de Moise Guran
Deşi mi-e foarte clar că cei care consideră deja încheiată cursa electorală comit o nătângie strategică, trebuie să recunosc faptul că domnul Vanghelie are şi el dreptatea lui. Există viaţă şi după alegeri, indiferent cine le câştigă. Mai este cineva care pare să îşi mai facă de asemenea planuri pentru epoca post-Victor şi acela este discretul ministru al Bugetului, Darius Vâlcov, dacă aţi auzit de el.
În aceste zile agitate, cu spioni şi interceptări, România s-a împrumutat 1,5 miliarde de euro de pe pieţele internaţionale, la cea mai mică dobândă pentru un termen atât de lung – statul a obţinut 2,9% la 10 ani, ceea ce nu e de ici de colo. Spun că cineva face, totuşi, planuri pentru că, teoretic, ministerul de Finanţe nu avea nevoie de aceşti bani. Ei se duc într-o rezervă bugetară care era, oricum, consistentă şi care, de azi, atinge 6 miliarde de euro, deci cam de două-trei ori mai mare decât a reuşit, anul acesta, statul român să investească în economie.
Problema cu banii respectivi este că ei nu pot ajunge în pomeni electorale, fără să umfle deficitul, iar dacă nu sunt folosiţi inteligent, mai bine nu-i foloseşti, că îndatorezi ţara degeaba.
Deşi, în mod ilegal, guvernul Ponta a amânat prezentarea Legii Bugetului pe 2015, deşi chiar Vâlcov s-a jurat că nu trimite în Parlament niciun buget, eu cred că îşi fac, totuşi, planuri. Şi probabil şi le fac altfel decât în perioada asta electorală, în care au omorât investiţiile ca să dea pomeni.
Poate sunt eu un optimist incurabil, dar mi se pare că mai există o şansă de a evita recesiunea, utilizând exact această uriaşă rezervă bugetară.
Ideea e că o poţi folosi pe ce vrei, dar, ca să nu ajungă în deficit, banii trebuie să se întoarcă în rezervă până la finalul exerciţiului bugetar. Adică, de exemplu, dacă dai drumul la bani din rezervă în economie de la 1 ianuarie 2015, ei trebuie să se întoarcă în rezervă până pe 25 ianuarie 2016.
Dacă trimiţi banii în pomeni, ei n-au cum să se mai întoarcă. Nu se mai întorc chiar toţi, nici dacă faci investiţii şi locuri de muncă, dar dacă îţi alegi cu grijă domeniile şi calitatea investiţiilor, ba chiar dacă îi foloseşti ca să cofinanţezi investiţii pe fonduri europene care nu implică însă importuri, atunci ai mari şanse să aduci la buget mai mulţi bani decât ai investit şi, mai important, să creezi locuri de muncă şi valoare adăugată. Valoarea adăugată se duce direct în creşterea economică, iar asta, pe mecanismul MTO, îţi dă posibilitatea să măreşti, legal, deficitul.
Dar e greu şi, presupunând că cineva ar vrea, nici nu prea avem cu cine să facem astfel de inginerii bugetare. Iau un exemplu pur teoretic – să presupunem că statul decide să facă o autostradă de la Piteşti la Sibiu. Dacă o face în cinci ani, s-ar putea să coste cu 10% mai puţin decât dacă o face într-un an. Dacă, însă, o împarte în zece tronsoane de câte zece kilometri şi dă drumul concomitent la toate odată, abia atunci se pune în mişcare mecanismul de care vorbeam.
Îndrăznesc să sper că se va găsi cineva care să le explice aceste lucruri guvernanţilor noştri. Altfel, vorba unui alt clasic în viaţă şi încă în libertate, suntem cu toţii be…ţi!
Sursa: Biziday.ro