CAPTOR & CAPROC
Evenimentele din Ucraina, la care se adaugă recent anunţatul program rusesc de modernizare a Flotei Mării Negre, i-au făcut pe decidenţii nostri politici, veşnic în lipsă de bani, să înceapă să se gândească la modernizarea fregatelor şi …… BIG SURPRISE: la reoperaţionalizarea Delfinului.
Cum care Delfinul? Singurul nostru submarin, pentru ale cărui baterii nu se găsesc bani de peste 20 de ani ….. sau aşa zice lumea.
Trec peste eventualitatea ca, în ipoteza stingerii conflictului din Ucraina, vreun imbecil ajuns în funcţie de decizie să constate, DIN NOU, că nu ne atacă nimeni şi că nu este nevoie de modernizarea Delfinului.
Să presupunem că se trece serios la treabă şi submarinul intră la modernizare cu tot ce ar avea nevoie în condiţiile actuale.
Bun, l-am modernizat şi acum ce facem cu el, având în vedere că e singurul din dotare iar bani să luăm altul, în caz de pierdere, nu avem (deşi mi-ar plăcea 2-3 Gotland) ?
Principalele utilizări ar fi culegerea de informaţii, transport/recuperare scafandri de luptă, operaţiuni de minare, training pentru echipaj (poate vreodată vom avea bani să cumpărăm submarine noi), training pentru echipajele vânătorilor de submarine.
Ok, ar fi şi misiunile de atac dar aici eşti nevoit, pentru că nu ai decât un submarin, să aplici conceptul utilizat în al Doilea Război Mondial, de noi cu Delfinul şi de nemţi cu Tirpitz: Ship In Being. Adică mai important decât distrugerea unei ţinte este ca inamicul să ştie că ai o navă operaţională care-l poate ataca şi, prin urmare, să consume resurse tehnice şi umane pentru protecţia antisubmarin, în loc ca navele lui să umble teleleu prin Marea Neagră.
Conform acestui principiu, în WWII, comandanţii Delfinului aveau ordine clare să atace navele adverse doar dacă nu exista un risc de ripostă (escortă) sau dacă valoarea şi importanţa ţintei erau atât de mari încât se justifica eventuala pierdere a submarinului.
Clasa Kilo, căreia îi aparţine Delfinul, este extrem de silenţioasă, destinată iniţial vânării submarinelor adverse, dar problema apare la lansarea torpilelor pentru că, spre deosebire de submarin, acestea sunt mai uşor de detectat de sonarele adverse, iar din acel moment nu este greu pentru o navă modernă, cu echipaj bine pregătit, să-ţi detecteze pozitia şi să te atace.
În cazul lansării unei rachete detecţia se face şi mai uşor.
Şi atunci cum facem să exploatăm la maximum capacităţile submarinului, fără să creştem riscul de a-l pierde?
O primă soluţie au găsit-o americanii, încă din timpul războiului rece, şi se numeste Mk60 CAPTOR (enCAPsulated TORpedo).
În linii mari, Mk60 CAPTOR este un un tub lansatorpilă ancorat pe fundul mării, capabil să detecteze şi să clasifice submarinele adverse, ignorând navele de suprafaţă şi submarinele proprii, şi să lanseze asupra lor o torpilă Mk46 modificată.
Torpila, modificată pentru creşterea adâncimii de lovire (914m faţă de 365m – Mk46 original), în detrimentul razei (cca 7.300m faţă de 11.000m) şi vitezei (28 noduri fata de >40 noduri), dispune de sistem de ghidaj acustic pasiv şi activ şi poate adopta traiectorii diverse pentru lovirea submarinului ţintă (traseu direct, şerpuit, rotire în cerc urmată de atac).
Încărcătura de luptă este formată din 43.9 kg de PBXN-103 ca şi la Mk46 original.
Mk60 CAPTOR
Sistemul poate fi lansat din avion/ helicopter, de pe nave de suprafaţă sau din submarin (prin lanstorpilele de 533mm).
În varianta pentru submarin (care ne intereseaza pe noi) sistemul are o lungime de 3,35m, un diametru de 0.53m şi o masa de 935kg, adică mai nimic în comparaţie cu torpilele de 533mm pe care le cară submarinul în mod obişnuit.
În plus, adâncimea până la care operează îl face util şi împotriva submarinelor de mare adâncime pe care ruşii intenţionează să le readucă în operare.
Variante de lansare Mk60 CAPTOR.
A doua solutie se numeşte CAPROC (enCAPsulated ROCket) şi nu o utilizează încă nimeni dar am putea fi noi primii.
În prezent exista variante de rachete antinavă care pot fi lansate din submarin, prin intermediul tuburilor lanstorpilă de 533mm. Dintre cele mai cunoscute şi aflate în serviciu, aş numi Harpoon, versiunea UGM-84A, şi Exocet, versiunea SM39 B2 Mod2.
În principiu, rachetele sunt lansate din tubul lanstorpilă, în interiorul unei capsule etanşe care se ridica la suprafaţă după care capsula este ejectata (la Exocet) sau doar partea frontală (la Harpoon) şi se aprinde motorul rachetei care-şi execută mai departe traiectoria către ţintă.
Lansare UGM-84 Harpoon
Secventa lansare SM39 Exocet
O variantă CAPROC ar presupune o capsulă uşor modificată, ca să-i permită şederea mai îndelungată în apă, ataşată la un bloc sonar şi un sistem de ancorare.
Asta ar însemna că, la receptarea semnalului acustic al navei ţintă (selecţie ţinte, ca şi la CAPTOR), capsula etanşă este eliberată/lansată, se ridică la suprafaţă şi se lansează racheta asupra ţintei.
O variantă mai complexă ar putea fi prevazută, adiţional, cu un bloc de recepţie date, prin radio sau cablu.
În primul caz sistemul ar mai dispune de o antenă de recepţie rămasă la suprafaţă, cu un flotor minuscul, care i-ar permite recepţionarea coordonatelor ţintei de la un avion / satelit / dronă / helicopter / navă proprie şi coordonarea atacului mai multor rachete asupra unei nave / grupări navale.
Al doilea caz presupune utilizarea CAPROC în apropierea coastei şi conectarea lor prin cablu la o reţea de comunicaţii.
Toate cele trei variante prezintă avantajul că poţi folosi rachete cu rază mai mică (mai ieftine) fără să trebuiască să te apropii de ţintă cu nava de suprafaţă şi să te expui tirului rachetelor adverse, de obicei cu rază mai lungă.
În plus, lansarea atacului de la mică distanţă şi, preferabil, coordonat reduce la minim timpul de reacţie pentru apărarea antirachetă adversă.
Astfel, în loc să execute el lansări de torpile / rachete şi să se pună în pericol, Delfinul ar umbla pâş-pâş, nedetectat, şi ar amplasa sisteme CAPTOR sau CAPROC sau şi şi.
Delfinul poate încărca 18 torpile iar sistemul său modern de încărcare a tuburilor îi permite o amplasare rapidă a unui câmp de torpile / rachete în zona de interes.
La declanşarea atacului ar putea fi la distanţa de siguranţă sau chiar în bază.
Dacă sistemul merge, Delfinul ar deveni primul submarin puitor de rachete din istorie .
Eroul Bulă