In ultima perioada toata lumea sta cu ochii atintiti pe o zona a planetei unde intamplator, prin pronie cereasca, traiesc romanii. Motivul?! E binecunoscut…. situatia din Ucraina.
Agresiunea Rusiei asupra unui stat suveran din Europa era o idee de neconceput pana de curand, dar urmarile acesteia au dus la reactii diferite, excelend de la cvasipanica la calmul mioritic, extremele fiind reprezentate de Polonia, care cere insistent redislocarea a 10000 de militari NATO pe teritoriul sau, pentru a spori capacitatea de aparare a granitei de est si are in desfasurare un ambitios program de inzestrare, respectiv Romania care pare foarte relaxata si multumita de capacitatile sale militare, cat si de importanta prezentei militare NATO pe plaiurile noastre.
Dar tema acestui eseu nu e despre cat de inarmati suntem noi sau cat de mult ne sprijina NATO, nici despre cazul Poloniei. De fapt problema care o supun discutiei este legata de Rusia.
De ce ar risca Rusia un razboi acum?!
Eseul nu doreste sa fie unul exhaustiv, care sa acopere toate palierele unei analize, dar incearca sa atinga unele aspecte in mod comparativ printr-o raportare la o putere agresoare din secolul XX, respectiv Germania si o trimitere la Razboiul Crimeii din 1853-1856.
In 1936 Hitler lansa planul de patru ani, al carui arhitect real a fost Fritz Todt, ministrul pentru armament si munitii pana in 1942 cand a murit intr-un accident de avion, precursorul lui Albert Speer. Acest plan prevedea pregatirea Germaniei pentru razboi. Planul era foarte ambitios si obiectivele nu au putut fi realizate in totalitate in cei patru ani. Desi la izbucnirea razboiului era departe de a-si fi atins obiectivele, o mare parte a acestora au fost atinse in timpul razboiului, Germania reusind sa faca o serie de surprize in ceea ce priveste tehnica de lupta si capacitatea economiei de a sustine razboiul. Chiar Hitler la intalnirea cu sir Nevile Henderson ambasadorul britanic la Berlin, intalnire ce a avut loc la Berghoff in 23-24 aug 1939, a declarat ca prefera razboiul acum decat peste patru ani, desi la Conferinta Hossbach din 5 noiembrie 1937 Hitler a prezentat trei scenarii pentru obtinerea spatiului vital pentru Germania, declarand ca intervalul propice pentru actiunile militare ale traii sale e undeva la orizontul anilor 1943 -1945. Tot la intalnirea cu ambasadorul britanic, Hitler – foarte agresiv, a declarat ca daca un singur german va mai fi agresat atunci v-a interveni in Polonia si acuza Marea Britanie de toate necazurile Germaniei, deoarece ,,Anglia” se amesteca.
Revenind la Rusia zilelor noastre – chiar si fara o analiza exhaustiva si aprofundata – putem vedea ca la ora actuala armata rusa are un ambitios program de modernizare si inarmare in desfasurare, care ar aduce-o in secolul XXI, un potential inamic pe masura celor mai puterncie armate: NATO. Programul “Soldatul Viitorului” deja este in implementare si am vazut in actiune fortele speciale ruse in Crimeea, dotate cu echipament la nivel Vest, cu militari instruiti, care au operat intr-o maniera profesionala si foarte eficienti, o victorie a la Germania in 1938 cand a avut loc Anschlussul. “Invazia politicoasa” s-a facut practic fara varsare de sange iar fortele invadatoare au fost bine primite de polpulatie.
Dar un razboi modern nu se duce doar cu infanteria sau trupe speciale.
Fortele Aeriene Ruse se afla in acest moment intr-o tranzitie spre avionul de generatia a V-a , care – conform ultimelor estimari – va intra in productia de serie mica incepand cu 2018. Nu vom discuta de calitatile reale ale avionului, deoarece nu acesta e subiectul nostru, important e ca acest program se apropie incet dar sigur – dupa cate se pare – de operationalizare. Pana la intrarea in dotare a avionului de generatia a V-a VVS-ul are un program de inzestrare cu avioane de generatia 4++ compatibile cu ceea ce au armatele NATO, iar inarmarea si avionica acestora tinde sa se apropie ca performanta de cea a SUA.
T-90MS „Tagil”
Fortele Terestre – Rusia este in principal o forta continentala nu una navala – trec si ele printr-un important program de modernizare. Fortele blindate ruse, varful de lance in cazul unui razboi continental, au trecut la o cat mai buna standardizare a mijloacelor de lupta renuntand la tancurile construite pe alte sasiuri decat cel de T 72, respectiv T90. Un atu inca secret, si despre care se cunosc extrem de putine informatii, e platforma Armata care oficial a fost prezentata doar lui Medvedev. Nu se stie cat de aproape e de fapt de operationalizare, ce caracteristici si capacitati de lupta are in mod real etc.
Fortele Navale trec si ele prin acelasi programe de modernizare, cu varf de lance noua generatie de submarine diesel cu sistem AIP, fara a uita insa de noile rachete supersonice antinava.
Fortele de descurajare strategica ale Rusiei sunt foarte importante, fiind singurele ce pot rivaliza cu cele ale USA, dar avantajul acestora e foarte posibil sa fie redus de programul american de aparare antiracheta in viitor.
Daca mai luam in considerare si dezvoltarea Bulava, a caror numeroase esecuri sunt cunoscute, dar si sistemele de rachete AA S400 si S500, cat si sistemele pentru aparare SHORAD Pantsir (testat cu succes in Siria unde a doborat un F4 turcesc), incepe sa se contureze o imagine a unei armate ruse refacute, cu o capacitae de lupta crescuta si cu surprize inca nedezvaluite.
Avand in vedere si ambitiile lui V.V.Putin de a reface URSS, se contureaza o concluzie foare interesanta… Putin ar putea sa zica si el ca mai bine are acum razboiul – cand inca are niste asi in maneca, altfel uriasul efort bugetar facut de Rusia nu se prea justifica.
Daca vom putea deslusi mai clar care sunt obiectivele reale ale Rusiei vom pute sti la ce sa ne asteptam si in zona Pacificului, care ramne momentan in penumbra, cel putin pentru Europa.
Cand spun acest lucru ma gandesc la Razboiul Crimeei din 1853-1856 cand Rusia s-a asigurat intai de neutralitate Austriei, principala putere cu care avea granita comuna si care daca intervenea alaturi de aliati punand Rusia in situatia de a lupa pe doua fronturi, infrangerea Rusiei ar fi survenit mai rapid si mai dureros pentru ivani. De aceea, cunoscand acest antecedent ma intreb daca nu cumva Rusia are vreo intelegere secreta cu China prin care poate sa isi permita sa nu asigure foarte bine lunga granita comuna si sa actioneze mai liber in Europa, iar distragerea NATO si in special a SUA sa ii permita Chinei o mai mare libertate de miscare in Pacific. Sa nu uitam ca anul trecut in Rusia s-a desfasurat un mare exercitiu militar ruso-chinez cu vreo 16000 de militari, exercitiu zis antiterorist, dar care s-a desfasurat inclusiv cu aviatie si blindate.
Vom vedea ce va urma. Se zice ca istoria nu se repeta, dar ea constituie un model de inspiratie si comparatie pentru noi, deoarece ”Historia magistra vitae”.
Jus Valahicum