De la tancul TR-125 la TR-2000 – proiecte ingropate

George GMT

11 ani ago

Informatiile ramase despre proiectele TR-125 si TR-2000 sunt foarte putine si deseori confuze, ele constituind apanajul unor pasionati sau fosti lucratori din domeniul militar.

Machete TR-125 Expomil

La 15 de ani de la ingroparea acestor proiecte care pe atunci trebuiau sa asigure viitorul inzestrarii fortelor terestre romane, referintele se imputineaza si istoria se sterge incet-incet din mentalul colectiv. Iar dotarea MApN la arma tancuri a ramas in proportie de 85% la nivelul anilor ’80, doar un numar redus de echipamente fiind modernizat, si nu inlocuit cu echipamente noi, modernizare la nivelul anilor ’90, déjà invechita si ea moral dar si fizic.

Poze teste TR-125

Proiectul TR-125 ar fi putut constitui un salt major de tehnologie fata de seria T-55AM/TR77-580/TR85-800. La origine derivat din seria T-72 Ural din care si Romania achizitionase doar 32 de bucati la sfarsitul anilor ’80, TR-125 trebuia sa beneficieze de un sasiu extins (dezvoltat la ACSIT–P 124 in cadrul Fabricii de Masini Grele Speciale „23 August”), un blindaj superior, un tren de rulare cu 7 galeti (similari cu ai TR-85) fata de cei 6 ai T-72/90, un motor mai puternic 8VSA3 de 900CP, inspirat din cel al Leopard 1, MB 838 de 819CP (modelele de inspiratie se pare ca au au fost un Maybach 331 si un Continental AVDS-1790-2 V12), dar si o turela modificata si un sistem de autoincarcare imbunatatite la ICSITEM Bucuresti, fata de cel al T-72, cunoscut ca avand probleme de fiabilitate si siguranta. Totul cu pretul unei mase de 50 de tone fata de cele 42 ale lui T-72.

TR-125 – elemente distinctive

Turela, derivata din a T-72, are elemente diferite fata de acesta, inclusiv pozitionarea lansatoarelor de grenade fumigene, precum si o portiune frontala usor modificata, pastrand insa sistemul de ochire similar cu cel al T-72 Ural. Tunul reprezenta un salt semnificativ de putere fata de vechiul tun ghintuit cal. 100mm A-308 ( M1977 anti-tanc ) care inzestra T-55 si TR77 si 85, fiind model A555 (derivat al 2A46M) calibrul 125mm care urma a fi produs la Arsenal Resita. La fel cum yugoslavii au avut al lor M-84 derivat din T-72, industria romaneasca si-a propus un obiectiv foarte indraznet, pe care insa nu l-a putut atinge din lipsa nivelului de tehnologie necesar dar si a calitatii slabe a anumitor componente.

TR-125 – poza din filmare – se observa turela usor modificata

Vs turela clasica T-72

Aceleasi probleme le-a avut si seria TR77-580, la unele componente calitatea ameliorindu-se la seria TR-85 pentru ca atunci cand unele piese au fost importate pentru modernizarea TR-85M1 Bizon, acesta sa devina foarte fiabil. Marele avantaj al TR-85 este ca acesta fusese deja construit in serie de cateva sute de bucati in 1990, fiind relativ usor si ieftin de modernizat, pe cand TR-125 nu trecuse de stadiul de prototip construit in doar 5-10 bucati, trebuind produs de la zero atunci cand deficientele initiale erau inlaturate. Din pacate asta a decis alocarea putinilor bani disponibili doar catre modernizarea TR-85.

M-95 Degman croat

Probabil ca daca TR-125 ar fi continuat cativa ani ar fi ajuns la o solutie asemanatoare cu M-95 Degman al croatilor, cu o turela asemanatoare, poate si cu magazie amplasata in spate, cu un profil asemanator cu turela T-84 Yatagan sau Black Eagle.

Turela cu “bustle” – Black Eagle

Ar fi interesant de dezvoltat subiectul autoloader-ului, daca acesta ar fi fost imbunatatit ulterior cu sprijinul francezilor, al caror AMX-56 Leclerc detine un autoloader conceptual diferit de cel rusesc, pastrand totusi avantajul unui autoincarcator mai simplu decat cel frantuzesc si al unei turele de dimensiuni si profil mai reduse. In fine, exista pentru T-72 atat studiu de inlocuire a turelei cu una de Leclerc simplificata, Giat T21, cat si de adaugare a unor tunuri de 20mm – T-72 Moderna, variante care s-ar fi potrivit chiar mai bine lui TR-125 care avea un sasiu mai generos. Astfel am fi beneficiat de o protectie superioara la nivelul turelei dar si de un autoloader simplu de operat si fiabil, chiar daca nu ar fi atins performantele celui de pe Leclerc, dar fiind superior design-ului initial sovietic.

Turela Giat T21

O posibila asemanare ar fi putut exista cu BMT-72 ucrainean, dar care avea 7 galeti standard T-72, fata de cei mai mici ai TR-125, chiar daca respectivul BMT era mai mult un MLI greu, avand trapa de acces a grupei de infanterie in partea din spate.

BMT-72

Motorul de 900 CP, derivat din Maybach-ul Leopard 1 ar fi putut probabil sa fie imbunatatit pentru a ajunge la 1000 CP, furnizand astfel unui tanc de aproximativ 50t un raport de 20CP/t, superior celui al TR-85M1. Ulterior, dupa alti 10-15 ani, dupa 2010, cand tancul ar fi urmat sa fie modernizat, probabil si motorul ar fi trebuit schimbat cu un MTU de 1200-1500CP care sa compenseze cresterea de greutate spre 53-55t data de echipamente si blindaj suplimentar (peste cei 200/400mm grosime ai blindajului de baza).

PT-91 Twardy polonez

Practic, majoritatea solutiilor de constructie si modernizare aplicate TR-125 ar fi putut fi propuse ca si pachete de retrofit pentru T-72, inclusiv pentru parcul nostru de 30 de bucati, la care ca si stop-gap s-ar fi putut adauga altele, cumparate la pret de fier vechi de la tarile care le retrageau din uz in anii ‘90, cum a fost Germania, modernizarea putand fi propusa si pentru clienti externi.

TR-125 in teste

Proiectul TR-2000 pare sa fi fost o continuare a proiectului TR-125, cel putin in prima faza, in care firma Krauss-Maffei Wegmann a fost implicata pentru a gasi cateva variante de solutii. La inceputul anilor 1990 KMW pregateau si ei o evolutie a Leopard 2, cu studii alternative pentru a introduce in cele din urma Leopard 2A5 in productie de serie. Este posibil ca o parte din aceste solutii sa fi fost incluse de catre KMW si in oferta de variante propusa oficialilor romani in respectiva perioada. Se spune ca in 1994 KMW a primit confirmarea statului roman cu privire la initierea studiului, insa guvernul german si-a dat acordul sau abia in 1996, an din care KMW a inceput efectiv lucrul. Costurile studiului pareau sa se apropie de 3 mil. Deutsche Mark, ceea ce nu era o suma exorbitanta, practic studiul refolosind solutii existente atat in partea germana cat si in cea romaneasca.

T-72 Moderna

Studiul KMW a fost finalizat in 3 variante constructive, cu preturi diferite, de la varianta mai putin costisitoare la una performanta dar si mai scumpa:

Varianta B1, cea mai simpla si mai ieftina, pare sa fi reutilizat sasiul lui TR-125, fiind scurtat la doar 6 galeti (sau o forma modificata a celui de TR-85) cu o turela probabil derivata din a Leopard 2A4, insa cu o platosa frontala care aminteste mai mult de cea a tancului Challenger sau Ariete C1, partea din spate a turelei avand modificari similare solutiei pentru magazia de pe TR-85M1. Este posibil ca turela sa fi fost de fapt o modificare a celei initiale de TR-125 (ramane neclar daca ar fi pastrat sau nu autoloaderul), pe modelul aplicat celei a TR-85 la varianta M1. Motorul ar fi fost probabil o versiune imbunatatita, de 1000CP, a celui destinat initial lui TR-125. Tunul de 125mm produs la Uzinele Resita ar fi fost pastrat. Ma gandesc cat de capabil ar fi fost un tun de 125mm fabricat la Resita dupa tehnologia Rheinmetall, avand avantajul de a putea utiliza si stocuri de munitie ex- sovietice sau ale fostului pact de la Varsovia! In mare, solutia B1 pare mai mult o modificare majora a TR-85 (M2) decat a TR-125.

B1, in partea de sus si B2.3 stanga jos (sursa Cartula.ro)

Varianta B2.3, mai apropiata de Leopard 2A4, pare totusi sa mosteneasca un sasiu de TR-125 cu 7 galeti (se observa si o ridicatura a aparatorii superioare in dreptul primului galet fata, nespecifica TR-125, comparativ cu B1 la care aparatoarea superioara era dreapta) si nu de Leopard 2, insa cu o turela de Leopard 2 A4, alungita in partea din spate si cu unghi ascutit in zona frontala, spre deosebirede varianta anterioara care avea un unghi mult mai redus. De aceasta data motorul propus era MTU de 1200CP iar tunul era clasicul Rheinmetall L44 de calibrul 120mm.

B2.3

Varianta B2.4, (probabil ulterior catalogata ca si TR-2000) posibila varianta sora a Leopard 2 A5, cea mai scumpa dintre cele 3, avea un sasiu similar cu B2.3 si turela de Leopard 2A5, cu tunul L44 Rheinmetall si un motor de 1500CP MTU. Macheta expusa la Expomil 1999 parea sa fie a unui STRV-122, derivatul suedez al Leopard 2A5. Leopard 2A5 a intrat in productie incepand cu 1998 iar varianta romaneasca trebuia sa demareze productia in 2003.

B.2.4

Conform imaginilor d emai sus, prezentate la TVR mai demult, cele 2 variante par sa refoloseasca sasiul de TR-125 dar cu turele diferite iar prima cel de TR-85 sau de TR-125 scurtat la sase galeti. Toate cele 3 sasiuri au placa frontala cu modelul distinctiv al TR-125 (Leopard 2 si 1 au o placa frontala diferita). Este posibil ca sasiul de Leopard 2 sa fi fost propus ca subvarianta mai scumpa, de rezerva, pentru B2.3 si B2.4.

Schita cu compartimentare B2.4

Din cauza costurilor si mai ales a lipsei banilor din partea MAPN, proiectul TR-2000 a fost oprit si pus la conservare pentru vremuri mai bune, asa cum a declarat si generalul Constantin Degeratu, seful Statului Major General al Armatei Romane, in 1998 la intoarcerea dintr-o vizita de 5 zile in Germania unde discutase modernizarea avioanelor MIG-29 Fulcrum la standard Sniper: “Armata Romana are categoric nevoie de un tanc modern,”dar „nu se poate gandi deocamdata, din ratiuni financiare, la realizarea modelului TR 2000”.

La momentul respectiv, MAPN trebuia sa primeasca 40-50 mil.$ anual intre 1998 si 2002 pentru pregatirea liniei de productie si a prototipurilor si studiilor de productie, urmand ca lansarea in fabricatie sa se realizeze in 2002 sau 2003.

TR-125 la muzeu

Din momentul lansarii in productie, pretul pe exemplar era estimat la 7-8 mil.$, ducand cheltuielile cu realizarea unui batalion la 400-500 mil. $ anual (54 de bucati/an), armata trebuind sa-si inlocuiasca cea mai mare parte a parcului de 1375 de tancuri care deja incepeau sa fie trase pe dreapta din cauza insuficientei fondurilor pentru reparatii.

Probabil ca astazi, costurile ar fi superioare, sau mai bine zis similare ca si valoare numerica dar exprimate de aceasta data in euro.

TR-2000 / STRV122 – Leopard 2 A5

Au mai existat zvonuri sporadice cu privire la continuarea cercetarii la TR-2000 incepand cu 2006, cu un obiectiv pentru 2010, fiind apoi stopata spre a fi reluata odata cu finatarea, candva dupa 2012, cand vor fi alocate suficiente fonduri.

Daca dezvoltarea TR-125 ar fi continuat, astazi am fi avut probabil un tanc superior lui PT-91 Twardy, care ar fi facut concurenta lui T-90, fiind mai mare si mai bine protejat decat un T-72, iar tehnologia germana, franceza sau israeliana ne-ar fi ajutat sa-l imbunatatim in aspectele cheie, de la putere de foc, la protectie, mobilitate si acuratetea sistemelor de lupta.

T-72 modernizat la cehi

Astazi este greu de spus ce anume se mai poate face cu privire la constructia unui tanc propriu, dincolo de faptul ca efortul de finantare pentru peste 300 de exemplare ar fi semnificativ, ca tehnologia UMB s-a invechit in paralel cu diminuarea competentelor si efectivului colectivului de acolo, dar si mai ales « viziunii » unor minti deosebite, cum ca nu mai este nevoie de tancuri in razboaiele viitorului apropiat.

TR-125 abandonat in spatele UM Bucuresti probabil aici, alaturi de T-72

Si cum ar fi putut aratat astazi (deviant art pentru Degman croat)

Intre timp noi am scos din serviciu si tancurile T-72 dar am retras in parcul rece si mare parte din lotul de TR-85, operand in schimb trei batalioane de T-55. Ce-o fi in capul celor care au decis asa ceva, cred ca doar Dumnezeu stie…

T-55, din nou la moda