Adica de la trimiterea rapida de tehnica de lupta si munitie s-a ajuns acum la nevoia de planificare riguroasa si de finantare a intretinerii tehnicii de lupta ajunsa deja pe front si, la fel de important, la acoperirea necesarului de munitie in mod constant.
La peste noua luni de la declansarea razboiul din Ucraina, stocurile de munitie ale tarilor NATO au ajuns periculos de mici, dar in acelasi timp nevoile ucrainenilor sunt din ce in ce mai mari, in parte si datorita faptului ca armata ucraineana a ajuns deja sa detina un numar important de obuziere vestice, arme individuale calibrul NATO, mortiere etc.
Ori toate acestea – pentru a functiona in continuare – au nevoie de munitie si intretinere, plus evident piese de schimb.
Cele mai scumpe sunt sistemele anti-aeriene trimise deja pe front. NASAMS cu AMRAAM si Sidewinder ar putea sa se descurce mai bine pentru ca Londra a promis “sute” de rachete AMRAAM avute pe stoc, dar chiar si asa nevoia de rachete creste iar o AMRAAM este foarte scumpa si greu de fabricat.
IRIS T SLM si-a dovedit deja eficienta in Ucraina, problema este ca Kievul a primit un singur sistem (nu exista inca mai multe disponibile) si un oarecare numar de rachete. Iar daca americanii au inceput sa se uite cu ingrijorare la stocurile lor ne putem inchipui ca la germani sufla deja vantul prin depozite.
Francezii cu Crotale, spaniolii cu Aspide si HAWK sunt intr-o situtie chiar mai ingrata atat timp cat rachetele respectivelor sisteme nu se mai afla in productie de mult timp si nici numai pot fi reintroduse pe linia de fabricatie.
Asadar, situatia este una care necesita o abordare pe termen lung, niste bugete clar conturate si comenzi ferme pentru industria de aparare europeana si americana. Ferme si consistente. Nu-i vorba aici despre lipsa capacitatii de productie ci doar despre alocarea de fonduri. Sa nu uitam ca UE si SUA sunt – pana la urma – cele mai bogate regiuni economice din lume, iar daca exista vointa, putinta vine imediat.
Obuzierele occidentale ajunse pe frontul ucrainean n-au dezamagit pe nimeni dar sunt folosite dincolo de intensiv, ne mai aducem aminte de PzH 2000, si de aici nevoia de tevi si piese de schimb pentru vehicule. Din pacate obuzierele auto-propulsate nu se preteaza intotdeauna la reparatii improvizate in atelierele mobile de pe front si au nevoie de uzina.
Germanii deja discuta cu Slovacia pentru deschiderea unor ateliere de intretinere pentru PzH 2000, in timp ce americanii incearca acelasi lucru in Polonia pentru M 777.
De asemenea sistemele de rachete sol-sol HIMARS/M 270 sunt mari consumatoare de munitie scumpa, nemaivorbind de necesarul de obuze calibrul 155mm ca si de omologul sau estic – 152mm.
Un razboi de uzura care a luat pe absolut toata lumea, si pe rusi si pe occidentali, cu totul prin surprindere iar acum este nevoie de planificare, bugetare si multa vointa politica pentru a sustine Ucraina.
Nu ca ar exista o alta solutie. Ucraina trebuie sustinuta cu orice cheltuieli ar fi necesare.
De foarte curand a aparut in discutie si sistemul Patriot german. De la bun inceput trebuie sa spunem ca, dupa cunostiinta mea, Berlinul are in dotare doar Patriot PAC 2, dotat cu rachete anti-aeriene PAC 2 GEM T. Rachete cu raza lunga, dar care sistem nu stiu sa fi fost modernizat, germanii aveau de gand sa-l aduca la standard modern in urma cu cativa ani.
Oricum, asa cum s-a aratat deja in Ucraina, rusii nu au mare tehnologie pe front asa ca modernizat sau nu, Patriotul german ar face ravagii, problema aici vine nu de la sistem ci de la racheta in sine. In primul rand rachetele Patriot sunt foarte scumpe, de ordinul milioanelor de dolari per bucata, iar in al doilea productia de rachete Patriot este o chestiune sinuoasa. Ce se stie este ca US Army ar avea un stoc cuprins intre 2 si 3000 de astfel de rachete.
Se pare ca si la Pentagon se discuta despre o eventuala livrare de sisteme Patriot. Dar ca la fel ca si in cazul Germaniei, nu sistemul in sine este dificil de livrat ci mai ales rachetele.
Dar in acelasi timp, IRIS T, HAWK, NASAMS s-ar putea dovedi suficiente in conditiile in care Patriotul este extrem de scump de folosit pe front. Interesant, in privinta Patriot, este ca compania germana Diehl (producatoare IRIS T SLM) sustine ca sistemul sau si Patriot sunt perfect compatibile, cele doua putand lupta in retea, stratificat, fara absolut nicio problema.
Greul, din punctul de vedere al logisticii frontului, abia acum vine. Pana acum s-a trimis in prima linie tot ce-a fost gasit prin depozite dar acestea au inceput deja sa se goleasca si pentru a sustine necesitatiile ucrainene singura solutie este repornirea liniilor de productie atat pentru munitie cat si pentru piese de schimb. Lucrurile devin serioase.
Iar acest lucru foarte costisitor, cere mult timp , desi este clar ca nu numai Ucraina are nevoie de munitie, piese de schimb si tehnica de lupta ci si tarile membre NATO care prea s-au culcat pe o ureche la adapostul cuvantului de onoare al Moscovei.
Care cuvant n-a valorat niciodata nimic.
Cu alte cuvinte, pana acum a fost relativ simplu: arme si munitie din stocuri. Fara costuri reale prea mari, fara necesitatea ca guvernele donatoare sa porneasca motoarele industriei lor.
Dar acum, lucrurile se complica un pic si este strict necesar ca pe langa arme sa fie livrate Ucrainei atat munitiile necesare cat si piese de schimb iar toate acestea se pot dovedi destul de scumpe.
GeorgeGMT