Tranziţia US Navy de la tunuri la rachete mi s-a părut foarte interesantă, mai ales că am avut ocazia să o văd în poze, ceea ce vă propun şi vouă astăzi. Toată această evoluţie a început după finalizarea celui de-Al Doilea Război Mondial, moment în care US Navy beneficia de foarte multe nave al căror nivel tehnologic se învechea văzând cu ochii.
Aviaţia devenise deja ameninţarea numărul unu la adresa navelor marcând dispariţia marilor cuirasate şi apariţia unei noi „capital ship” – portavionul. De asemenea, ameninţarea aviaţiei a crescut semnificativ cu ocazia unuia dintre primele atacuri cu bombe ghidate care a avut loc în timpul Operaţiunii Salerno din 11 septembrie 1943 când, USS „Savannah” a fost lovită de o bombă ghidată de producţie germană, Fritz X.
USS Savannah după ce a fost lovită de Fritz X Sursa: defensemedianetwork.com
Practic, US Navy a realizat încă din timpul războiului necesitatea producerii unei rachete ghidate capabile să intercepteze şi să doboare avioanele împotriva cărora tunurile antiaeriene clasice începeau să devină ineficiente. De îndată ce necesitatea a fost conştientizată, US Navy a demarat în 1945 ceea ce s-a numit Operaţiunea Bumblebee
Rezultatele concrete ale acestei operaţiuni au fost RIM-2 Terrier, părintele celebrului RIM-66 Standard, RIM-8 Talos şi, mai târziu, RIM-24 Tartar.
USS „Boston”, un crucişător greu de clasă „Baltimore”, era una din navele construite în surplus către sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial şi avea să devină primul crucişător purtător de rachete ghidate, făcând trecerea de la tunuri la rachete.
Câteva date tehnice:
- Deplasament ………………………. 13,600 tone
- Lungime …………………………….. 205,31 m
- Lăţime ……………………………….. 21,59 m
- Pescaj maxim ……………………… 8,18 m
- Viteză maximă ……………………. 33 Nd
Conversia s-a făcut între 4 ianuarie 1952, când a fost reactivat şi clasificat CAG 1 şi 1 noiembrie 1955 când a fost declarat operaţional împreună cu sistemul de rachete antiaeriene RIM-2 Terrier. Armamentul de la momentul 1 noiembrie 1955 era constituit dintr-un mix de tunuri şi rachete, după cum urmează:
- 2 × 3 tunuri de 203 mm
- 5 × 2 tunuri antiaeriene de 127 mm
- 6 × 2 tunuri antiaeriene de 76 mm
- 2 × 2 lansatoare de rachete antiaeriene RIM-2 Terrier (rezervă de 144 rachete)
Imaginile evoluţiei armamentului navei pe care le puteţi vedea mai jos mi-au plăcut foarte mult. Un fel de înainte şi după.
Deși diferențele înainte vs. după sunt absolut evidente, va rog totuși să remarcați cam ce dimensiuni aveau pe atunci radarele de descoperire a țintelor dar și cele de iluminare. Gândiți-vă că vorbim de un crucișător care ajungea la 17031 tone deplasament maxim…
Pe lângă USS „Boston”, reclasificat CAG 1, US Navy a mai convertit încă un crucişător al clasei „Baltimore”, USS „Canberra”, care beneficia de acelaşi armament şi care a fost de asemenea reclasificat după modernizare, CAG 2.
În scopuri similare, US Navy a mai folosit unele dintre crucişătoarele uşoare ale clasei „Cleveland”, împărţite între două subclase:
-
CLG 3 – „Galveston”, compusă din CLG 3 USS „Galveston” şi CLG 8 USS „Topeka”, şi
-
CLG 4 – „Little Rock”, compusă din CLG 4 USS „Little Rock”, CLG 5 USS „Oklahoma City”, CLG 6 USS „Providence” şi CLG 7 USS „Springfield”
Având aproximativ 11000 de tone deplasament, aceste crucişătoare uşoare au fost modernizate în aceeaşi manieră ca USS „Boston”, păstrând parte din armamentul iniţial şi adăugându-li-se sistemul RIM-8 Talos. Configuraţia era următoarea:
- 2×3 tunuri de 152 mm;
- 3×2 tunuri antiaeriene de 127 mm;
- 1×2 rachete antiaeriene RIM-8 Talos, cu o rezervă de 46 de rachete.
Ce am remarcat şi mi s-a părut interesant a fost că cele două crucişătoare „grele” erau dotate cu două sisteme de lansare cu şine a rachetelor RIM-2 Terrier, cu rază mai scurtă decât singurul sistem de lansare cu şine al rachetelor RIM-8 Talos instalate pe crucişătoarele „uşoare”.
Încheiem cu poza celei mai urâte nave pe care am vazut-o eu în viaţa mea, crucişătorul cu propulsie nucleară CGN 9, USS „Long Beach”, înarmat atât cu RIM-2 Terrier cât şi cu RIM-8 Talos, semn că era improvizaţiilor se apropia de sfârşit. Încercaţi să număraţi radarele de iluminare a ţintei şi să remarcaţi cam ce lipseşte de pe puntea navei…
Dar despre crucişătoarele americane cu propulsie nucleară vom vorbi cu altă ocazie…
Nicolae Hariuc
Surse: