Mai mult de foame nu neaparat de gust. Tancul sud-corean este unul foarte bun, asa cel putin indica calcul hartiei si atunci merita sa investesti in viitor, intr-un tanc pe care proprietarul este dispus sa-l imparta cu tine prin transfer de tehnologie (asa cum coreenii au facut cu turcii – Altay MBT – sau cu polonezii – sasiul K 9).
Dar pana la urma Coreea este departe, in Asia, Germania si Franta gard in gard cu Polonia si de ce n-ar marsa Varsovia pe o cooperare cu cele doua tari pentru viitorul sau tanc, in programul MGCS (Main Ground Combat System)?
Pentru cine nu stie, MGCS este un program care are in vedere dezvoltarea in comun a viitorului tanc franco-german, car de lupta care va inlocui atat Leclercul cat si familia Leopard.
Si cand lucrurile nu sunt clare apar suspiciuni, Polonia n-a comentat nimic pana acum dar aflam din presa germana (Die Welt) cum ca francezii si germanii nu ar avea nevoie de un partener in program, ba mai mult decat atat, ar fi tratat Varsovia cu un refuz politicos dar foarte ferm.
Polonia ar fi foarte bine-venita in programul MGCS insa doar ca client al viitorului tanc nu si ca partener cu drepturi in dezvoltarea tehnologiei viitorului tanc si deci partener in fabricarea sa.
Nu exista inca o pozitie oficiala a vreunei dintre cele trei parti posibil implicate, dar ziarul german scrie ca polonezii ar fi gata sa vina, dar nu sunt efectiv primiti. Asta in conditiile in care discutiile dintre Coreea de Sud si Polonia (care sunt deocamdata in faza incipienta, de tatonare) au la baza un posibil contract pentru 800 de tancuri! Cel putin 500 de unitati sunt date ca sigure.
Cifra pare astronomica in conditiile in care Franta si Germania detin astazi, impreuna cam 400 de unitati, dar sa nu uitam ca Polonia opereaza in acest moment un numar impresionant de tancuri, atat Leopard 2 A4/A5 (240 de bucati) cat si o versiune proprie de T 72 (PT 91 – aproximativ 230 de vehicule) si desi este foarte greu de explicat cum si-ar putea permite Varsovia sa achizitioneze si mai ales sa opereze 800 de tancuri, este posbil ca Varsovia sa aiba in vedere doar achizitia unei licente care sa-i permita sa fabrice 800 de vehicule intr-o perioada mai lunga de timp, poate si pentru un eventual export.
Cu toate acestea, este putin ciudat cum binomul franco-german ar refuza accesul unei alte natiuni europene intr-un program major de dezvoltare si dotare cu un sistem de arme atat de important, desi cele doua capitale ne tot indeamna pe toti intru cresterea cooperarii militare intre noi europenii…
Cooperare care insa nu pare deschisa pentru oricine si nici la orice nivel, pentru ca noi romanii stim: cooperarea este pentru dulai si nu pentru catei.
Astfel, cele doua mari puteri europene ar prefera sa piarda un client important pentru viitorul tanc european decat sa imparta tehnologia, sau poate ca lucrurile se vor aranja pana la urma si polonezii vor fi admisi.
In acest moment francezii si germanii si-au impartit frateste compania care se ocupa de programul MGCS: Nexter dispune de 50% din actiuni, in timp ce germanii de la KMW si Rheinmetall, fiecare cate 25%.
Ca urmare a refuzului, Polonia discuta si cu Italia despre o posibila cooperare care ar viza dezvoltarea unui nou tanc pentru ca si Italia s-a lovit de refuzul franco-germanilor. Roma a incercat sa se implice in programul MGCS dar practic n-a fost primita, astfel incat cauta si ea acum, precum polonezii, o solutie de dezvoltare a unui tanc care sa inlocuiasca actualul Ariete.
Culisele acestui refuz par a avea legatura cu mentinerea avansului tehnologic pe care Franta si Germania il detin in materie de vehicule blindate grele (tancuri si MLI-uri). Pur si simplu cele doua tari nu au de gand sa-si imparta tehnologia cu altii, preferand chiar sa piarda o parte serioasa din piata de desfacere europeana.
Si daca in cazul Poloniei lucrurile pot fi intelese, dintr-un anumit punct de vedere, relatiile dintre Varsovia si Paris nu sunt deloc excelente si nici Berlinul nu considera Polonia chiar cel mai apropiat amic al sau, reactia in fata intentiei Italiei de a se alatura programului este mai greu de inteles, mai ales daca tinem cont de relatiile foarte bune dintre Franta si Italia (SAMP/T, fregate FREMM, distrugatoare “Horizont” etc) sau dintre Berlin si Roma (Eurofighter, submarine U 212).
Foarte greu de inteles refuzul in fata italienilor.
PS Multi cititori ai RoMilitary se intreaba de ce Bucurestiul nu ar marsa si el in programul viitorului tanc european. Bineinteles, in cazul nostru necazul vine de la noi, putin probabil ca ai nostri sa cunoasca macar faptul ca Germania si Franta nu vor noi parteneri, dar trebuie sa intelegem ca intr-un astfel de program nu doar banii conteaza (fondurile puse la bataie si eventualele contracte de achizitie) ci mai ales tehnologia dezvoltata.
Ori in cazul tehnologiei, Polonia nu are cu ce sa vina, polonezii s-au mai dovedit si parteneri foarte dificili in astfel de cazuri, avand cerinte de multe ori absurde (vezi cazul Patriot unde au cerut nici mai mult nici mai putin acces la tehnologia viitorului radar la 360* si unde au primit pana la urma doar camioanele), de mirare este insa refuzul in cazul Italiei.
GeorgeGMT