M-am gandit sa continui astazi cearta mea cu istoria, aia in care noi romanii am fost doar neam de iobagi si vai cum ne-a batut istoria de ne-a uscat.
Ca mai apoi sa iti bagi nasul in carti, cartile alea de la biblioteca municipala despre care prea putini stiu ca mai exista si sa gasesti personalitati pe care istoria asta, precum sutienul crunt deformator al realitatii, fie le-a denaturat fie le-a uitat cu totul. Pasionat fiind de coltuletul meu de tara si etern suparat pe istoria care ne prezinta doar niste asupriti, insuflarea mentala a faptului ca tu, cel mic, nu te poti opune oranduirii vechi si noi, continui astfel seria Baronului Maresal Leonidas Pop, Baronului General Ioan Boeriu cu Baronul colonel David Urs de Margina. Ca paranteza, cred ca aceasta istorie si lipsa exemplelor precum cele mentionate ne-au lovit crunt temelia societatii, aia care ar trebui sa educe pe cei mici ca din orice imperii am facut parte am avut oameni, romanasi de-ai nostri, care si-au castigat respectul in orice cancelarie imperiala, regala sau domneasca.
Mai intai de toate, niste militari de exceptie, dar sunt sigur ca in urma unor cautari gasim in orice domeniu, stiinte, arta, cultura etc. Atunci cand insistent ii stergi din istorie, mai ca in imnul de stat, ramane doar Mihai, Stefan si atat, pe marele Iancu de Hunedoara ne facem ca nu-l cunoastem prea bine, insisti sa perpetuezi o constiinta a omului slab, sa nu te mire deloc situatia actuala. Omul este educat in mod indirect sa creada ca este incapabil sa razbata, oricat de bun ar fi, intr-o lume cu prea multi “predestinati”. Cel mai periculos este sa auzi de la un tanar, pai si asa pe noi in istorie ne-au calcat toti, cu ce ne putem noi impotrivi la ceea ce se intampla. Spirit mioritic adevarat, cand legatura cu Roma ne-a asigurat “ca-n aste maini mai curge un sange de roman”, deci un sange razboinic. Educatia ii baiul, dragi frati si surori.
David Urs s-a nascut intr-o familie greco-catolica in 1816 in comitatul Fagaras. A urmat cursurile primare ale scolii centrale ale Regimentului Roman Graniceresc dislocat in localitatea Orlati. In 1841 tanarul David Urs este inaintat la gradul de sublocotenent. Revolutia de la 1848 il gaseste in zona Odorheiului luptand impotriva regimentelor secuiesti aliate revolutionarilor. Pentru curajul sau a fost distins cu Ordinul de Merit Militar cu decoratie de razboi si din partea rusilor cu Ordinul Imperial Rusesc „Sfanta Ana” de clasa a 3-a.
In mai 1859 a fost avansat maior, grad cu care a participat la războiul austro-italo-francez, la comanda unui batalion. Pentru curajul dovedit in luptele de la Solferino și Medole a fost decorat cu Ordinul Maria Terezia, fiind primul roman căruia i-a fost decernat acest ordin, precum și cu Ordinul Coroanei de Fier de clasa a 3-a. La 8 ianuarie 1860 a fost innobilat, primind gradul nobiliar de baron. In scurt timp dupa aceste evenimente Baronul Urs este transferat inapoi in Transilvania si avansat la gradul de locotenent colonel (vice-colonel) si apoi colonel plin, primind comanda unui regiment de infanterie, Nr. 64 garnizoana Deva.
Pe 20 aprilie 1866, razboiului austro-prusac era in deplina desfasurare, a primit comanda fortificatilor de la Lissa, insula de la Marea Adriatica. Colonelul Urs si-a facut remarcate abilitatiile strategice si de comanda in timpul bataliei, fapt pentru care la 20 iulie 1866, baronul a fost decorat pentru actiunile sale de la Lissa cu Ordinul Coroanei de Fier de clasa a 2-a cu decoratie de razboi.
Baronul colonel Urs nu a fost doar un excelent soldat dar si un sustinator al scolii romanesti. A sprijinit financiar scolile graniceresti de la Orlat și Nasaud, s-a implicat in organizarea si functionarea regimentelor romanesti de graniceri, devenind mentor pentru multi tineri ofiteri romani.
Se stinge din viata in 1897, lasand intreaga sa avere bisericii greco-catolice, unite cu Roma, cu prevederea testamentara specifica ca banii sa fie folositi in sustinerea tinerilor romani “studiosi”- dupa formularea vremii, urmasi ai granicerilor din Regimentul I Roman de la Orlat.
Baronul colonel David Urs de Margina este inmormantat alaturi Gheorghe Baritiu in cimitirul Bisericii dintre Brazi, prima biserica greco-catolica din Sibiu, in prezent o parohie ortodoxa.
Concluzionez prin a spune ca avem primul militar roman purtator al ordinului Maria Terezia si apreciat in egala masura de doi Imparati si un Rege al Romaniei, care in tara nu are nici macar o statuie si nici un batalion sau regiment nu-i poarta numele desi a servit cu onoare Regimentul Roman de Granita Orlat si alte unitati (roman scrie, da? Se aude acolo la minister?).
Ca sa fiu foarte clar, iubesc armata romana ca de nu as iubi-o nici in cot nu m-ar durea cand vad lipsa de interes fata de dansa. Iubesc Istoria Romanilor, oriunde au fost ei si in Antarctica de erau. Cred ca langa Stefan si Mihai un loc demn il are si Corvin, exact ceea ce ne spune imnul de stat si marele Nicolae Iorga. Apelul meu este ca nu cumva sa uitam acesti romani pe care istoria i-a plasat in alta parte dar sufletul lor a fost intotdeauna catre frati.
Ma semnez, al vostru Lt(rez)
Sursa:
Victor Lazăr – David Urs de Marginea – biografia eroului si susținătorului școlilor grănicerești, în Biblioteca poporală a Asociațiunii (ASTRA), nr. 109.
http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/49306/1/BCUCLUJ_FP_PIV1903_1897_005_037.pdf
Nicolae Iorga, (1906). Neamul Românesc şi Ţara Ungurească
Sursa pozei: http://www.bildarchivaustria.at/Pages/ImageDetail.aspx?p_iBildID=3818164