Vor fi multe de discutat și de scris după întâlnirea de la Londra și vor mai urma și alte întâlniri și consilii până vor fi puse toate detaliile la punct așa că voi face doar câteva observații preliminare și umile sugestii.
După spectacolul grotesc de la Casa Albă, europenii s-au solidarizat cu Ucraina iar astăzi se întâlnesc premieri și președinți ai tărilor UE, mai puțin Ungaria, Bulgaria și Slovacia, plus Marea Britanie, Canada, Norvegia și ministrul de externe al Turciei, sper că n-am omis pe nimeni.
Se va discuta direcția în care trebuie să meargă Europa, în ce privește asigurarea propriei securități și cum va sprijini mai departe Ucraina.
Opiniile sunt pentru reducerea dependenței militare față de SUA, cu diferite nuanțe:
Germania se întreabă dacă va mai fi NATO pînă în vară și le cere francezilor să extindă umbrela de protecție nucleară și asupra Germaniei.
Francezii si-ar cam asuma rolul de lider militar, după posibila deconectare de SUA.
Britanicii vor să strângă cooperarea cu UE, la fel și canadienii.
Se discută despre creșterea majoră a cheltuielilor de apărare și de excluderea acestor cheltuieli din calculul deficitelor bugetare.
Se discută despre o mai bună gestionare a fondurilor, reducerea-uniformizarea tipurilor de armamente, pe categorii, achiziții coordonate de armamente și echipamente.
Evident, va fi o mare pâine de mâncat pentru industria europeană de armament.
Pe de altă parte, există voci mai reținute, cel puțin UK, Italia și Finlanda, care susțin că nu trebuie arse punțile cu SUA pentru episodul mitocănesc, mai ales că sunt zone unde industria europeană nu va putea suplini într-un termen rezonabil echipamentele americane.
Și, în toată agitația asta, și România, tocmai ieșită dintr-un episod de interferență rusească în alegeri, cu o rețea paramilitară în curs de arestare sau fugită peste graniță, cu programul Patriot la jumătate, cu contract semnat pentru F35, cu programul SMR demarat, cu președinte interimar, cu alegeri în câteva luni, dată ca exemplu negativ de un neavenit parașutat pe funcție de Vicepreședinte SUA și de un consilier prezidențial cel puțin excentric, Elon Musk.
Acum, nu știu cât de repede se vor lua deciziile privind investițiile Europei în industria de apărare, pentru că vor interveni interese economice, tradiții, orgolii naționale, sper să se miște lucrurile dar, dacă tot vor decide să excludă cheltuielile de apărare din calculul deficitelor bugetare, sper să le dea Dumnezeu gândul cel bun să scutească de TVA achizițiile de armamente, altfel o șesime din sumele declarate ca alocate pentru achiziții vor fi doar plimbate dintr-un buzunar bugetar în altul.
Vom vedea dacă va exista vreun nivel suplimentar de integrare, pe domeniul militar, dacă vor face parte din el Ungaria, Slovacia, Bulgaria, forma în care vor fi cooptați britanicii, canadienii, norvegienii, cum va arăta și funcționa NATO.
În privința României, acum ar trebui să avem negociatori deștepți care să promoveze interesele noastre privind producția de armament, să perfecteze colaborări cu marii producători de armament, să putem produce sau măcar asambla/repara sisteme de armament în țară.
În paralel, trebuie să ne pregătim forța de muncă, nu doar prin cursuri de calificare/recalificare ci și prin adaptarea sistemului de învățământ la noua situatie, cu crearea/modernizarea de școli profesionale și licee industriale, în zonele centrelor de producție de armament, care să livreze generațiile următoare de lucrători.
Da, crescut bugetul apărării, da promovarea investițiilor – în special cu fondurile europene puse la dispoziție – în infrastructura cu utilizare duală: autotrăzi, căi ferate, poduri, modernizări de porturi și aeroporturi etc.
În mod special, scutirea de TVA a achizițiilor de armament !
Da, după încheierea păcii, disponibilitate de trimitere de trupe de menținere a păcii, nu în cantități excesive dar trebuie să fim acolo dacă vrem să pupăm participare la reconstrucția Ucrainei.
Da, încurajarea și sprijinirea firmelor românești să se asocieze cu marile companii care vor participa la licitații, după război, în Ucraina.
În relația cu SUA trebuie să ne păstrăm calmul, să nu intrăm în ciondăneli cu ciudații care gravitează în jurul lui Trump, să ne explicăm deciziile, fără a deveni servili, și să ținem cont că va fi America și după Trump iar pe Vance sau Rubio nu cred că-i vor vota nici măcar republicanii lor.
Trebuie să finalizăm programul Patriot, nu vom face jumătate de apărare cu Patriot și jumătate cu Aster 30.
Trebuie să ținem cont că Europa nu va băga în producția de serie un avion de generația 5 mai devreme de 4-5 ani, că nu vom fi primii la coadă, că va fi foarte scump și că va avea de trecut bolile copilăriei, așa că trebuie să ducem la capăt programul F35.
Proiectul SMR, dacă l-am început și nu apar probleme privind achiziția de reactoare, ar trebui să-l continuăm.
Pe scurt, e foarte mult de muncă dar trebuie lucrat cu cap, fără să ne lăsăm pradă emoțiilor, ca să ne maximizăm beneficiile economice și politice.
Cristian Ganciu