor teritoriale si a zonelor economice exclusive, cu risc de blocare a traficului maritim din zona Odesa, artera i-ar oferi varianta mutarii partiale a exporturilor pe sosea si cale ferata si, intr-o situatie limita, i-ar permite sa-si continue exporturile prin portul Constanta.
In plus, dezvoltarea arterei i-ar permite sa dezvolte zona Bugeacului, o regiune izolata de restul Ucrainei si napastuita, numai buna ca focar pentru miscari separatiste ale rusilor, bulgarilor si gagauzilor, si ar consolida pozitia autoritatilor prooccidentale de la Kiev.
Pentru Bulgaria si Turcia, pe langa facilitarea transportului de marfuri, realizarea arterei ar insemna un flux crescut de turisti in statiunile de pe malul Marii Negre dar si un flux mai mare de vizitatori pentru Istanbul. Cel putin pentru ucraineni, care nu sunt prea pretentiosi cu conditiile de transport, un drum de 24-26 ore, dus-intors, pana in bazarurile din Istanbul ar putea fi o oferta mai mult decat interesanta.
In plus, pentru Turcia, dezvoltarea arterei ar putea duce la cresterea investitiilor in nordul Dobrogei, Bugeac si chiar sudul Republicii Moldova, cu sanse mari de a-i scoate pe gagauzi de sub influenta Moscovei.
Pentru Romania (in special zona Dobrogei), realizarea unui astfel de proiect, ar insemna locuri de munca create pe perioada constructiei, atat direct, pe santiere, cat si la furnizorii de bunuri si servicii, de la cariere de piatra si carburanti si pana la furnizorii de hrana.
Trebuie spus ca, in prezent, legaturile feroviare Tulcea-Constanta si Medgidia-Negru Voda sunt aproape de colaps iar traficul pe soseaua Tulcea – Constanta abia o califica pentru un drum expres.
Darea in exploatare a arterei ar insemna locuri de munca pentru deservirea traficului rutier si feroviar (mentenanta, securitate, benzinarii, parcari, magazine, restaurante), crearea de locuri de munca in turism si serviciile conexe datorita cresterii fluxului de turisti pentru locatiile de pe litoral si din Delta Dunarii.
Pentru municipiul Tulcea, realizarea arterei rutiere si feroviare si a podului de sosea si cale ferata peste Dunare ar asigura o conexiune de cca 20km cu un oras de aceeasi marime, Ismail, cu oportunitati pentru firmele tulcene de a-si extinde afacerile in Ucraina si, in plus, ar scoate orasul din situatia de capat de linie, transformandu-l intr-o zona de tranzit pentru transportul de marfuri si persoane.
Mai mult, conexiunea rutiera si feroviara cu zona Bugeacului ar putea pune in valoare aeroportul international Delta Dunarii, situat la 15km sud de Tulcea, si care nu prea da pe spate de trafic.
Locatia propusa pentru podul peste Dunare
In privinta realizarii proiectului, trebuie spus ca nici master planul general de transport si nici Strategia Dunarii nu includ asa ceva.
Master planul presupune realizarea unei sosele expres Tulcea – Constanta …. intr-o etapa ulterioara si, tot intr-o etapa ulterioara, o sosea expres Tulcea – Macin si vesnicul pod spre Braila.
Strategia Dunarii include realizarea unui punct de trecere cu bacul Isaccea – Orlovka, ceea ce ar fi ok pentru micul trafic de frontiera dar in niciun caz nu ar satisface traficul pentru artera propusa de mine. In plus, amplasarea excentrica a trecerii (chiar si daca ar fi pod) ar presupune prelungirea cu cca 80km a conexiunii Tulcea –Ismail, cu investitiile suplimentare aferente.
O astfel de investitie se poate face fie printr-o companie de proiect infiintata de Turcia, Bulgaria, Romania si Ucraina, turcii venind cu grosul finantarii si cu partea cea mai mare din participarea la investitie si la profituri, fie printr-o mare companie care sa vina cu tot cu finantarea bancara, sa faca proiectul cap-coada si sa-si recupereze investitita din taxarea traficului, statele de pe traseu asigurand platile pentru exproprieri.
Dupa esecul rahatului amestecat numit NABUCCO si a celuilalt rahat amestecat numit AGRI, cu tari care si-au luat angajamente pe care nu le-au respectat, inclin tot mai mult catre o solutie cu o mare companie, sau consortiu de mari companii, care sa vina cu tot cu banii, sa faca lucrarea si sa taxeze traficul.
Preferinta mea ar fi pentru o companie americana care sa vina cu un spate politic puternic pentru a se evita razgandeli ulterioare ale guvernelor.
Precedentul Bechtel e imposibil sa se mai repete acum, cand DNA-ul va fi cu ochii pe contractele de achizitii publice. In plus, ambasada SUA, care sprijina pe fata DNA-ul, va avea grija sa nu se mai repete situatia stanjenitoare de atunci. Sa nu uitam ca “medierea” ambasadei SUA a dus la rezilierea amiabila a contractului cu Bechtel, altfel mai plateam si azi despagubiri.
Americanii vor intelege rapid avantajele economice ale unei astfel de investitii dar si pe cele politice si strategice ale unei artere de transport care sa lege Dobrogea de sudul Ucrainei.
In situatia in care americanii nu se vor arata interesati, sunt convins ca prietenii chinezi nu vor scapa o astfel de oportunitate, mai ales ca ei se chinuie demult sa-si deschida o poarta de acces spre Europa, prin Constanta. Dupa semnarea acordului pentru reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda, un asemenea proiect le-ar deschide noi posibilitati de extindere a investitiilor si comertului in zona asta.
Pentru autoritatile locale si judetene tulcene un astfel de proiect nu ar presupune bani pentru ca marimea investitiei depaseste de n ori posibilitatile financiare ale Romaniei, ca sa nu mai vorbim de bugetele locale, iar eventualele plati pentru exproprieri vor fi facute de catre guvern.
Principala munca pe care va trebui s-o duca va fi sa-si convinga omologii de la Constanta de viabilitatea proiectului si apoi, impreuna, sa inceapa drumurile si munca de lamurire cu vecinii ucraineni, bulgari si turci dar si cu americanii pentru demararea proiectului.
Avand in vedere ca primii candidati la primaria Tulcea au inceput sa-si expuna programele, intentionez sa stau calare pe ei, sa-i bat la cap, pe Facebook si la intruniri electorale (s-au laudat ca le vor organiza), pentru a impune demararea discutiilor pentru un astfel de proiect.
Ori ma dau afara, ori accepta discutiile.
In functie de reactia lor, voi discuta cu ceilalti doi prieteni daca este oportuna organizarea unei/unor conferinte de presa in care sa prezentam noi, alegatorii, ce vrem de la viitoarele autoritati locale.
Realizarea arterei Odesa – Istanbul nu e singura idee pe care o voi propune candidatilor dar m-am oprit la ea pentru ca nu cred ca ne putem permite intarzierea unui astfel de proiect.
Nu stiu cat timp va ramane Saakashvili guvernator al Odesei sau Poroshenko presedinte al Ucrainei dar trebuie speculata la maximum prezenta celor doi lideri prooccidentali si faptul ca Ucraina este sub presiune si are nevoie de sprijinul nostru.
Cristian Ganciu