Aermacchi M-346
Cel mai in voga avion de antrenament de productie occidentala este fara indoiala Aermacchi M-346. Este cel mai modern aparat european intr-o clasa dominata pana acum de BAE HAWK, cu alternativa franco-germana mai putin raspandita Alpha Jet si optiunea low-cost L-59/159. Jucatori locali ar mai fi CASA C-101, Soko G-4 si IAR-99. Toate sint insa proiecte ale anilor ’70-’80 in timp ce M-346 reprezinta urmatoarea generatie si deocamdata nu are concurenta in Vestul Europei.
Singurul concurent credibil, dintre cei compatibili cu tehnologia occidentala, este KAI T-50 care are insa handicapul pretului mai mare, cauzat de principal de capacitatea supersonica si care nu a avut pana acum decat succes limitat la export.
La nivel tehnic cel mai apropiat competitor este Yak-130 care poate fi considerat un frate vitreg al aparatului italian, avand in vedere originea comuna a celor doua proiecte.
Yak-130 – Sursa: flightglobal.com
Yak-130 a fost proiectat ca raspuns la cererea Aviatiei Ruse pentru un nou avion de antrenament subsonic care sa inlocuiasca vechile L-29/39. Configuratia de baza a fost stabilita intre anii 1991-1993 iar prototipul Yak-130 a zburat in 1996. Firma italiana Aermacchi s-a alaturat proiectului in 1993 si a determinat unele schimbari ale cerintelor care au dus la o evolutie fata de proiectul initial. Motivatia rusilor era de a obtine finantare pentru continuarea dezvoltarii, intr-o perioada in care fondurile din partea statului erau la un nivel minim in timp ce italienii aveau nevoie de experienta superioara a biroului Yakovlev. Daca obiectivul general era acelasi, un avion de antrenament avansat subsonic de noua generatie, cerintele difereau in detalii, italienii dorind echipamente occidentale in timp ce rusii preferau furnizori interni, sau macar din cadrul CSI.
Cele doua parti au incheiat cooperarea in anul 2000 urmand ca Yak-130 si fratele M-346 sa fie dezvoltate separat. Ca un element de siguranta insa, acordul prevedea si separarea pietelor potentiale asfel ca italienii au luat partea leului, probabil ca efect al sumelor investite, rusilor revenindu-le in principal statele CSI si fostii clienti ai URSS. M-346, modificat fata de prototipul Yak-130 inclusiv prin adoptia de avionica occidentala si motoare Honeywell F124, a efectuat primul zbor in 2004. Deocamdata cele doua avioane nu au concurat niciodata pentru acelasi contract, semn ca acordul initial este inca respectat dar nu ar fi o surpriza ca acest lucru sa se intample in viitor. Probabil ca rusii regreta acum asocierea cu italienii care, desi benefica la momentul acela, ii va bantui o vreme indelungata de acum incolo.
Cea mai mare durere de cap pentru Yak-130 nu este insa M-346, ci inca unul din fratii sai vitregi, aparuti in vremuri de criza, Hongdu L-15.
L-15
Imediat dupa incetarea colaborarii cu italienii, Yakovlev a fost solicitat sa asiste biroul chinez in faza initiala de proiectare. Desi L-15 si Yak-130 nu sint identice, originea aparatului chinezesc poate fi identificata cu usurinta. Este foarte probabil ca, avand in vedere recenta colaborare cu Aermacchi, Yakovlev sa nu fi evaluat corect semnificatia aparitiei unui nou derivat al produsului sau, cert este ca rusii au pus umarul la aparitia celui mai avansat avion de antrenament chinezesc, care a efectuat primul zbor in 2006. Daca in ceea ce priveste avionica L-15 sufera inca de pe urma fiabilitati scazute (sau a perceptiei acesteia), nu numai in comparatie cu M-346 dar si cu Yak-130, chinezii au un as in maneca care le ofera o superioritate clara: motorul.
Atat Yak-130 cat si L-15 vor primi motoare din aceeasi familie (ucraineana) Ivchenko-Progress AI-222-25. Daca Yak-130 va primi motorul de baza -25, L-15 va primi varianta cu postcombustie -25F care ii va permite sa atinga o viteza supersonica maxima de 1.6 Mach.
AI-222-25 – Sursa: ivchenko-progress.com
AI-222-25F – Sursa: ivchenko-progress.com
Practic L-15 va avea toate calitatile aerodinamice ale familiei Yak-130 dar capacitatea supersonica a unui T-50. Daca la asta se adauga si preturile speciale la care chinezii sint dispusi sa isi vanda marfa atunci cand au un interes sa patrunda pe o piata noua, pret care nu are legatura cu costul de productie, si disponibilitatea de a accepta ca plata materii prime in locul valutei atunci devine clar ca Hongdu are cateva atuuri pentru a intra pe pietele dominate pana acum de rusi. Faptul ca motoarele sint furnizate de Ucraina nu mai lasa Rusiei nici o parghie de control in privinta exporturilor de avioane chinezesti asa cum are de exemplu in ceea ce priveste J-11 sau FC-1/JF-17.
Viitorul se anunta foarte interesant pentru Yakovlev care trebuie sa lupte acum cu doi concurenti care ofera versiuni ale Yak-130, fiecare avand avantajele sale asupra avionului rusesc.