Crucişătoarele cu propulsie nucleară. O soluţie de viitor sau nu?

Istoric

Acest tip de navă a apărut în ceea ce eu numesc „epoca atomică”. O navă care avea autonomie practic nelimitată era ceva foarte atractiv pentru planificatorii US Navy, ţara care a avut cele mai multe crucişătoare cu propulsie nucleară, CGN („Cruiser, Guided Missile, Nuclear-powered”) conform reclasificării din 1975.

CGN-9 USS „Long Beach”

Primul crucişător cu propulsie nucleară al US Navy a fost CGN-9 USS „Long Beach”. Este una dintre cele mai urâte şi mai lipsite de eleganţă nave care au brăzdat vreodată oceanele lumii. A fost iniţial o navă lipsită de orice fel de artilerie, armamentul fiind format exclusiv din rachete.

A fost comandată în 15 Octombrie 1956 şi lansată la apă în 14 iulie 1959. A intrat în serviciul flotei la 1 septembrie 1961 fiind dezactivată la 2 iulie 1994 după un serviciu de aproximativ 30 de ani.

Caracteristici tehnice iniţiale:

• Deplasament: 15 540 tone
• Lungime: 219,84 m
• Lăţime: 21,79 m
• Pescaj: 9,32 m
• Propulsie: 2 x C1W reactoare nucleare, 2 turbine General Electric, 2 elice. Putere instalată 60 MW
• Viteza: aprox. 30 Nd
• Echipaj: 1160
• Helipad, fără hangar

A fost singura navă a clasei şi una din ultimele nave construite de US Navy utilizând planurile de forme ale fostelor crucişătoare din Al Doilea Război Mondial. La bordul său a fost instalat primul sistem radar „phased array” – sistem SCANFAR, format din AN/SPS-32 şi AN/SPS-33, precursoarele celebrului AN/SPY-1 folosit de navele AEGIS.

 

CGN-25 USS „Bainbridge”

CGN-25 USS „Bainbridge” a fost cea de-a doua navă cu propulsie nucleară a US Navy, având la bază crucişătoarele de clasă „Leahy”.

Comandat în 1 septembrie 1958, a fost lansată la 15 aprilie 1961 şi a intrat în flotă la 6 octombrie 1962. A ieşit din serviciu în 13 septembrie 1996.

Caracteristici tehnice:

• Deplasament: 9 100 tone
• Lungime: 172,1 m
• Lăţime: 17,6 m
• Pescaj: 9,57 m
• Propulsie: 2 x D2G reactoare nucleare, 2 turbine, 2 elice. Putere instalată: cca. 45 MW
• Viteza: aprox. 30 Nd
• Echipaj: 475

Participă la Operaţiunea Sea Orbit alături de USS „Enterprise” şi de USS „Long Beach” într-o impresionantă crucieră în jurul lumii, fără realimentare. O mişcare de Public Relations efectuată ca la carte.

CGN-35 USS „Truxtun”

CGN-35 USS „Truxtun” este cea de-a treia navă cu propulsie nucleară, bazată pe navele de clasă „Belknap”. Spre deosebire de marea majoritate a celorlalte nave de luptă ale US Navy, navele clasei „Belknap” şi, implicit USS „Truxtun” aveau tot armamentul instalat în partea din faţă a navei.

A fost comandată la 23 iunie 1962, lansată la 19 decembrie 1964, intrând în serviciul flotei la 27 mai 1967. A ieşit din serviciu la 11 septembrie 1995.

Caracteristici tehnice:

• Deplasament: 8 659 tone
• Lungime: 172 m
• Lăţime: 18 m
• Pescaj: 9,3 m
• Propulsie: 2 x D2G reactoare nucleare, 2 elice. Putere instalată: aprox. 52 MW
• Viteza: aprox. 31 Nd
• Echipaj: 492

CGN-36 USS „California”

CGN-37 USS „South Carolina”

Prima clasă care a avut mai mult de o navă a fost „California”, o serie de două nave identice. Au beneficiat de experienţa acumulată până atunci, fiind construite între 1970 – 1974. Ambele au fost retrase în iulie 1999. Aveau dimensiuni devenite standard în US Navy, deplasament de 10 800 tone, L 179 m x l 19 m x p 9,6 m. Sistemul de propulsie ce furniza un total de aproximativ 45 MW consta în aceleaşi două reactoare nucleare D2G.

Ca şi celelalte nave, au fost modernizate de-a lungul timpului, însă sunt printre primele nave care beneficiază de la bun început de racheta antiaeriană Standard în combinaţie cu lansatorul Mk13.

Clasa „Virginia”

Apogeul crucişătoarelor cu propulsie nucleară, au fost construite patru unităţi din cele 11 planificate: CGN-38 USS „Virginia” (11/09/1976 – 11/11/1994), CGN-39 USS „Texas” (10/09/1977 – 16/07/1993), CGN-40 USS „Mississippi” (05/08/1978 – 28/07/1997) şi CGN-41 USS „Arkansas” (18/10/1980 – 07/07/1998).

Dimensiuni devenite „standard”, deplasament maxim 11 666 tone, lungime 179 m, lăţime 19 m, pescaj 9,8 m, aceleaşi două reactoare nucleare D2G producând aproximativ 45 MW, doi arbori port-elice şi o viteză maximă de peste 30 Nd.

Echipajul era de 39 de ofiţeri şi 540 de militari. Navele erau prevăzute cu helipad şi hangar, helipadul devenit inutilizabil după amplasarea canistrelor cu rachete Tomahawk în urma unei modernizări.

Din păcate navele n-au beneficiat de excelentul AEGIS, care ar fi trebuit introdus pe următoarele unităţi ale clasei. Acesta avea să fie introdus pe nu mai puţin celebrele crucişătoare de clasă „Ticonderoga”, ale cărui prime cinci unităţi beneficiau de AEGIS dar nu şi de lansatorul vertical Mk41. Utilizau, ca şi unităţile clasei „Virginia”, lansatorul Mk26.

Chiar dacă nu au fost dotate cu sistemul AEGIS, unităţile clasei „Virginia” beneficiau totuşi de o reţea de senzori performantă şi putem enumera aici, radarul 3-D de căutare aeriană AN/SPS-48E dar şi cel 2-D, AN/SPS-49. Contramăsurile şi mijloacele de război electronic erau şi ele dintre cele mai noi şi mai performante: AN/SLQ-32, Mark 36 SRBOC sau AN/SLQ-25 Nixie.

Armamentul, destul de similar unui crucişător de clasă „Ticonderoga” – din prima serie, consta în:

• 2 × lansatoare Mk 26 cu o rezervă de 68 de rachete: RIM-66 Standard Missiles (MR) / RUR-5 ASROC
• 8 × RGM-84 Harpoon (două lansatoare quadruple Mk-141)
• 2 × 3 tuburi pentru torpile Mk 46
• 2 × tunuri rapide Mk-45 de 127 mm/54 calibre
• 2 × tunuri rapide Mk 38 de 25 mm
• 6 × mitraliere M2 de 12.7 mm

În urma unei modernizări, navele au primit 8 rachete Tomahawk amplasate pe helipad, fapt ce a îngreunat operaţiunile cu elicoptere dar şi 2 sisteme CIWS Phalanx.

Atât navele de clasă „California”, cât şi cele de clasă „Virginia” au fost retrase din serviciu destul de devreme. Sfârşitul Războiului Rece şi reducerile bugetare ce au urmat, imposibilitatea de a utiliza mai noile Standard SM-2 ER datorită lansatoarelor Mk-26, pierderea capabilităţii de a opera elicoptere datorită amplasării rachetelor Tomahawk pe helipad dar şi apropierea momentului realimentării reactoarelor şi a modernizării asociate (realimentarea şi modernizarea costau jumătate din preţul unei nave noi) au pecetluit soarta crucişătoarelor de clasă „Virginia”. La acestea se adăugau echipajele mari şi specializate în operarea unor nave cu propulsie nucleară dar şi costurile de operare anuale de circa 40 de milioane USD prin comparaţie cu cele 28 de milioane USD necesare operării unui „Ticonderoga” sau cele 20 de milioane USD necasare operării unui „Arleigh Burke”. De altfel, acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu crucişătoarele „Ticonderoga” din prima serie…

Toate acestea demonstrează în opinia mea superioritatea absolută a navelor echipate cu lansatoare verticale de tip Mk 41, în detrimentul celorlalte nave echipate cu lansatoare tip Mk 26 sau Mk 13. Atunci când, în faţa reducerilor bugetare, US Navy a trebuit să aleagă, a ales AEGIS şi Mk 41 VLS. Ambele încă la loc de cinste, chiar şi după mai mult de 20 de ani.

Singurii care au mai nutrit ambiţia de a opera crucişătoare cu propulsie nucleară şi au şi reuşit, parţial, au fost sovieticii. Un nume: clasa „Kirov”, „Petru cel Mare”. Şi o poză…

Iar acum o nutresc din nou:

Proiect 23560E Lider/Shkval.

• Caracteristici tehnice (estimări):
• Deplasament: 17 500 tone
• Lungime: 200 m
• Lăţime: 20 m
• Propulsie: nucleară
• Viteza: 32 Nd
• Autonomie: 90 de zile, fără realimentare
• Armament: Kalibr-NK şi P-800 Onyx, S-500 Prometey cunoscut şi sub numele 55R6M Triumfator-M, 3M22 Zircon, Redut, Pantsir M ş.a. că e destul loc la bord
• Helipad & hangar: 2 x Kamov Ka-27 sau Kamov Ka-32
• Capabilităţi: în toate mediile de luptă, inclusiv anti-balistic
• Unităţi: 12, 6 pentru Flota Nordului şi 6 pentru Flota Pacificului.

Închei cu un răutăcism: sper că a remarcat toată lumea impresionanta pagodă chinezească ce ţine loc de catarg prova… În apărarea lor adaug faptul că macheta pare să dispună de patru coşuri care arată a evacuarea unor turbine pe gaz. Însă majoritatea declaraţiilor de până acum dau Lider-ul ca fiind dotat cu propulsie nucleară.

Concluzii

Unul din avantajele unei propulsii nucleare este autonomia virtual nelimitată. Sau, ca s-o spunem altfel, limitată de proviziile de la bord. Mateloţii mai trebuie şi să mănânce şi nimeni n-are timp să stea cu lanseta pe helipad.

Un alt avantaj al propulsiei nucleare îl constituie puterea electrică furnizată, în condiţiile în care, în ultima vreme, toată lumea doreşte tot mai multă putere. Spre exemplu, navele de care am vorbit mai sus, furnizau circa 45 MW. Şi nu vorbim de cele mai moderne reactoare posibile. Pe de altă parte, avem un foarte bun contra-exemplu: DDG-1000 USS „Zumwalt” utilizează o combinaţie de turbine pe gaz şi generatoare diesel (tipul de propulsie se numeşte: IEP – Integrated Electric Propulsion) creditat cu o putere totală de 78 MW. Ca idee, un portavion cu propulsie nucleară de clasă „Nimitz” este creditat cu 194 MW. Si este de vreo 6 ori mai mare decât un „Zumwalt”… Şi are populaţia unei comune româneşti la bord.

Acestea ar fi cele mai evidente avantaje. Acum să vedem care ar fi dezavantajele:

• operarea reactoarelor nucleare necesită un personal înalt calificat, specializat în operarea lor;
• reactoarele nucleare necesită realimentarea cu combustibil, cel puţin o dată pe durata exploatării;
• casarea unei nave cu propulsie nucleară este scumpă, foarte scumpă. Luaţi de exemplu cazul primului portavion cu propulsie nucleară, USS „Enterprise”: estimările merg către 1 miliard de USD pentru reciclarea sa, inclusiv a deşeurilor radioactive;
• navele cu propulsie nucleară sunt mult mai scumpe de operat, după cum am vazut chiar mai sus în articol.

Utilizarea propulsiei nucleare în cazul submarinelor este esenţială. Este de asemenea de înţeles în cazul portavioanelor. Însă în cazul distrugătoarelor/crucişătoarelor nimeni nu pare să mai aibă în vedere aşa ceva. Doar ruşii. Iar pentru asta există motive întemeiate.

Deşi se chinuie de ani buni să resusciteze şi celălalt crucişător de clasă „Kirov”, deşi se chinuie de ani buni să pună la punct fregatele de clasă „Amiral Gorshkov”, ruşii vor, nici mai mult, nici mai puţin decât să construiască 12 unităţi de clasă „Lider”. Cu propulsie nucleară! Acest proiect mi se pare că suferă de un profund bizantinism, actuala Rusia fiind încă departe de posibilităţile tehnice şi financiare ale URSS-ului.

În umila mea opinie, ruşii au prevăzut încă de la început proiectul „Lider” cu turbine pe gaz, însă planurile par să fi suferit o întorsătură drastică în momentul în care Rusia şi Ucraina au avut o mică problemă, prin 2014… Fabricile de profil au rămas în Ucraina. Iar în acest moment Rusia încă nu are o turbină pe gaz produsă în serie. Dar propaganda rămâne propagandă.

Însă un proiect mult mai realist mi se pare Proiect 21956. Nu i s-a făcut prea multă publicitate (sau cel puţin nu am aflat eu de el), însă mi se pare un proiect mult mai plauzibil a fi realizat, mai ales în momentul în care vor avea o turbină pe gaz produsă în serie, fiabilă. Sau se ridică sancţiunile şi le cumpără de prin alte zări.

Nava, desemnată distrugător de proiectantul sau, ar avea circa 9 000 tone deplasament, propulsie clasică, două turbine pentru croazieră, două pentru sprint pentru un total de 54,4 MW, o viteză de aproximativ 30 Nd şi o autonomie de circa 5 800 Mm. Va fi capabilă să lupte în toate mediile fiind echipată cu radarele Fregat şi Rif-M, Mineral-ME şi sistemul Poima-E sau sonarele Zarya-ME-03 şi Vinyetka-ME. Pe scurt, va fi un pur-sânge, extrem de bine echipat.

O menţiune interesantă: rachetele anti-submarin revin în atenţia ruşilor.

Pentru mai multe informaţii despre acest proiect accesaţi link-ul inserat mai sus în articol sau mai jos, la surse.

În final, câteva poze ale distrugătorului Proiect 21956.

 

Nicolae Hariuc

Surse:

https://en.wikipedia.org/wiki/USS_Long_Beach_(CGN-9)

https://en.wikipedia.org/wiki/USS_Bainbridge_(CGN-25)

https://en.wikipedia.org/wiki/USS_Truxtun_(CGN-35)

https://en.wikipedia.org/wiki/California-class_cruiser

http://www.severnoe.com/en/news/publications/asian_def_february/

https://www.globalsecurity.org/military/world/russia/ddg-newcon.htm

https://www.navysite.de/cg/cgn38.htm

https://en.wikipedia.org/wiki/Virginia-class_cruiser

https://en.wikipedia.org/wiki/Ticonderoga-class_cruiser