Americanii s-au apucat serios de pregatirea unor, din ce in ce mai probabile, lovituri aeriene impotriva Siriei, adunand avioane de lupta in Qatar pe baza aeriana Al Udeid. Aparate B-1B si F 22 Raptor au fost transferate aici de la bazele din Diego Garcia si Masirah, Oman.
Avioanele nu sunt destinate se pare primului val de bombardamente ci sunt pregatite sa intervina daca rachetele de croaziera nu reusesc din varii motive sa-si atinga tintele stabilite si de asemenea, intaririle aduse de americani in Qatar sunt gata sa intervina, daca aliatii SUA din regiune ar atacati de catre Siria. Astfel aviatia americana este gata sa sustina Israelul, Turcia sau Iordania intr-un eventual atac de represalii din partea fortelor guvernamentale siriene.
Pe de alta parte miercuri guvernul israelian a declarat stare de mobilizare partiala a rezervistilor armatei, pe cateva specialitati distincte: racheta AA, forte aeriene, sisteme anti-racheta: Arrow, Iron Dome, Patriot si pe cei in comunicatii.
De cealalta parte nici armata siriana nu sta cu mainile in san, pregatindu-se pentru atacul aerian iminent si luand cateva masuri de protectie. Astfel incepand de marti sirienii au inceput sa-si imprastie tehnica de lupta si personalul catre locatii noi, considerate mai sigure si evitand in acelasi timp aglomerarile de tehnica, vulnerabile in fata unui atac aerian masiv. Pregatirile siriene in privinta adaposturilor pentru tehnica de lupta si trupe au fost demarate inca de anul trecut, odata cu cresterea tonului retoricii americane in favoarea unei interventii anti-Assad, astfel ca sirienii nu sunt deloc luati prin surprindere.
Centrele de comanda din regiunile Homs, Hama, Latakia si Aleppo, au fost deja separate in unitati mici si mobile, fiind relocate catre alte locatii, mult mai greu de lovit de catre aviatia sau rachetele de croaziera americane. Aparatele fortelor aeriene au fost deja transportate catre adaposturi blindate rezistente, vom vedea cat de rezistente, impotriva atacurilor aeriene.
Miscarile de trupe siriene, mai exact redislocarile unitatilor si tehnicii de lupta au avut loc se pare dupa ce serviciile de informatii siriene au avut un schimb substantial de date si informatii cu cele rusesti.
Surse israeliene dau ca data probabila pentru inceputul atacului american ziua de viner sau sambata, insistand ca atacul va incepe cel mai probabil noaptea.
Ca si consideratii personale nu cred ca acest atac va semana cu cel indreptat impotriva Libiei, ci dimpotriva cred ca va fi limitat ca scop si perioada de desfasurare. Nici pomeneala de o actiune metodica si constanta de “vanatoare” a unitatilor armatei siriene, sau sprijin aerian pentru rebelii sirieni, ci o actiune scurta, cat mai decisiva, prin care se va incerca distrugerea sistemului de comunicatii si pe cat posibil a conducerii armatei siriene.
Cel mai probabil actiunea va fi intensa pe parcursul a 2-3 zile urmand ca mai apoi tintele sa fie mult mai bine individualizate, iar tirurile sa devina m semnificativ mai rare. Succesul sau esecul atacului va depinde insa de calitatea informatilor pe care americanii le vor primii din teren, acolo unde in mod sigur unitatile siriene vor fi urmarite de sateliti, drone si cel mai probabil de catre trupele speciale aflate la sol. Dar cea mai importanta sursa de informatii privind miscarile sirienilor va fi, daca va fi, ochiul si timpanul rebelilor rezidenti locali, gata sa ajute si ei pe necredinciosul de Sam, intru democratizarea guvernului sirian. Sau poote atacul cu rachete este doar preludiul unui razboi aerian lung de tip libian, iar rachetele de croaziera au doar rolul de „aplatizare” a defensivei aeriene siriene, la fel ca in Libia, razboi caruia i se vor alatura britanicii si francezi.
In acest moment cel putin patru distrugatoare americane sunt gata de lupta, toate patru fiind purtatoare de rachete de croaziera. Distrugatoarelor americane li se vor adauga, ca de obicei, cel putin 1-2 submarine de atac din clasa Los Angeles, capabile sa transporte fiecare in jur de 80 de Tomahawk.
Daca britanicii si francezii se vor alatura si ei atacului, sau ca de obicei vor face galerie de pe malul celalalt al Mediteranei, vom vedea, iar acest lucru depinde de rezultatele pe care americanii le asteapta in urma primelor atacuri ca si de scopul final al interventiei, deocamdata nu sunt semnalate nave de suprafata altele decat cele americane si bineinteles celede lupta rusesti, care-si fac veacul prin zona Mediteranei de ceva vreme. Nu este insa cazul sa credem ca rusii ar interveni pe fata impotriva fortelor americane, dar pot macar sa furnizeze informatii catre trupele siriene aflate la primire.
La toate acestea americanii mai pot adauga si bombardierele B-2 decolate din SUA, sau avioanele F-16 stationate in Iordania, basca grupurile aeriene ale celor doua portavioane aflate in zona Golfului.
Asadar daca ar fi sa pariati ce va fi: vineri, sambata sau duminica?!
PS Oare israelienii si-au facut bine treaba si au distrus toate racheteleYakhont, pentru ca altfel… ar fi bine ca barcutele lu’ Varu’ Sam sa stea la peste 300 de kilometri de mal, asa la siguranta. Pacat ca sirienii nu au macar un Kilo cu rachete Klub in botic… ar fi fost extrem de palpitant pentru noi astia de pe margine. Iar daca lucrurile ies rau pentru americani, Fortele Navale Romane ii pot amenda pe sirieni, ca de batut n-au cu ce sa-i bata, iar fregata-canoniera, una dintre cele doua ex-britanice, sta deja cu mana pe lantul ancorei gata sa fuga daca Sam o incaseaza de la sirieni, ca doar tot au declarat ai nostri ieri ca Romania este gata sa-si sprijine aliatii inclusiv din punct de vedere militar. Militar?! Pai cu ce?
Sursa: Debka
Pe de alta parte toata lumea stie ca iarna nu-i ca vara si Siria nu-i ca Libia, din mai multe si importante puncte de vedere. Astfel cateva sute de rachete de croaziera nu vor rezolva absolut nimic, practic vorbind, atat timp cat aviatia americana nu va patrula non-stop cerul Siriei, vanand efectiv tinta punctiforma cu tinta punctiforma, trecand cum s-ar zice la munca de jos.
Siria dispune de o foarte mare cantitate de tehnica de lupta, printre altele, mii de tancuri, astfel ca pierderea sa zicem a o mie de tancuri, cu totul improbabila, in fata atacului cu rachete de croaziera nu va afecta capacitatea de lupta a fortelor guvernamentale, atat timp cat echipajele vor supravietui. Vor primi pursi simplu alte tancuri si vor fi gata de lupta.
In aceesi ordine de idei Tomahawkul nu are nici o treaba cu grosul unitatilor Hezbollah, care pe langa faptul ca au o vasta experienta cu aviatia israeliana, sunt si foarte greu de lovit datorita modului lor nomad si usor de lupta. Nu poti sa tragi cate un Tomahawk dupa fiecare tufis. Aceasi problema vor intampina americanii si impotriva luptatorilor iranieni, dar si impotriva armatei regulate siriene, armata care lupta deja intr-un razboi de guerrilla de doi ani, si care a avut tot timpul din lume sa fie reformata si in randul careia comandantii de front au invata deja destula meserie, iar acest lucru se vede deja. Una era armata siriana la inceputul conflictului si cu totul alta este astazi: mobila si cu tactica elastica, mult mai bine pregatita si dotata pentru acest tip de razboi, intarita cu aliati care si-au dovedit deja valoarea combatanta pe front.
Asadar atat timp cat americanii nu se hotaresc sa intre temeinic in Siria, prin atacuri aeriene masive purtate cu aviatia, zi si noapte, o slava de cateva rachete de croaziera nu va face decat sa dea bine in CV-ul democratiei americane, ca uite domne cum intervenim noi in sprijinul oropsitilor.
Una peste alta este posibil ca atacul cu rachete sa fie doar preambulul si necunoscuta principala ramane reactia Moscovei. Daca rusii continua sa-i sprijine pe sirieni cu arme si informatii, varu’ nostru de peste Atlantic va prinde vremuri grele in Siria, intru apararea fragedei democratii, iar daca Kremlinul se hotareste sa-si joace cartile cat de tare poate, cateva baterii de S-300 si alte echipamente “exotice” pot ridica antenele radarelor spre cerul noptii in mai putin de zece minute. Deocamdata Moscova a anuntat ca este gata sa-si evacueze personalul din baza navala de la Tartus.
Rusia are o problema imensa in Siria si poate din acest motiv incercarea de miturie a sauditilor a dat gres: daca Siria cade, Iranul ramane efectiv singur-singurel, iar Moscova nu cred ca poate tolera prezenta fortelor americane la granita sa… Asadar miza in Siria a fost si ramane nu baza de la Tartus ci Iranul, iar daca Rusia va da inapoi in cazul Siriei este de prisos sa mai spunem cata publicitate negativa ii va atrage acest lucru si cate pierdere de credibilitate ii va atrage…
GeorgeGMT