Cred ca ar trebui sa avem stomacul sa purtam o discutie pe tema cuvintului si in ce mod ne vom intoarce la starea anterioara folosirii lui. Conform [3] avem urmatoarele definitii si sensuri:
MUIE s. f. (Argotic) Gură. I-a dat peste muie. GR, S. VII, 120 ◊ Expr. A duce cu muia = a face promisiuni înșelătoare, a convinge cu minciuni, a amăgi, a înșela; a duce cu vorba, a duce cu zăhărelul. Cf. BL II, 174, BUL. FIL. V, 191. L-am dus cu muia pînă mi-a împrumutat plugul. COMAN, GL., cf. MAT. DIALECT. I, 231. – Și: mîie (BUL. FIL. IV, 172) s. f., moi (BL II, 174) subst. – Din țig. mui.
muie sf [At: BL II, 174 / V: mâie, moi s / Pl: (rar) mui / E: rrm mui] (Arg) 1 Gură. 2 (Îe) A duce cu ~ia A face promisiuni înșelătoare Si: a amăgi, a înșela. 3 (Îae) A duce cu vorba. 4-5 (D. bărbați; îe) A da ~ (A invita o femeie să practice sau) a practica sexul oral. 6 (Șîe a da ~) Invitație la sex oral adresată unei persoane indiferent de sex, cu intenția de a jigni, de a înjosi. 7 Gest făcut prin ridicarea degetului cel mai lung de la mână și strângerea celorlalte patru, eventual orientându-l în direcția gurii, cu semnificația de muie (4-6). 8-9 (Rar; îe) A da ~ la statuie A sfida (lumea în general sau) simbolurile ei consacrate.
MÚIE s. f. (Arg.; folosit adesea art. și mai ales în expresii) Gură, fleancă. (din țig. mui (Graur, Juilland))
múie s. f. – (Arg.) Gură, plisc. Țig. mui (Graur 174; Juilland 169). Se folosește aproape exclusiv în forma art. și în expresii.
Eram aseara la o terasa, intr-un oras care pare a fi in alta tara, nu in Romania. La trei mese distanta, citiva copii se jucau cu baloane in timp ce parintii discutau. Inevitabil, un balon se sparge. Prima reactie a fost sa evaluez rapid situatia din jur si sa scap la limita la care poate fi auzit la mesele alaturate, inainte de a ma putea opri, Muie jandragneria!. Zimbete la o masa alaturata; mi-am cerut scuze. Un posibil PTSD dupa 10 august? Adun furie si ura impotriva statului perceput ca opresiv si discretionar? Am internalizat atit de mult cuvintul incit a ajuns sa exprime, in doar 4 litere, dezaprobare, dezacord, nedreptate/injustitie, protest, reactie la calcarea in picioare a cetatenilor?
Era scris pe un alt thread: … oameni de cultura pe care ii respectam au decazut pana la a declara ca o injuratura, pe care nu am indraznit vreodata sa o rostesc in fata parintilor, poate fi folosita ca slogan, …. Citatul de mai sus este usor scos din dialog insa este un aspect la care ma gindesc de cind am vazut alunecarea, ajungerea la Puie Monta, transformarea in Puie MSD si apoi in mai directul Muie PSD.
Punctele prin care am trecut pina am ajuns aici sint in continuare. Miscari, #hashtaguri, raspunsuri:
– #colectiv, Puie Monta si #coruptiaucide
– Gura mica, noi sintem la putere
– OUG 13 si #rezist
– festivalul creativitatii anti-putere
– #vavedem si #rezist
– apelativele hashtagisti, institutii care incep sa foloseasca #hashtag fara discernamint, neintelegind comunicarea noua
– timid, Puie MSD
– accentuarea insultelor dinspre guvernare
– Muie PSD si #muiepsd
– reactia disproportionata la apelativul de mai sus
– amplificarea mesajului (reactia PSD a aratat ca le pasa, deci mesajul a ajuns la destinatar si a fost inteles)
– reprimarea violenta a protestului din 10 august
– festivalul #muiepsd
Am senzatia inceputului de bataie, cind protagonistii se imping. Protagonistii? Guvernul/partidul de la putere si protestatarii/oamenii uniti de sentimentul viitoarelor nedreptati legale, acces la informatie, meme-uri, ziceri, umor, episoade violente verbal.
Ignorarea tuturor mesajelor trimise anterior, bagatelizarea lor, ironizarea lor fiind modul de operare al puterii, alunecarea a continuat pina am ajuns la mesajul actual. Acesta a prins deoarece i s-a acordat atentie, autoritatile reactionind la el. Daca militia nu ar fi saltat placutele de inmatriculare odata cu arestarea posesorului, daca nu l-ar fi oprit de cite ori prindea ocazia, daca cel care l-a scris pe deal nu ar primit vizita zelosului militian care i-a spus sa aiba grija, probabil nu s-ar fi ajuns la un slogan. Din nefericire, insa, este singurul mesaj care a ajuns la receptor. Presupunerea mea este ca receptorul are capabilitatea de a reactiona numai la acest gen de mesaje, pentru orice alt mesaj fiind gasite rationalizari interioare. Sau, pur si simplu, oamenii puterii nu inteleg alt mesaj, nu au capacitatea intelectuala de a intelege altceva. Simplitatea lui elimina posibilitatea rationalizarii si gasirii unei cai de scapare. Evident, reactia fireasca si intelegerea (‘au ceva cu noi’) a fost continuata insa complet gresit: cu ideea ca serviciile sa investigheze cauza si sursa acestui asalt. Faptul ca oamenii puterii cauta cauza intr-o actiune externa imi arata ca 10 august a fost premeditat cu alt deznodamint, ca nu inteleg sentimentele unei parti a populatiei.
Discutia aceasta, referitoare la limbaj si vulgaritate, este legata strins de argou. Petru Tomegea defineste argoul romanesc ca limbaj colocvial, convenţional, preferat de anumite grupuri sociale, profesii, medii interlope, cu cuvinte şi sensuri neacceptate într-o exprimare onorabilă [1]. Ion Pachia Tatomirescu defineste argoul ca fiind un mod de exprimare nonliterar, specific anumitor grupuri sociale „certate cu legea“ și cu „codul manierelor elegante“ – grupuri alcătuite din vagabonzi, delincvenți, dar și din elevi, studenți, militari ș. a. –, care și-au format un „vocabular special“, cuprinzând cuvinte „cu sensuri deturnate“, din limba comună, ori din sfera regionalismelor, neologismelor etc., după un „cod propriu-încriptat“, cu „înțelesuri“ fără vreo legătură cu sfera lor propriu-zisă, încât să fie „de nebănuit“ îndeosebi celor ce reprezintă autoritățile, ori celor ce au legături cu autoritățile.
Scriam ca limba este fluida, insa este dincolo de puterea noastra individuala manevrarea ei (folosesc vechile reguli de scriere ca protest impotriva hotaririlor Academiei Romane, insa stiu ca acest demers nu va schimba nimic). Un cuvint poate intra in zona gri sau neagra a limbii (de exemplu, aperitiv poate insemna si ‘palme date la inceputul unei batai’ [4]). Alte cuvinte sint folosite ca parte a unor expresii care pot fi interpretate mai mult sau mai putin vulgar (de exemplu ‘a te minca la scorbura’ ca sinonim pentru sensul figurat al ‘a te minca in fund’). Dar pentru ca un cuvint sa devina acceptat social, iesind din acea zona, este nevoie de o transformare de lunga durata a societatii sau de o serie de reactii care sa determine transformarea. A facut ‘Povestea Povestilor’ a lui Ion Creanga acceptat unul din aceste cuvinte? Posibil. Cert este insa ca povestea nu ar fi avut savoarea pe care o are fara acel cuvint. De asemenea, cred cu tarie ca acest cuvint (cel dezbatut in articol) este strins legat si de specificul injuraturilor in Romania, in acest context cuvintul fiind de fapt o bomba cu submunitii (cluster bomb) a sudalmelor.
Am scris mai sus de povestea lui Creanga. Vad expresivitatea ca fiind un alt element care a contribuit la folosirea cuvintului dezbatut in articol. Daca ‘autorul’ unei expresii vrea sa exprime ceva anume, de cele mai multe ori limbajul elegant este lipsit de expresivitate. Mergind pe firul expresivitatii, de aici pina la ideea de slogan este doar un pas.
Pe linga aspectele de mai sus, unui cuvint ii atribuim de fapt vulgaritatea pe care o intelegem noi. Nu cred ca vom ajunge sa ne salutam cu acest cuvint, insa ar putea fi un raspuns potrivit la intrebarea ‘ti-ai intrat in ritm?’ adresata de un coleg, in prima zi la munca dupa un concediu de o luna. Cum explicam cuvintul si folosirea lui copiilor nostri? Cred ca este mai greu sa le explicam cumetrenia securitatii, jandarmeriei, politiei, justitiei, politicului, penalilor si, in acelasi timp, sa ii facem sa creada in dreptate, in adevar, in idealuri, intr-o Romanie functionala. Poate intr-o zi, mergind suficient de mult in aceasta directie, ‘muie’ va fi sinonim cu justitie. Este o eventualitate care ma intristeaza.
Din nefericire, puterea actuala intelege doar vorbele de duh de manivela. Cum ne vom intoarce, insa, inapoi la normalitate? Ne vom mai intoarce oare la punctul la care putem dialoga normal?
Personal, nu cred ca #muiepsd va desira stofa sociala si nici ca ne va distruge copiii, transformindu-i in golani sau drogati. Dar nici nu cred ca este fireasca judecarea sumara si condamnarea la puscarie (Poarta Alba sau puscaria corectitudinii limbii/sociale) a celor ce aleg folosirea acestor cuvinte. Cred insa intr-o lume in care daca spunem jandarmeriei (vulgar sau nu, cu argumente) ca este o institutie plina de batausi sinistri, angajatii vor avea un minim proces de constiinta si vor incerca sa fie mai buni in viitor.
Imi pare rau daca v-ati simtit stinjeniti de aceasta (posibila) deturnare a scopului blogului. Insa, in acelasi timp, folosirea si evolutia cuvintului ar putea fi incadrate la operatiuni psihologice, deci in scopul acestui blog. Am cugetat o vreme daca este publicabil sau nu acest articol, m-am consultat si cu ceilalti editori si autori; am atit argumente pro cit si contra lui. Ar trebui sa avem totusi aceasta discutie nu doar in medii universitare, ci si cu noi insine.
PS: fara comentarii cu faimosul slogan sau altele asemanatoare.
PPS: articolul nu este politic.
Actualizare: În data de 31 august am aflat că șoferul rebel cu numere din Suedia a fost notificat ca isi poate lua un alt numar personalizat. Nu poate folosi pe noul numar ‘PSD’.
Atit.
Iulian
Surse:
[1] https://tomegea.wordpress.com/2010/01/01/argoul-arie-lingvistica-definitie/
[2] Ion Pachia Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației, Ed. Aethicus, 2003
[3] https://dexonline.ro/definitie/muie
[4] https://dexonline.ro/definitie/aperitiv
[5] Imagine: interwebs