Suhoi 57 vs LCA Tejas
Hindusii fac ce fac si ne dau mereu motive de veselie si buna-dispozitie. Pentru ca daca citesti planurile lor marete in materie de productie interna a tehnicii de lupta, daca-i vezi cum dezvolta cate 30-40 de ani un amarat de avion de antrenament si atac la sol, un tanc sa o clona de sistem AA rusesc, nu poti sa nu zambesti macar.
Si acum stirea: fortele aeriene indiene spun ca nu mai vor sa dea o caruta, cu coviltir mare de tot, plina cu bistari, pe programul ruso-indian de dezvoltare a noului avion de generatia a V-a (PAK FA la rusi, FGFA la hindusi) Suhoi 57 ci vor sa investeasca banii in programul lor national, desfasurat de aurolacii aia de la DRDO, pentru un avion de generatia a V-a, program intitulat Advanced Medium Combat Aircraft (AMCA).
Cu alte cuvinte indienii din fortele aeriene ar dori sa se retraga din programul PAK FA, datorita costurilor prea mari, si sa se concentreze pe autohtonul AMCA. Probabil ca zeii lor hindusi le-au luat mintile si darul ratiuni pentru ca:
– India lucreaza la un amarat (si nu-i un termen deloc jignitor) de avion de antrenament si multirol usor de mai multi zeci de ani, de fapt programul LCA Tejas a inceput cam in aceeasi perioada cu dezvoltarea F 16 si nici acum nu un avion functional ci mai mult o parodie, o parodie pe care aviatia indiana n-a vrut s-o cumpere da’ i-a fortat guvernul;
-sistemul AA Akash, clona dupa sovieticul SA 6 KUB, program demarat in anii „80, intrat in dotare de curand, o alta parodie de tehnica de lupta. Nici p-asta nu vor militarii sa-l cumpere, da’ i-a fortat guvernul, ca daca tot l-au „dezvoltat”;
-Motorul pentru Tejas, „faimosul” Kaveri, doar un alt esec, atat de slab incat indienii au de gand sa-l foloseasca pentru drone. Ne putem doar inchipui ce rapandula de motor a iesit;
-tancul indian, dezvoltat dupa ultimul razboi cu Pakistanul (ne referim la bumbaceala din 1971!!). Trebuia sa fie de foarte multi ani in dotare, azi se zareste da’ nu-i, adica nu functioneaza. Trebuia sa aiba in jur de 45 tone, a iesit la peste 60 si nici acum nu-i bun de nimic, armata n-a vrut sa-l cumpere, guvernul i l-a bagat pe gat, sta prin remize mai mult defect;
Iar lista de mai sus poate continua cu obuziere, submarine, rachete AT etc toate dezvoltate local, toate niste esecuri mai mult decat rasunatoare de cele mai multe ori chiar comice.
Iar acum vin cu ideea de a-si dezvolta propriul avion de generatie a V-a, cand lor nu le iese Tejasul si au dezvoltat doar un motor bun pentru drone. Rusii, cu toata experienta lor in domeniul aeronautic, abia fac fata dezvoltarii PAK FA si indienii cred ca se vor descurca mai bine.
F 35 vs J 20
Pai nu-i motiv sa razi pana ramai fara aer?! Cu atat mai mult cu cat, conform rusilor dar nu numai lor, indienii nu sunt in stare sa faca fata transferului tehnologic pentru PAK FA, adica nu au capacitatea si personalul pentru a intelege si implementa ceea ce ivanii spun ca au vrut deja sa le transfere…si atunci ce avion de generatia a V-a spera fortele aeriene indiene sa dezvolte cand ei n-au fost in stare sa dezvolte o nenorocita de racheta AT?!
Dar speranta exista, pentru ca intre timp ceainizii au anuntat ca J 20 Dragonul nu-stiu-cum a devenit operational (IOC) si primele sase aparate ar fi intrat deja in serviciul de lupta, mai partial asa (pai numai americanii sa aiba F 35 IOC?!). Poate ca americanii si rusii, scufundati de rusine, ar rebui sa-l intrebe pe Marele Popor Chinez cum dracu de i-a reusit sa se miste atat de rapid, aducandu-ne aminte ca programul J-XX (Project 718) al celor de la Chengdu Aerospace Corporation a fost demarat spre sfarsitul anilor ”90 si declarat castigator in 2008 in fata propunerii celor de la Shenyang.
Mai apoi ceainizii pun pedala la podea si in 2011 J-ul zboara prima oara, iar in 2017 este declarat operational partial!
Rusine americanilor cu al lor F 35, program demarat in 1992, primul zbor in 2000 si declarat partial operational – IOC – anul trecut parca.
Rusii si ei tot rusine sa le fie cu al lor Suhoi 57 aka PAK FA, program pornit hais departe pe vremea URSS, dar programul PAK FA a fost efectiv demarat abia in 2002, cu primul zbor in 2010. Nu se stie cand Suhoi 57 va intra in faza de productie de preserie, despre IOC n-are rost inca sa vorbim.
Asadar si prin urmare, doua tari, superputeri, cu multe avioane care au intrat efectiv in istoria aviatiei au nevoie de multi ani pentru un nou aparat, dar China resuseste, iar India se gandeste ca ar putea reusi si ea, desi – repetam – indienii nu sunt in stare, deocamdata cel putin, sa dezvolte nici macar un obuzier decent, o racheta sol-aer mai rasarita sau un motor pentru un avion de antrenament…
GeorgeGMT