Mai la noi nu se poate, dar nu se poate efectiv. Auzim zile in continuu despre inaltul profesionalism al structurii x, y, z intr-un „template“ verbal, cu orice ocazie are ministerul. Realitatea in schimb ne loveste precum o bata in cap si ne aminteste ca totusi traim in Romania, locul unde “nu se poate”. Acesta formulare nesuferita, acel “se” nesuferit de parca pentru situatiile in care ne bagam cu buna stiinta, acel “se”, muta responsabilitatea de pe umerii unui vinovat identificabil pe o situatie galactica, extraterestrii nu ne lasa, strainii nu le lasa, oricine dar nu noi. Vom vedea proverbiala luminita din captul tunelului cand incepem sa ne asumam ceea ce facem, cand acel “nu se poate” se va transforma in “nu am putut” urmat de o analiza a ceea ce am gresit si cum corectam.
Am mentionat pe site de multe ori si reiterez, doresc sa fiu un ciufut de serviciu, vorbitor de prostii si realitatea sa fie exact opusul spuselor mele. Din pacate sunt un cronicar al unei triste realitati unde zi de zi ne dovedim noua insine ca nu putem. Am zis ca si acest an proiectul rezervistilor voluntari va fi un esec. Lucram doar pe cifre, cu exactitate si citam: AICI.
Ca paranteza, sa incercam sa trecem cu vederea “profesionalismul” celor care au montat stirea. Interesanta mentiunea cu privire la “soldatii adevarati”, nici nu stiam ca exista soldati imaginari, neadevarati eventual virtuali.
Reiau ceea ce am scris in articolele privind rezervistii voluntari:
“Rezerva ar trebui sa insemne locul unde daca esti apt si doresti, ai studiile pentru categoria respectiva sa te poti specializa in ceea ce doresti. In loc de asta este inca un pat a lui Procust din uriasul complex militar unde ori esti prea mare, ori esti prea mic, ori nu sunt locuri pentru specialitatea ta, ori nu ai studiile pentru alta specialitate ori nu esti macar felcer sa te angajezi subofiter sanitar. Nu domnilor, nu asa se face treaba. Sunt curios cum vor arata cifrele dupa aceasta etapa, estimez tot o incadrare de 10%.”
Bun, se pare ca am nimerit-o nu doar iarasi ci din nou. Cat as fi vrut sa vad cum o idee buna prinde contur in Romania si sincer va spun ca as fi dorit sa salut un succes. Cifrele vorbesc de la sine si aici apare prima mea dilema. Este al doilea an cand semnalam aici un esec. Orice esec are macar un responsabil, desigur nu ghilotinam pe nimeni ca societate, dar parca totusi administrarea atat de defectuoasa a unui proiect ar trebui sa puna in discutie, daca nu o dezbatere publica, de ce societatea nu este interesata de acesta forma de serviciu militar. Era o sesiune de feedback sanatoasa, una pe care ministerul nu o uita prea repede. Dar estimarea mea este ca exact de asta se fereste lumea, de acest „reality check” absolut necesar oricarui operator/jucator pe piata muncii. Deoarece asta este dragul de minister, un operator pe piata muncii secolului XXI chiar daca a ramas blocat in politica de recurtare (pardon, politica de cadre) specifica anului 1970. In alt registru, nu stiu cum ar fi posibil ca si in 2019 sa raportam, inca un esec. Ar fi 3 ani la rand, 3 ani in care nu avem nici un responsabil ci societatea este responsabila pentru ca este dezinteresata (nu zau?) sau leguitorul este de vina ca nu a facut soldele mai mari.
Vad ca se bate moneda destul de puternic pe argumentul financiar, am auzit de multe ori acest aspect ca fiind “root cause-ul” problemei. Am explicat in celelate articole de ce situatia nu este asa. Mai explicam o data, dar din unghi diferit. Interesante nu sunt cifrele publicate ci acele cifre nepublicate. Aici este esenta problemei de fapt. Cate dosare au fost respinse si pe ce temei. Desigur nu poate un om normal la cap sa conteste lipsa de performanta fizica, ori probleme medicale ci sunt curios cati oameni au fost trimisi acasa, sunati cu o zi inaintea incheierii inscrierilor cu tot felul de “nepotriviri” precum, „a durat 2 luni sa ne dam seama ca nu va puteti incadra pe functia respectiva, ca gradul pe care il dobanditi in urma pregatirii este prea mic” etc. Sau „pai nu avem locuri pentru pregatirea dvs” sau multe alte asemenea exemple. Cele de mai sus sunt situatii reale, prieteni, cunostinte, fosti colegi care ar vrea inca sa mai de o sansa Armatei.
Da, desigur exista un OG 27 care reglementeaza dreptul la petitie, dar cine se pune pe munca si petitioneaza ministerul in acest sens, va garantez ca orice informatie va fi camuflata sub eterna secretizare inutila. Pentru ca aici sunt multe intrebari de pus: de ce nu exista o lista publica cu toate posturile disponible, toate 3000, astfel incat sa nu fi nevoit sa primesti informatii cu portia de la centre? De ce nu s-au luat masuri prerecrutare astfel incat conditiile sa nu fie atat de restrictive? Pe ce criterii s-a stabilit specialitatile scoase la concurs? Sincer ma indoiesc de necesitatea contabililor si psihologilor in rezerva. Si multe, multe alte situatii.
Pentru domnii de la minister care ne mai citesc, printre randuri gasiti o galeata de consultanta gratuita. Cu placere, poate data viitoare primesc si un multumesc.
Lt(rez)
Cu rezerva la reparat – Partea II – Branch Reserve/Rezerva structurilor active
Cu rezerva la reparat – Partea III – US National Guard – Garda Nationala SUA