Războiul din Ucraina este însoțit de alt război, în planul ideilor, care determină apariția, în spațiul românesc, a unor elemente de ideologie radicală cu totul străine, provenind de pe spațiul rusesc. Scopul? Același ca în Decembrie 1989: ridicarea unor ținte false, învrăjbirea, războiul fratricid, auto-sabotarea.
Filosofii ale urii
După două războaie mondiale și un război ”rece”, astăzi știm: ideile pot ucide. În trecut însă, gânditorii aveau un mod mult mai degajat de a se raporta la ideologie. Iată, spre exemplu, în anii 1840, gândirea radicală, anti-liberală era reprezentată de Karl Marx, care își întemeia viziunea pe ura de clasă, și de Pierre-Joseph Proudhon, care critica liberalismul (”pseudo-democrația liberală”[1]) din punctul de vedere al urii de rasă[2]. În opinia sa, capitalismul se bazează pe proprietate, iar proprietatea este acaparată de evrei, „pe care-i asociază cu banii, specula și exploatarea, în lucrările sale Qu’est-ce que la propriété ? (1840), Résumé de la question sociale (1848) și Manuel de spéculation à la Bourse (1853)”[3].
În ambianța liberală a Occidentului, încărcătura de ură a acestor două doctrine radicale s-a atenuat rapid. Filosofia marxistă a evoluat spre socialism, apoi social-democrație. Filosofia lui Proudhon a evoluat spre libertarism, apoi sindicalismul modern. Nu la fel s-au petrecut însă lucrurile în ambianța iliberală a Rusiei.
”Darul” de la Răsărit
Filosofia lui Marx, fertilizată cu sămânță rusească de către Lenin, a evoluat spre comunismul bolșevic care, hrănit inițial de spionajul Imperiului German, a devastat Rusia, apoi întreaga Europă.
Filosofia lui Proudhon, fertilizată cu sămânță rusească de către Kropotkin, a evoluat spre nihilism; negăsind sponsori, până de curând a vegetat așteptând să-i sosească ceasul, pentru a devasta la rândul său lumea. Acum pare să se fi trezit…
Dar cine a fost acest Kropotkin, părintele nihilismului? Născut la 1842 într-o familie princiară, Piotr Alexeievici Kropotkin a urmat școala militară, apoi a fost selecționat de Țar să facă parte din suita imperială. Trimis în misiune cartografică în Siberia, a descoperit cercurile exilaților politic, a intrat în contact cu teoriile lui Proudhon: „Capitalul (…) în sfera politică este totuna cu Guvernarea. (…) Ideea economică de capitalism, politica Guvernului sau a oricărei autorități și ideea teologică de Biserică sunt trei idei identice, îmbinate în diferite forme. Să ataci una dintre ele înseamnă să le ataci pe toate trei. (…) Asuprirea muncii de către capital, asuprirea libertății de către Stat și asuprirea spiritului de către Biserică: aceasta este Treimea absolutismului, la fel de dăunătoare în practică, ca și în filosofie. Cea mai eficientă metodă de a asupri poporul este înrobirea simultană a trupului, voinței și rațiunii.”
Sedus de această viziune radicală, prințul Kropotkin s-a dedicat în anii care au urmat „abolirii Statului și a camătei”, devenind un exponent de frunte al curentului nihilist, care începuse să se manifeste rândul tineretului intelectual rus – aspect surprins de Ivan Turgheniev, în romanul său Tați și Fii. Din acest moment, eforturile sale vor viza abolirea moralei (”viața în comun”, cum i se spune azi în unele cercuri din diasporă), abolirea religiei și a Statului. Astăzi o stație de metrou din Moscova îi poartă numele, iar opera sa este din nou la modă: în mod ciudat, deși numele lui Proudhon și Kropotkin sunt astăzi practic necunoscute românilor, precum vom vedea, ideile lor par să fi reînviat chiar și la noi, în România, unde n-au fost niciodată prezente!
”Proprietatea înseamnă furt”
Principala idee preluată de la Proudhon de nihiliștii, dar și de bolșevicii ruși trimite la presupusul caracter imoral al proprietății: ”Proprietatea înseamnă furt!” Din moment ce orice proprietate provine din furt, este ”legitim” să furi de la hoți: este ceea ce Lenin numește ”exproprierea expropriatorilor”. De-a lungul a mai bine de un secol, acest principiu nihilist a constituit axa practicii politice rusești: exilat în Elveția, Lenin s-a întreținut din sumele ”expropriate” de complicele său, spărgătorul de bănci Stalin; ajuns la Putere, Lenin a ”expropriat” Tezaurul României, alături de multe alte bunuri, invocând aceeași idee nihilistă proprietate = furt.
Ulterior, Imperiul Rus a extins la domeniul politicii internaționale această practică nihilistă. Ignorând cu cinism Dreptul Internațional, a cotropit, a ”expropriat” sistematic teritorii ale altor State: în 1939, de la Polonia; în 1940, de la România și Finlanda, în 1945 de la Japonia și Statele Baltice, iar în zilele noastre, de la Ucraina.
Nihilism 2.0
Demn de reținut: astăzi, viziunea anti-liberală, neo-nihilistă a propagandiștilor putiniști îmbină rasismul antisemit al lui Proudhon cu nihilismul bolșevic, în încercarea de a ”justifica” raptul teritorial și crimele de război comise în Ucraina. Iată, spre exemplu, un text amplu vehiculat de mass media electronică de limbă română, semnat ”Gabi Luca Valică”:
„Ce s-a petrecut în Ucraina? În contul datoriei foarte mari acumulată de statul ucrainean, președinții evrei-khazari Poroșenko și Zelenski au predat familiei Rothschild toate activele statului ucrainean prin fondul de investiții Franklin Templenton, (care deține și Fondul Proprietatea din Romania) fond care aparține familiei Rothschild. Și, ce să vezi? Când a început războiul, armata rusă a bombardat din start, bucată cu bucată, proprietățile familiei Rothschild! Perla familiei Rothschild a fost uzina de avioane Antonov, de lângă Kiev, cea mai mare uzină de avioane (civile și militare) din Europa. În locul ei au rămas în urma bombardamentelor ruse doar niște cratere adânci de 50 de metri. Nu a mai rămas nimic din uzină. De ce? Pentru că erau acolo mari interese strategice ale familiei Rothschild, care este cea mai influentă de pe glob. De altfel este destul de bine cunoscut că această familie îl dirijează și pe actualul președinte al SUA, Joe Biden.”
Obsesia antisemită a propagandiștilor putiniști nu se diferențiază de paranoia rasistă a lui Proudhon, care la 26 decembrie 1847 scria: „Evreii sunt dușmanii omenirii. Trebuie trimiși înapoi în Asia sau exterminați. H. Heine, A. Weil și alții nu sunt decât spioni ascunși; Rothschild, Crémieux, Marx, Fould [sunt] niște vicioși, plini de ură, invidie amară, etc. etc. ființe care ne urăsc. Evreii trebuie să dispară…”[4]
Dar înainte de a ”dispărea”, neamul Rothschild trebuie jefuit temeinic. Întrucât Ucraina a fost ”furată de Familia Rothschild”, care a cumpărat-o cu bani ”fără valoare reală”, în viziunea putinistă cotropirea Ucrainei constituie o ”justă” expropriere a expropriatorilor, în stil leninist. Ne explică ”Gabi Luca Valică”: „Este semnificativ să mai știm un lucru: trei companii americane au cumpărat 17 milioane de hectare de teren agricol în Ucraina. Au cumpărat cu bani fără valoare bunuri și valori reale. În ultimii doi ani lucrurile au luat-o de tot razna: Federal Reserve Bank a tipărit enorm de mulți bani fără valoare reală. Acum țările care se opun Globalismului khazar urmăresc de-dolarizarea, ceea ce pentru SUA înseamnă o înfrângere extraordinară. Vladimir Putin este cel mai mare președinte de pe pământ și va izbăvi lumea de naziști, globaliști și sataniști! Forța Rusia! Forța Putin!”
Observăm faptul că, în delirul lor antisemit, propagandiștii neo-nihiliști consideră că naziști sunt ceilalți, anume … chiar evreii, în frunte cu „președinții evrei-khazari Poroșenko și Zelenski”. Inversând cu nerușinare realitatea, neo-nihiliștii pretind că agresiunea împotriva Ucrainei reprezintă … o ”eliberare”. Este de fapt relansarea acelui slogan cinic al anilor 1946 – 1947, prin care corifeii nihilismului bolșevic încercau să-i convingă pe români că ”Stalin și poporul rus / Libertate ne-au adus”…
Exportul de nihilism
Precum am văzut, nihilismul este un fenomen specific Rusiei, răsărit din fertilizarea cu sămânța rusească, de către Kropotkin, a filosofiei lui Proudhon. Dar, așa cum spune domnul Vladimir Putin, „Rusia nu are granițe, ci orizonturi”. Dacă în urmă cu un secol Imperiul Rus se străduia să extindă în lumea întreagă cealaltă ideologie rusească radicală, bolșevismul comunist, în prezent propaganda Kremlinului se străduiește să contamineze Europa în general și România în particular cu virusul neo-nihilist.
În ce-i privește pe români, propagandistul neo-nihilist ”Laurentiu Primo” se străduiește să argumenteze că, din moment ce Rusia fură teritorii de la Ucraina, ar trebui ca și România să procedeze după exemplul Moscovei. În viziunea sa, toate statele procedează astfel, integritatea teritorială fiind, ca și proprietatea, bazate pe furt: „Câteva întrebări pentru „partenerul strategic” și pentru toți lacheii rotschildienilor: De ce Ucraina e îndreptățită să solicite recuperarea Crimeei și tot occidentul o sprijină, iar România nu este îndreptățită să solicite recuperarea Basarabiei, a Bucovina de Nord și a Bugeacului, iar patrioții care cer acest lucru sunt puși la zid ???”
Astfel, furtul de teritorii devine ”patriotism”, prin același mecanism nerușinat prin care, în anii 1945 – 1958, una dintre structurile colaboraționiste cu ocupantul sovietic s-a numit, de-a dreptul, ”Uniunea Patrioților”! De fapt, încă de la Proudhon patriotismul, cel adevărat, a constituit o țintă majoră pentru agresiunea nihilistă. Că doar nu degeaba Proudhon scria, în Idée générale de la révolution au XIXème siècle (1851), că „nu va mai exista naționalitate, nu va mai exista Patrie, în sensul politic al acestor termeni: va exista numai un loc în care te-ai născut”[5].
De fapt, internaționalismul nihilist este mult mai profund: scopul său este dizolvarea Ordinii Mondiale (”pseudo-democrația liberală”) printr-un mecanism pe care Proudhon l-a explicat la 1851 și pe care Vladimir Putin îl aplică în 2023: „Care ar mai putea fi scopul relațiilor diplomatice între națiunile care au adoptat programul revoluționar (n.n. – nihilist)? Nu vor mai fi guverne. Nu vor mai exista cuceriri. Nu vor mai exista vămi. Nu va mai exista o Poliție internațională...” și, evident, nu vor mai exista nici o Curte Penală Internațională sau o Organizație a Națiunilor Unite, care să condamne agresiunea.
Satanizarea ordinii liberale
Dar pentru cetățeanul european de astăzi nu este deloc evident de ce ar trebui răsturnată actuala Ordine Mondială. Sesizând situația, promotorii Globalizării nihiliste au scotocit prin lada de gunoi a istoriei Rusiei, de unde au recuperat acel fals infam, Protocoalele Înțelepților Sionului. Apoi au elaborat o versiune actualizată a pretinsului ”document”, intitulată ”Rezoluția Conferinței Centrale a Rabinilor din America, 1956”, amplu difuzată de trompetele Kremlinului în medii extremiste de Dreapta, inclusiv din România.
Falsa ”Rezoluție” reia, de fapt, ideea de bază a conspiraționismului lui Proudhon: „El considera că evreii controlează presa și acționează în secret ca stăpâni ai politicii mondiale”[6]. Reluând paranoia antisemită a lui Proudhon, această făcătură ”demonstrează” că actuala Ordine Mondială (”pseudo-democrația liberală”) ar fi produsul unui ”complot iudeo-masonic” care ar înlocuit, încă din anii 1950 -1960, democrația cu „socialismul de Stat guvernat de evrei”. Ca atare, distrugerea în folosul Moscovei a instituțiilor statale și mondiale ”corupte” este prezentată ca un act ”patriotic”.
Asmuțire și anihilare
Cei care au avut stomacul suficient de tare ca să parcurgă textul au remarcat deja: principala strategie preconizată este „întoarceți o clasă socială împotriva alteia (…) creați prin orice mijloace neliniști” (7, 15). Ca de obicei, ”hoții strigă hoții”. De fapt aceasta nu este strategia ”iudeo-masoneriei”, ci a celor care, în tradiția rusească bine cunoscută, au ticluit acest fals: pretinzând că Mass Media, Guvernul, Armata și Justiția ar fi fost corupte prin „plasarea de evrei” (1;13; 6), promotorii din umbră încearcă să impună ideea ”necesității” anihilării Ordini naționale și internaționale.
În România, pentru asmuțirea „unei clase sociale împotriva alteia” s-au folosit succesiv două căi de atac: ”Statul Paralel” și ”Pensiile Nerușinate”. Ideea că Mass Media, Guvernul, Armata și Justiția, într-un cuvânt întreaga ”pseudo-democrație liberală” ar fi fost corupte și subordonate unui Centru de putere secret – ”Serviciile” – s-a născut în medii politice compromise în cursul campaniei anticorupție din anii 2008 – 2016. Cum la noi în țară ”Familia Rothschild” e un subiect practic necunoscut, în rolul de Mare Maestru al Complotului a fost repartizat Georg Soros, prin bursierii săi: Monica Macovei, Eduard Hellvig etc. Soros fiind cetățean american, a apărut astfel prilejul ca în ecuația ticluită la Kremlin să fie introdus și antiamericanismul: noul strigăt de luptă al nihiliștilor, pentru publicul românesc, este „Aviz pentru partenerul strategic și pentru toți lacheii soroșiștilor”!
Strategia a dat roade: pe fondul erodării partidelor politice tradiționale, în Parlament și chiar la Guvernare au pătruns forțe politice imature, contaminate de virusul nihilist, care au trecut deîndată la realizarea programului Moscovei: lupta împotriva Bisericii Ortodoxe Române și în special împotriva Catedralei Mântuirii Neamului („…finanțarea religiei de către Stat duce la siluirea conștiințelor”, chiar așa zicea Proudhon[7]), apoi lupta împotriva Familiei („Familia înseamnă viol”) și, în fine, afișarea unor atitudini cu iz satanist, cum ar fi refuzul de a atinge Biblia, în ceremonia de investire în funcții publice (fiindcă „unii anarhiști, precum Pierre-Joseph Proudhon … au avut simpatii față de Diavol și i-au integrat figura în întreprinderile lor”[8]).
Astfel au fost create condițiile ca, folosind mecanisme legale, neo-nihiliștii români să aplice lovituri devastatoare principalelor ținte, stabilite acum aproape două secole de Proudhon și Kropotkin și reluate în falsul neo-nihilist intitulat ”Rezoluția Conferinței Centrale a Rabinilor din America, 1956”: Statul, Armata, Justiția.
”Armata e gunoi”
Abolirea Statului era scopul final al lui Proudhon și Kropotkin, dar prioritară, pentru ambii, era desființarea Armatei: „anihilarea militarismului este misiunea secolului al nouăsprezecelea”[9]. Concret, proto-nihilistul francez propunea „abolirea imediată a incorporării … cetățenii vor fi obligați să facă serviciul militar timp de un an sau doi, sub forma serviciului administrativ și a muncii în beneficiul comunității”[10]. Acesta este contextul ideologic în care adepții români ai neo-nihilismului au realizat o premieră pentru Parlamentul României, lansând în discuție inițiativa desființării Armatei și a înlocuirii acesteia cu mercenari străini.
Tentativa nu a avut succes, așa că strategia a fost schimbată: în ultimii ani, instituția militară a fost supusă unei defăimări sistematice, sub pretextul fals al ”salariilor și pensiilor nesimțite”. Agenți de influență ai curentului neo-nihilist, care precum am văzut are surse rusești, au atacat sistematic subiectul, deși realitatea faptică este cu totul alta. S-a ajuns la ”soluția” desființării sistemului de pensii militare, care există în toate statele NATO și non-NATO (inclusiv Rusia). La noi, sistemul pensiilor militare, copiat după legislația franceză și astăzi în vigoare, datează de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Evident, sponsorii putiniști ai acestor atacuri știu că, astfel, România este împinsă să nu respecte angajamentele luate la intrarea în NATO.
Și de această dată, instrumentarea mediilor neo-nihiliste în vederea îndepărtării României de NATO a eșuat. Totuși, interminabilele scandaluri legate de pensiile militare au determinat numeroși militari să se pensioneze deîndată ce au realizat condițiile cerute de lege. Ca urmare a plecărilor masive din ultimii ani, în prezent sindicatele apreciază, în documente oficiale cu caracter public, că deficitul de personal al Armatei Române este de 40%: minge, set și meci pentru Kremlin…
”Justiția e silnicie”
În mod evident, anihilarea Statului presupune, mai-nainte, blocarea capacității de ripostă a Justiției. La 1851, Proudhon scria: „A fi guvernat înseamnă să fii notat, înregistrat, numărat, taxat, ștampilat… iar la cea mai mică tentativă de împotrivire, la prima plângere, să fii reprimat, amendat, înjosit, hărțuit, vânat, înșelat, bătut, dezarmat, deținut, judecat, condamnat, împușcat, deportat, sacrificat, vândut, trădat… Aceasta este Guvernarea, aceasta este Justiția.”[11]
Deloc de mirare, după două veacuri neo-nihiliști români (sau, în fine, din România), deîndată ce au ajuns la Putere, au luat la țintă Justiția. Strategia a fost aceeași cu cea aplicată Armatei: scandal public pe tema pensiilor ”nerușinate”. Nici de această dată nu s-a înregistrat un rezultat direct (desființarea pensiilor magistraților), dar pe fond de defăimare și compromitere, s-a intensificat rata plecărilor din magistratură. Urmare a deficitului de personal, rezolvarea dosarelor penale va trena, cu risc de prescriere – iar creșterea ratei prescrierilor va crea condiții pentru permanentizarea scandalului creat și întreținut profesionist, în vederea acutizării crizei Puterii Judecătorești. Din nou, minge, set și meci pentru Kremlin…
Steag străin
Folosind cu pricepere, sinergic, punctele de sprijin din Guvern și cele de la nivelul Reprezentanței Comisiei Europene la București, neo-nihiliștii din România au reușit să includă în PNRR câteva prevederi care permanentizează scandalului pe tema pensiilor: românii nu au șosele și căi ferate, spitale și școli fiindcă nu au desființat încă pensiile militarilor și judecătorilor! Se scontează astfel, de către sponsorii de peste hotare, că va continua procesul de ”măcinare” a instituțiilor ”pseudo-democrației liberale”, care vor sfârși prin a se prăbuși, odată cu Statul Român. Iar atunci vom cunoaște acea ”fericire” pe care ne-o promitea, deunăzi, un influent ideolog neo-nihilist din diasporă: renunțarea la proprietate privată, renunțarea la agricultură, traiul în comun, și mai ales, în special, renunțarea la proprietate privată – fiindcă, în viziunea sponsorilor din umbră ai neo-nihiliștilor, „ce-i al tău e și al meu, ce-i al meu e numai al meu”. Sau, în traducere, „Davai ceas, davai palton / Davai casă și soție / Harașo tovărășie!”
De noi depinde dacă ne vom lăsa în continuare amăgiți cu asemenea minciuni răsuflate.
Păcuraru Tudor
[1] Henri de Lubac – The Un-Marxian Socialist: A Study of Proudhon, New York, Sheed & Ward Ed. pp. 28–29, apud https://encyclopedia.pub/entry/34691
[2] Vezi Frédéric Krier – Sozialismus für Kleinbürger: Pierre-Joseph Proudhon – Wegbereiter des Dritten Reiches. Köln, Böhlau Verlag, 2009.
[3] Idem, p. 179 et passim.
[4] Apud Pierre-Joseph Proudhon – „On the Jews”. In Carnets de P. J. Proudhon. Translated by Mitchell Abido, Paris, Editions M. Rivière, via https://www.marxists.org/reference/subject/economics/proudhon/1847/jews.htm
[5] Apud https://www.panarchy.org/proudhon/revolution.1851.html
[6] Frédéric Krier – Sozialismus für Kleinbürger: Pierre-Joseph Proudhon – Wegbereiter des Dritten Reiches. Köln, Böhlau Verlag, 2009, p. 179.
[7] Apud https://theanarchistlibrary.org/library/pierre-joseph-proudhon-god-is-evil-man-is-free
[8] Per Faxneld – Satanic Feminism, Oxford University Press, 2017.
[9] George Woodcock – Anarchism: A History of Libertarian Ideas and Movements, Meridian Books,
Cleveland p. 233.
[10] Programme révolutionnaire in P-J Proudhon – Mélanges. Paris, Ed. Lacroix, 1868, vol. I, p. 72, SCRIBD.
[11] P-J Proudhon – What Is Government? in General Idea of the Revolution in the Nineteenth Century apud https://encyclopedia.pub/entry/34691