Sa luam cazul indienilor – cei mai noi importatori de MiG 29 – si aflam ca flota lor de MiG 29K este practic la pamant si aici trebuie sa tinem cont de faptul ca MiG-urilor lor sunt aparate noi, model nou.
In primul rand avioanele au sosit din Rusia incomplete, sanctiunile economice internationale, si ruperea relatiilor economice cu Ucraina, i-a facut pe rusii sa trimita aeronavele in India fara destule componente. Astfel India a fost nevoita sa importe ea respectivele componente (electronice) si mai apoi sa le monteze pe avioane in baza aero-navala din Goa (sustin cei de la Jane’s). Sa mai zica lumea ca pe rusii nu-i afecteaza sanctiunile, cand ei nu pot fabrica un avion de la A la Z fara importuri de tehnica…
Iar ca lucrurile sa fie si mai rele, blestemul motoarelor MiGului a revenit si astfel flota de “K”-uri indiene are o disponibilitate de maximum 40-50%. Citam din raportul de audit: “”The MiG-29K, which is a carrier-borne multi-role aircraft and the mainstay of integral fleet air defence, is riddled with problems” including engine malfunctions which means that in „a best case scenario, a MiG-29 jet will be fully fit for operations less than 50 per cent of the time it is required to be deployed.”
Motoarele MiG 29K (Klimov RD-33MK) sunt la fel de proaste ca si cele de pe MiG 29 clasic si la fel de nefiabile, din 2010 (cand MiG 29K a intrat in India) jumatate din motoare au avut probleme, ajungandu-se la zece zboruri in care pilotul a aterizat cu un singur motor.
Din pacate nici motoarele de pe Suhoi 30 (Lyulka AL-31FP cu tractiune vectoriala) nu sunt mai breze, indienii –si numai ei – plangandu-se in mod repetat de acestea. Si aici nu putem vorbi despre prosta intretinere, rusii admitand probleme din cauza proiectarii gresite.
Dar necazurile sunt si mai acute, indienii au remarcat cu amaraciune ca aparatele au fost efectiv prost construite si asamblate! La aterizare mai ales: “defects had occurred despite numerous design improvements and modifications.”
De asemenea si sistemul fly-by-wire are si el probleme de fiabilitate si tot probleme au aparut si la structura de rezistenta a aparatului. In urma unui audit al parlamentului indian s-a constat: “The MiG-29K, which is a carrier-borne multi-role aircraft and the mainstay of integral fleet air defence, is riddled with problems relating to airframe, RD MK-33 engine and fly-by-wire system.”
Nici simulatorul nu-si face treaba, neputand fi folosit pentru calificarea la zborul pe portavion.
Iar in aceste conditii se are in vedere reducerea duratei de exploatare prognozata de la 6000 de ore/25 de ani, cat spun rusii, spre o cifra semnificativ mai mica, dupa ce indienii au inceput sa forjeze aparatul. Sa mai precizam odata ca primele aparate MiG 29K au ajuns in India in 2010 si de atunci nu au reusit sa remedieze problemele aparute, desi timp ar fi fost.
Necazul major al indienilor provine din contractul de achizitie si modernizare al portavionului INS Vikramaditya, contract care prevede in mod expres cumpararea de catre partea indiana a avionului. De fapt si urmatorul portavion, cel care acum este in constructie, copie destul de fidela al primului, INS Vikrant, urmeaza sa fie dotat tot cu K-uri…
Raportul a aparut in presa pe 27 iulie.
Si atunci de ce ne mai intrebam cum de nu cumpara nimeni MiG 35, cand acest aparat este de fapt un MiG 29K, are aceleasi motoare, aceiasi structura, acelasi sistem fly-by-wire?! Cu deosebirea ca pe MiG 35 se pot monta la cerere motoare RD-33OVT cu tractiune vectoriala, care motoare sunt si mai putin fiabile, cunoscandu-se faptul ca acest tip de tractiune scade dramatic durata de viata a motorului si creste semnificativ necesarul de ore pentru intretinere…
GeorgeGMT