Directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane mai vorbeste, intr-un interviu acordat Ziare.com, despre faptul ca Republica Moldova si-a asumat „mult mai mult decat ar fi putut duce”, iar Romania a fost incapabila sa o ajute.
Totodata, sociologul a explicat cum si de ce au ajuns liderii Aliantei pentru Integrare Europeana de la Chisinau sa „scoata cutitele” unii la altii. El reaminteste ca o situatie similara s-a inregistrat in Republica Moldova in 1999, cand, la fel ca azi, aceasta tara trebuia sa faca pasi importanti catre Uniunea Europeana, dar alianta aflata la guvernare s-a spart si comunistii au castigat alegerile cu 70%. „Cu cat Republica Moldova se apropie mai tare de Uniunea Europeana, cu atat se intampla ceva”, puncteaza acesta.
In ceea ce priveste declaratia facuta de presedintele Traian Basescu la finalul ultimului Consiliu European, potrivit careia Republica Moldova ar fi putut la summit-ul de la Vilnius sa semneze acordul de asociere cu UE, Dan Dungaciu spune ca si-ar dori „din toata inima” sa fi fost asa, dar enumera cateva cauze pentru care acest lucru nu se va intampla, avertizand asupra faptului ca Ucraina ar putea sa fie mai bine „valorizata” la Vilnius, sprijinita fiind de Polonia, decat Republica Moldova, sprijinita de Romania.
Totodata, Dan Dungaciu vorbeste si despre incapacitatea Romaniei de a ajuta Republica Moldova, parteneriatul ramanand mai degraba la nivelul retoricii, dar si despre cele doua refuzuri ale Chisinaului de a se intalni cu primii oameni in stat din Romania, Victor Ponta si Traian Basescu. Nici faptul ca la Chisinau se afla in acest moment trei ministri de Externe europeni, ai Poloniei, Suediei si Marii Britanii, nu va rezolva mare lucru, pentru ca este prea tarziu, crede acesta.
„A existat intotdeuna o alianta a tovarasilor de drum Moscova – Budapesta. Nu de Ungaria trebuie sa ne temem noi, ci de parteneriatul ruso-maghiar.(…)Mai mult, cred ca mai exista pe lista o serie de proiecte pe care Moscova le-a plantat deja in zona si care stau gata sa faca si ele explozie, macinand energiile Romaniei pe termen scurt si mediu. Batalia (geo)politica la frontiera euroatlantica a Romaniei nu s-a incheiat, intra doar intr-o noua faza”, avertizeaza Dan Dungaciu in interviul acordat Ziare.com.
Ce se intampla cu Republica Moldova? Presedintele Traian Basescu anunta recent, la finalul ultimului Consiliu European, ca „Republica Moldova va finaliza acordul de asociere cu Uniunea Europeana pana la Summitul de la Vilnius”, asa ca parea ca Republica Moldova face pasi inainte, catre Uniunea Europeana.
De obicei in acest spatiu se merge un pas inainte si doi inapoi. Ce se intampla acum in Republica Moldova? Sunt doua tensiuni majore in acest moment, una care este tensiunea constitutiva a Republicii Moldova, intre est si vest, care a urmarit-o de la infiintarea ei pana in zilele noastre, si a doua este tensiunea interna, din interiorul Aliantei pentru Integrare Europeana.
Problema pe care trebuie sa o intelegem pana la urma este in ce masura actuala tensiune interna din cadrul coalitiei AIE are de a face cu tensiunea externa, dintre est si vest. Mai concret, daca ceea ce se intampla acum la Chisinau este o problema politica interna sau o problema geopolitica, ceea ce ar insemna ca situatia e mai complicata.
De ce spun asta? Va amintiti ca in 1999 la guvernare in Chisinau era tot o alianta, Alianta pentru Democratie si Reforma (ADR), exact inainte de summit-ul din Finlanda, foarte important, in care Republica Moldova urma sa semneze niste documente care o legau de spatiul european mai puternic. A avut loc si atunci o „lupta impotriva coruptiei” si coalitia respectiva ADR s-a prabusit. Si au fost alegeri si au castigat comunistii cu 70%.
Deci, daca asistam la acelasi scenariu, atunci sigur ca e aproape un pattern – cu cat Republica Moldova se apropie mai tare de Uniunea Europeana, cu atat se intampla ceva. Ca pretextul a fost lupta impotriva coruptiei nici nu are foarte multa importanta. Urmeaza sa vedem, nu vreau sa ma lansez foarte mult in speculatii.
Al doilea plan este ce se intampla cu Alianta ca atare, de ce AIE isi face asa ceva, pentru ca este limpede in acest moment, cred eu, ca tensiunile sunt atat de mari la Chisinau incat s-a depasit nivelul sau pragul de la care membrii AIE se pot intoarce inapoi in alianta. Senzatia mea este ca, daca lucrurile continua asa cum au inceput, luni chiar, ne vom indrepta aproape fatal spre alegeri anticipate. Pentru ca, repet, exista acuzatii atat de grave incat nu mai vad cum se pot intoarce lucrurile.
Dar cum s-a ajuns in aceasta situatie?
Nu vreau sa repet toata povestea, dar a inceput cu accidentul celebru din Padurea Domneasca, din decembrie, de care domnul premier Vlad Filat a vrut sa profite si sa deschida lupta impotriva coruptiei. Ea s-a deschis, insa nu pe directia scontata de domnul Filat, pentru ca Centrul National Anticoruptie a facut descinderi vineri dimineata la Guvernul Republicii Moldova si la Fisc, deci la institutiile la care domnul Filat nu se astepta sa se faca controale, sau nu vroia, sau nu le avea in vizor atunci cand vorbea despre lupta impotriva coruptiei.
Iata insa ca s-a deschis Cutia Pandorei si s-au dezlegat „cainii razboiului”, cum ar fi spus cineva, si lupta impotriva coruptiei este acum totala. Senzatia mea este ca Guvernul, mai exact Vlad Filat, nu are initiativa, desi dansul este, as spune eu, unul dintre principalii responsabili ai declansarii acestei batalii.
In acest moment, razboiul este total si singurul care incearca sa evite loviturile care vin cotidian acum in Republica Moldova este Partidul Liberal, care deocamdata nu a fost implicat in niciun scandal major sau numele liderilor PL sau ministrilor PL nu au fost inca invocate intr-un scandal de mare coruptie. Repet, insa, batalia este in toi si ma indoiesc ca se pot evita in acest moment anticipatele.
Spuneati ca nu doriti sa vorbiti despre o posibila implicare externa care ar fi dus la actuala situatie de la Chisinau. Insa Romania ar putea sa intervina in vreun fel pentru a repune ordine?
Grea intrebare ati pus pentru ca uitati cum stau lucrurile. Eu sper din tot sufletul sau din toata inima ca domnul presedinte Basescu sa aiba dreptate cand a spus ca Republica Moldova ar fi fost in carti pentru semnarea acordului de asociere la summit-ul de la Vilnius, dar daca gandesc cu mintea, mi se pare ca Republica Moldova nu avea nicio sansa sa semneze ceva.
De ce? Din mai multe motive care tin de disponibilitatea UE de a mai accepta state din Est mai spre interiorul ei, iar acordul de asociere era un pas. Sigur, un pas mai putin important decat Acordul de asociere al Balcanilor de Vest, pentru ca in acesta era mentionata integrarea in Uniunea Europeana, pe cand in acordul de asociere al statelor precum Republica Moldova sau Ucraina cu UE, nu era mentionata integrarea europeana ca obiectiv, dar, ma rog, fie si asa, ar fi fost un pas inainte.
Eu nu cred ca Republica Moldova acum s-a mai calificat pentru ca Uniunea Europeana e putin obosita de atata integrare.
In al doilea rand, situatia din Republica Moldova in acest moment, asa numita „batalie impotriva coruptiei” (ce nume sacrosant), nu face deloc bine, pentru ca Alianta pentru Integrare Europeana, buna sau rea, cum era, era cel mai bun produs pe care putea sa il arate Republica Moldova in acest moment. Cand ai prabusit AIE, e foarte naiv sa crezi ca poti face ceva cu un alt invingator in alegeri pana in noiembrie 2013.
In al treilea rand, Republica Moldova chiar avea carente grave si le avea, paradoxal intr-un fel, chiar la ministerele pe care si le-a asumat premierul Filat, ma refer la Ministerul Justitiei, la Ministerul de Interne, institutii care inca nu si-au facut temele pana la capat.
In al patrulea rand, pentru ca Republica Moldova si-a asumat mult mai mult decat ar fi putut duce, si asta, dupa parerea mea, a fost o greseala de negociere, o greseala diplomatica majora a Republicii Moldova.
Si, in final, pentru ca Republica Moldova nu e atat de importanta precum Ucraina in aceasta batalie. S-ar putea sa ne asteptam ca, la Vilnius, desi Republica Moldova este considerata povestea de succes a Parteneriatului Estic, ea sa nu obtina nimic, iar Ucraina sa semneze totusi cate ceva, adica sa fie mai bine valorizata la Vilnius.
Si la ultimul punct revin la intrebarea dumneavoastra. Daca Romania si-a asumat parteneriatul strategic cu Republica Moldova pentru integrare europeana, daca Romania a facut Grupul de prieteni UE-Republica Moldova, invitand Franta sa fie liderul acestui grup, daca Romania a facut atatea lucruri, cine din diplomatia romaneasca va contabiliza esecul de la Vilnius al Republicii Moldova?
Pentru ca este, dupa parerea mea, si un esec al diplomatiei romanesti. Grupul de prietenie UE-Republica Moldova s-ar putea sa se transforme in grupul de prietenie UE-Ucraina, altminteri spus, s-ar putea ca Polonia si sustinatorii Ucrainei din UE sa castige net aceasta mica concurenta intre Ucraina si Republica Moldova.
Cine va contabiliza in Romania acest esec? Cine va spune ca, de fapt, Romania si-a asumat o sarcina pe care n-a putut sa o duca pana la capat? Sau a fost nerealista sau Romania a fost incapabila sa actioneze pana la capat in asa fel incat guvernarea de la Chisinau sa fie mai mult ajutata?
M-ati intrebat ce sa faca Romania acum. Romania nu poate sa faca nimic acum.
De ce credeti ca e prea tarziu? Eforturile diplomatice concertate ale autoritatilor de la Bucuresti nu ar ajuta?
Romania nu poate sa faca nimic acum pentru ca nu are destul prestigiu. Daca era eficienta, Romania trebuia sa fi actionat pana acum. Problema Romaniei este ca a lansat o retorica uneori la limita diplomatiei, ca sa spun asa, dar nu a avut capacitatea sa construiasca institutiile din spatele retoricii.
In Romania s-a facut de multe ori retorica, s-au facut strategii, fiecare institutie sau centru sau mai stiu eu ce chichineata institutionala care are legatura cu Republica Moldova a facut o strategie. Cel mai usor lucru in Romania e sa faci o strategie. Dar care sunt institutiile din spate, oamenii din spatele institutiilor? Astea sunt lucruri pe care Romania nu le-a rezolvat.
Noi nu avem in acest moment o retea institutionala capabila sa abordeze problematica Republicii Moldova in complexitatea ei, adica sa fie gata sa trimita experti la Guvernul Republicii Moldova, la fiecare minister, care sa ajute la implementarea reformelor, nu am fost si nu suntem capabili de asta.
Sigur ca cineva ar putea spune ‘Republica Moldova nu ne-a cerut!’. Atunci trebuia sa spunem public ca nu ne cere, nu sa pastram tacerea in numele unui parteneriat strategic Bucuresti-Chisinau in spatele caruia Romania sa fi facut, din pacate, mult prea putin.
In numele „parteneriatului strategic’ cu Chisinaul am tacut de prea multe ori cand la Chisinau lucrurile nu mergeau bine, cand Chisinaul amana reformele sau juca smechereste si cu Estul si cu Vestul, si am tacut vinovat in primul rand pentru viitorul Republicii Moldova. Romania stia ce se intampla, dar a tacut „strategic”. Acum vedem consecintele.
Nici macar sa apostrofam Republica Moldova n-am facut. Europarlamentarii romani trebuiau sa aiba, dupa parerea mea, o actiune concertata si coordonata cu Ministerul de Externe. Toate aceste lucruri nu s-au facut si esecul de la Vilnius va trebui asumat.
Au contat si tensiunile interne din Romania, rupturile din clasa politica de la Bucuresti?
Indiscutabil, indiscutabil! Dar cred ca esecul mare a fost ca Romania nu a fost capabila sa aseze cateva obiective dincolo de spatiul politic, adica sa nu politizeze intern subiectul.
Dupa 2007, Romania nu a mai avut niciun proiect de tara. Republica Moldova putea sa fie un proiect care sa coalizeze energiile, atatea cate sunt ele, in aceasta directie, dincolo de lupta partinica. Unul dintre obiective putea sa fie politica pe spatiul rasaritean si in particular pe Republica Moldova.
Romania era cea mai bine calificata sa faca asta, dar ar fi presupus institutii in care sa nu fie pusi oameni politici decat pana la nivelul 1 – maxim 2 si proiecte constante. Romania nu a facut asta si este vina guvernarilor dupa 2007, nu ma refer la un guvern anume, care nu si-au asumat aceasta problema decat de multe ori la nivel retoric, iar succesele institutionalizate sunt destul de mici.
Romania nu e prezenta mediatic in Republica Moldova, nu e prezenta prin mari investitori, nu reuseste sa devina o voce credibila in Uniunea Europeana pentru Republica Moldova.
Din pacate, Romania a intrat in malaxorul dezbaterilor interne si nimeni nu a iesit castigat, nici Romania, nici Republica Moldova, nici chiar Uniunea Europeana.
Cam in cat timp anticipati ca ne vom da seama pe ce cale o va apuca Republica Moldova?
Nu am un glob de cristal, dar din ce vad, cred ca cutitele au fost scoase din teaca prea mult si ele nu vor fi curand puse la loc. In ciuda faptului ca cei trei ministri de Externe ai Poloniei, Suediei si Marii Britanii au venit la Chisinau, cred ca nu se va putea reveni la situatia de dinainte de „razboi”, pentru ca aceasta vizita vine prea tarziu.
Sa nu uitam ce s-a intamplat in Republica Moldova, un lucru extrem de grav, din punctul meu de vedere: s-au refuzat doua intalniri cu oficiali romani. Prima, intre premierul Vlad Filat si premierul Victor Ponta la Iasi, la care a mers doar primarul Dorin Chirtoaca. A doua – vizita presedintelui Basescu la Chisinau. Este un mare semn de intrebare.
Daca ar fi mers la Chisinau, presedintele Basescu ar fi spus un singur lucru: ‘Ramaneti impreuna! Alianta pentru Integrare Europeana trebuie sa functioneze cel putin pana la summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius’. Or, eu ma tem ca cineva nu a vrut sa auda asta la Chisinau si tocmai ca sa nu se auda acest lucru la Chisinau probabil ca vizita presedintelui Basescu nu s-a mai desfasurat, iar acum este prea tarziu.
Acesti trei ministri de Externe, altfel prestigiosi, foarte importanti pentru politica externa a UE, sunt la Chisinau, dar nu cred ca va mai ajuta la ceva pentru ca atmosfera si tensiunea interna, asa cum o resimt eu, este atat de profunda incat ma tem ca nu exista sanse de insanatosire in acest moment, mai ales ca UE se pregateste acum sa puna Republica Moldova in pachetul ‘Georgia, Armenia’, nici macar in tandemul Ucraina-Republica Moldova. S-a terminat cu ‘povestea de succes’ care ar fi putut sa fie Republica Moldova.
Si asta mai ales pentru ca este un actor important in parlamentul de la Chisinau, Partidul Comunistilor, care va juca cand cu unul cand cu altul dintre cei doi combatanti politici, adica intre Partidul Liberal Democrat al premierului Vlad Filat si Partidul Democrat condus din umbra, cum se spune, de controversatul Vlad Plahotniuc. Deci Partidul Comunistilor va juca cand cu domnul Vlad Filat, cand cu domnul Vlad Plahotniuc, in asa fel incat cei doi sa se macine cat mai sistematic intre ei si sigur ca Partidul Comunistilor are tot interesul din lume sa se declanseze anticipatele.
Eu cred ca intr-acolo se va merge la Chisinau. Nu vad cine ar putea sa rezolve aceasta problema, cu atat mai putin Romania. Si cred ca intr-un orizont de 2-3 luni s-ar putea sa ne pregatim de anticipate.
Domnule Dungaciu, ati afirmat ca e prea devreme sa discutam ponderea unei implicari externe la Chisinau. Inseamna ca nu excludeti o prezenta externa in evolutiile de acolo?
Nu vreau sa vorbesc despre asta acum, dar in spatiul acesta nu prea exista coincidente. Si cand flutura steagurile „tinutului secuiesc” pe Parlamentul Ungariei, vantul s-ar putea sa bata dinspre Est… Sau si de acolo.
In realitate, desi e impotriva naturii, a existat intotdeuna o alianta a tovarasilor de drum Moscova – Budapesta. Nu de Ungaria trebuie sa ne temem noi, ci de parteneriatul ruso-maghiar. Despre asta e vorba.
Iar prezenta masiva si insistenta a diplomatilor unguri la Chisinau, in posturile de cea mai inalta reprezentare europeana, nu s-a facut fara acordul tacit al rusilor, care au incurajat asemenea prezenta, tocmai ca „tampon” impotriva Romaniei. Prin urmare, nimic nu e intamplator aici.
Ca sa va raspund scurt la intrebare: nu imi pot imagina ca blocarea proiectului european al Chisinaului sa se fi facut fara un aport direct sau indirect al celui mai important beneficiar al acestui esec, respectiv Moscova! Care vede acum cum Republica Moldova cade de pe harta si, mai ales, vede compromis pe termen scurt proiectul esential de racordare energetica a Chisinaului de Bucuresti, proiect care ar fi asigurat teritoriului dintre Prut si Nistru independenta energetica fata de Est.
Mai mult, cred ca mai exista pe lista o serie de proiecte pe care Moscova le-a plantat deja in zona si care stau gata sa faca si ele explozie, macinand energiile Romaniei pe termen scurt si mediu. Batalia (geo)politica la frontiera euroatlantica a Romaniei nu s-a incheiat, intra doar intr-o noua faza.
Despre acest subiect va propun sa discutam intr-un interviu viitor. Va multumesc.
Dan Dungaciu este Directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane. A publicat in 2012, la editura Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale, lucrarea „Elemente pentru o teorie a natiunii si nationalismului”.